10-05-2009, 03:58 PM
Raiul te asteapta, doar inchide ochi si spune la revedere !
Acelasi peisaj monoton, de care deja m-am saturat. Aceleasi personae inganfate care te folosesc. M-am saturat !
Imi vine sa tip, dar imi este frica, frica sa imi exprim sentimentele. Si oricum cine m-ar asculta?
Iti spun eu... nimeni, si vrei sa sti si de ce? Pentru ca in mintea lor esti un ciudat care sare brusc de la fericire la tristete, asta nu inteleg ei. Nu inteleg adevarta ta calitate, aceea calitate pe care nici tu nu o intelegi, iti este frica sa o expui, iar atunci cand o faci, ei nu inteleg. Incerci sa fi bun cu ei, dar... nu te alegi decat cu comentari de prost gust.
Dar... de ce nu pot intelege, as vrea sa fiu ascultat, as vrea ca lumea sa ma inteleaga, de ce este atat de greu. Ma inchid in mine, nici o rasuflare nu scot din mine, ma inchid si impart totul cu tine. Aceste mici detail acre ale vietii mele, ce incerc acum sa le pun pe o foaie.
Ma ascund dupa cuvinte, si sintagme scrise, gandesc, traiesc si imi fac atatea vise. Lupt cu mine insami, simt ca ma comport ciudat, de ce?
Off, off teama asta de tine insuti ce face din tine. Tu chiar nu realizezi ca ascunzandu-te nimic nu iti iese bine. Respectul lor niciodata nu il vei avea, e doar un nod incalcit al vieti, iar tu nu faci decat sa il incurci mai rau. Incearca doar un mic exercitiu pune totul pe balanta si vei vedea rezultatul... nu rezolvi nimic.
O tigare, o lama, o cafea, foaia si creionul, un mod perfect de a te exprima, sa simti sangele cum curge in timp ce scrii. Las creionul jos pun mana pe casca ce o am in fata, o duc la gura si dau sa beau, insa raman cu lichidul in gura, in timp ce duc cana spre masa. Ma gandesc la un mod placut de a imi exprima sentimentele, sunt sincer si imi place cea ce fac, ma regasesc pe mine. Ahh! Cat de hilar, aceste lucruri marunte pentru ei sunt nimicuri, nimicuri cu un sens ascuns, ei nu inteleg, sosotesc intre ei pe la spate. Grr ! As vrea sa ii vad tarandu-se la picioarele mele, sa ii vad in chinuri. Ironic caci nu ma recunosc pe mine, unde sunt eu in toate astea?
Imi vine sa tip, dar imi este frica, frica sa imi exprim sentimentele. Si oricum cine m-ar asculta?
Iti spun eu... nimeni, si vrei sa sti si de ce? Pentru ca in mintea lor esti un ciudat care sare brusc de la fericire la tristete, asta nu inteleg ei. Nu inteleg adevarta ta calitate, aceea calitate pe care nici tu nu o intelegi, iti este frica sa o expui, iar atunci cand o faci, ei nu inteleg. Incerci sa fi bun cu ei, dar... nu te alegi decat cu comentari de prost gust.
Dar... de ce nu pot intelege, as vrea sa fiu ascultat, as vrea ca lumea sa ma inteleaga, de ce este atat de greu. Ma inchid in mine, nici o rasuflare nu scot din mine, ma inchid si impart totul cu tine. Aceste mici detail acre ale vietii mele, ce incerc acum sa le pun pe o foaie.
Ma ascund dupa cuvinte, si sintagme scrise, gandesc, traiesc si imi fac atatea vise. Lupt cu mine insami, simt ca ma comport ciudat, de ce?
Off, off teama asta de tine insuti ce face din tine. Tu chiar nu realizezi ca ascunzandu-te nimic nu iti iese bine. Respectul lor niciodata nu il vei avea, e doar un nod incalcit al vieti, iar tu nu faci decat sa il incurci mai rau. Incearca doar un mic exercitiu pune totul pe balanta si vei vedea rezultatul... nu rezolvi nimic.
O tigare, o lama, o cafea, foaia si creionul, un mod perfect de a te exprima, sa simti sangele cum curge in timp ce scrii. Las creionul jos pun mana pe casca ce o am in fata, o duc la gura si dau sa beau, insa raman cu lichidul in gura, in timp ce duc cana spre masa. Ma gandesc la un mod placut de a imi exprima sentimentele, sunt sincer si imi place cea ce fac, ma regasesc pe mine. Ahh! Cat de hilar, aceste lucruri marunte pentru ei sunt nimicuri, nimicuri cu un sens ascuns, ei nu inteleg, sosotesc intre ei pe la spate. Grr ! As vrea sa ii vad tarandu-se la picioarele mele, sa ii vad in chinuri. Ironic caci nu ma recunosc pe mine, unde sunt eu in toate astea?
![[Imagine: 359k875.png]](http://i53.tinypic.com/359k875.png)
I will fight, one more fight
Don't break down in front of me.
I will fight, one more fight
I am not the enemy.
I will try one last time
Are you listening to me?
I will fight, the last fight
I am not your enemy.
Fiction:
Memento Non Mori
Iris Infinit
Midnight Waltz
Retroversus