Ask The dust[Intreaba praful]

[Lucifer]

ok deci nu are nici o legatura cu filmul ask the dust cu salma haek si collin farrel

hope you enjoy it:)


Amagire sau speranta, dorinta sau ispita sunt doar cateva ganduri ce nu imi dau pace. Credeam ca sunt puternic, am vointa dar puterile ma lasa, ma adancesc cu fiecare clipa ce trece in abisul vietii. Trist caci nu am nici scara si nici sfoara sa ma ridic, este gorapa-mi ce mi-am sapat-o singur cu fiecare moment petrecut pe acest pamant cu fiecare gand meschin si clipa de desfranare. Am cautat placerea acolo unde scria tabu, am furat din fericirea oamenilor atunci cand trebuia sa ajut...sunt doar un vampir pe acest pamant.

Am cautat alinare dar in zadar caci nu am gasit, preteni m-au parasit, dar...nu le port pica caci eu sunt vinovat, eu insumi i-am alungat. Sunt doar niste amintiri acum caci iertare nu cersec, orgoliul nu-mi permite, oare daca nu i-as fi blamat oare m-ar fi ajutat? E doar o intrebare fara raspuns ce imi apasa pe sufletu-mi negru si amar.

Imi ridic ochii spere tavanul camerei si ma rog la Dumnezeu sa imi scurteze suferinta sa ma ia la El dar...nici un raspuns, cred ca pana si El a ajuns sa rada de mine exact cum face toata lumea toti ma evita ma privesc cu sila si dispret, pana si parintii mei ma privesc cu ura si ranchiuna atunci cand ar trebui sa le fie mila, caut ajutor dar nimeni nu vrea sa ma salveze caci singur mi-am semnat sentinta spre Golgota, acum trebuie sa imi car crucea pe care cu truda de pacat am construit-o.

Imi amintesc ca azi era ziua mea, imi pare ca e aievea cand eram cu familia la masa rotunda din sufrageria varuita in portocaliu deschis, culoare pe care eu insumi am ales-o cu perdelele aurii prin care se zareau firicele ca de foc de un portocaliu inchis facand ca intreaga camera s para un paradis al linistei si ambiantei, imi amintesc cum mama venea cu tortul cu lumanarile aprinse si incepia un cantec duios, pe care de mult nu l-am mai auzit, incepeau cu toti a-mi canta frumos apoi suflam in lumanarile ce simbolizau trecerea anilor in sanul familiei cu bune si cu rele cu iubirea pe care mi-o ofereau. Dar totul e doar o amintire.

Incep sa strig tare de ce am facut asta? De ce nu am ascultat pe nimeni? Dar...nu gasesc raspunsul caci sunt singur, nu am pe nimeni sa-mi raspunda...doar praful
Nu mai am nici un lucru de valoare decat camera pe care un om cu frica de Dumnezeu si milostiv cu cei uitati de lume, la fel ca mine, mi-a oferit-o sa stau, este e boxa de bloc cu un pat saracacios prin care ziua misuna sobolanii ca la ei acasa, acesti mici intrusi, care seara imi alunga somnul si ma musca de carnea care deja este putreda si plina de gauri de ace, sunt singuri mei prieteni, dar pana si ei ma urasc si ma tradeaza.

Am ramas singur si asta doare, incep sa scriu intr-un caiet gasit sub perina mea, incep a imi scrie un jurnal, un gest banal dar ma face sa ma simt ca nu sunt un animal, ma ajuta sa merg mai departe dandu-mi putere sa ies in lume doarece stiu cine am fost dar...m-a distrus praful.

Timpul trece punandu-mi gandurile in acel caiet pierd notiunea timpului si somnul ma rapune las creionul si caietul jos si ma asez in pat, inchid ochii si ma gandesc la ce as vrea sa visez, dar asa ceva nu se va intampla caci au trecut ani de cand nu am mai visat.
Adorm repede cu speranta ca intr-o zi parinti ma vor ierta si ca ma vor ajuta.
Dimineata is face simtita prezenta in frumosul oras Tokyo iar batranul Mushiro,cel care ma ajutase si imi oferise un acoperis, coboara acolo unde eu dormeam cu o farfurie cu orez fiert si doua betisoare. O voce calda si duioasa imi spune:

- Galior scoala-te e dimineata
- Mai lasa-ma 5 minute domnule Mushiro, am avut o noapte grea aseara gandurile nu imi dau pace
- Stiu dragul meu, zise batranul atingandu-mi frutea cu mana.
Era prima data in cativa ani cand cineva ma ma mangaia, uitasem cum e sa fi alintat, nu mai stiam ce inseamna sa ai prieteni.
Ma scol, iar batranul imi intinde bolul cu orez si imi face semn sa mananc spunandu-mi:
- Mananca te asteapta o zi grea
- Stiu, spun eu pe un ton moale ca si cand, tot cerul ar fi picat pe mine

In scurt timp termin de mancat imi schimb hainele cu unele oferite de batranul Mushiro, care apartinusera fiului sau Shamori care era deoseama cu mine atunci can fusese calcat de o masina.
Deseori Mushiro imi povesteste cum era fiul sau si cat de mult il iubea, spune ca semana cu mine, ce ironic cine ar semana cu un drogat cu un om de nimic. Da il iubesc pe Mushiro ca pe un tata deoarece el a fost cel care m-a ajutat atunci cand stateam la colt de strada, el este cel care si-a provocat scandal in casa cu sotia pentru mine, doar pentru a ma proteja.

- Galior haide sus, ti-am pregatit buchetul de flori, striga batranul cu vocea calda la mine
Urc pe scarile de la subsol iar in fata usii ma astepta batranul cu un buchet de crini imperiali albi.
- Iti urez noroc, dragul meu mai mult de cat in ani trecuti
Devenise un obicei pt mine ca in fiecare an dupa ziua mea sa ma duc la mama cu un buchet de crini, floarea ei preferata, iar asa cum ea ma invata albul simbolizeaza puritatea, ce haios numai pur nu mai eram eu.
In fiecare an mama cand vedea ca sunt eu imi spunea sa dispar din viata ei sa nu o mai deranjez deoarece i provocasem pre multa suferinta.
Pe buna dreptate o credam o dezamagisem, o mintisem si o furasem nu mai meritam iubirea ei dar cum spune vechea vorba "SPERANTA MOARE ULTIMA"
- E timpul sa pleci, succes, spuse batranul
- Iti multumesc pentru tot, nu o sa uit niciodata ce a-ti facut pentru mine
- Domnul sa te aiba in paza, mult noroc si ai grija de tine
- Multumesc
Cu aceste vorbe am plecat luandu-mi la revedere, indreptandu-ma spre o noua speranta spre un nou vis...

-------------------------------

you know the story leave comments and stuff like that