08-05-2009, 08:29 PM
5.Priviri
Jay se dadu un pas inapoi, privind nelinistit, soptind:
-Nu...Nu se poate!E doar o coincidenta sinistra. Nu vreau sa stiu nimic. Te rog sa taci.
-Stii...Taieturile...Nu sunt numai pe incheietura. Te vor urmari toata viata, ca un trecut oribil. Si nu ar durea atat, daca ai sti ca e vina ta.
-Dar este vina mea!Este vina mea!Este!De ce nu intelegi?striga, gesticuland excesiv, ca si cum ar fi vrut s-o faca sa inteleaga ceva imposibil.
-E periculos sa traiesti printre criminali. Poate crezi ca le faci un bine, dar curand nu vei mai putea scapa. Cand accidentele vor fi tot mai dese, se vor transforma in abuzuri. Vor deveni de neiertat, si vei incerca sa fugi...Cine stie cum se va termina aceasta cursa.Ei nu stiu decat sa pedepseasca, sa ucida orice reprezinta o amenintare pentru ei.
-Nu inteleg despre ce vorbesti!
-Ba stii foarte bine!
-Ti-am spus sa taci.
-Nu pana nu-mi spui adevarul!
Intr-un acces de furie, Jay ii dadu o palma peste fata, apoi inca una, si inca una. Ea cazu pe podea
Il privea uimita de gestul lui. Avea intiparita pe fata o expresie mirata-o mirare inocenta, ca atunci cand un inger descopera rautatea.
De unde avusese atata putere, nici el nu stia. Nu vroia decat s-o faca sa taca, si vazand ca incearca sa spuna iar ceva, se apropie, si cu o brutalitate animalica, ii puse piciorul pe piept. Se apleca pentru ca sa o poata privi mai de aproape, sprijinindu-si toata greutatea corpului pe ea. Ca sa-i inabuse un geamat de durere, ii duse mana la gura, soptindu-i:
-te rog, nu spune nimic. Banuiesc ca avem o cunostinta comuna, ca ai un trecut interesant, dar sincer, nu-mi pasa. Daca as afla totul despre tine, m-as scarbi, intelegi?Cat despre teoriile tale "spre binele meu", sa stii ca sunt inutile!
Se departa de ea, cu un fel de repulsie fata de cea ce facuse. O privi tandru, si ii spuse:
-Ana, ridica-te!
O lua de mana, si miscandu-se ca prin vis, se trezira fata in fata.
Ea il privea cu neincredere. Expresia lui de blandete fusese doar o masca. Acum o cerceta cu o curiozitate salbatica.
Privirea lui, intr-adevar o subjuga,o facea sa se simta slaba. Arata ca un print, privind o sclava, sau cel putin asa percepea ea totul. Jay era uimit de Ana, de puritatea ei care il facea sa fie nesabuit. Nu putea sa o iubeasca altfel decat cu violenta.
De fapt, si ei ii placea s-o urasca, s-o domine, insa de fiecare data, era surprinsa gesturile lui.
O prinse in brate.
-Lasa-ma!striga incercand sa se elibereze.
Tinand-o in acea imbratisare stransa, o impinse peste usa de sticla a balconului. Aceasta se sparse cu un sunet cristalin. Pentru o secunda el isi imagina cum ar fi daca timpul s-ar opri exact atunci. Ar fi impreuna cu Ana, intr-o cadere continua, spre un pericol iminent-simbol al trairilor lui efemere.
Aceasta liniste de o clipa fu intrerupta de impactul cu solul. Cazura peste cioburile care se imprstiasera peste tot in jur.
Jay o saruta cu pasiune. Buzele ei aveau o aroma usor intepatoare, de visine, care ii amintea de un lichior pe care il bause la o petrecere. Savura momentul in tacere avand imaginea unui animal aplecat asupra prazii.
Ana il prinse de talie, si, sprijinindu-se de el, incerca sa se ridice. Il deranja faptul ca nu era o imbratisare sincera, totusi accepta si asa ceva.Fata aproape ca reusise sa-si gaseasca un oarecare echilibru, dar Jay, inaintand cu mangaierile spre umerii ei, o tranti din nou peste cioburi. O tintui, apucand-o de incheieturile mainilor si, pur si simplu o contempla cu o ura nestavilita in priviri. Ura-pentru ca tinea la ea.
-Esti nebun!
-Nu mai spune.
-Ba esti!
-Si?!Daca as fi...?Ar conta?Te-ai teme!M-ai uri?Ai fugi?
-Nu stiu...
-Esti atat de frumoasa cand esti slaba, cand nu poti face nimic...Stiai?
Ana il privi in ochi, si i se parea ca, acum aveau o alta nuanta.
-Te rog, spune-mi ca nu esti ca ei!
-Ca cine?
-Ca si..."Cunostintele comune"?raspunse, amintindu-si ca il infuria sa i se spuna adevarul direct.
Usa se auzi deschizandu-se si o voce care denota o usoara disperare,il striga pe nume:
-Jay!
Vaporii de sange, care se scursese in firicele imperceptibile, ca o panza de paianjen, ii atatasera simturile intr-un mod ciudat. Afara, era innorat, si totusi i se parea ca lumina il arde. Intoarse capul si privi catre cel care il intrerupsese. Se ridica, continuand sa o tintuiasca pe podea si, aplecandu-se spre urechea ei, ii sopti:
-Nici eu nu stiu, apoi se intoarse cu spatele.
Jay se dadu un pas inapoi, privind nelinistit, soptind:
-Nu...Nu se poate!E doar o coincidenta sinistra. Nu vreau sa stiu nimic. Te rog sa taci.
-Stii...Taieturile...Nu sunt numai pe incheietura. Te vor urmari toata viata, ca un trecut oribil. Si nu ar durea atat, daca ai sti ca e vina ta.
-Dar este vina mea!Este vina mea!Este!De ce nu intelegi?striga, gesticuland excesiv, ca si cum ar fi vrut s-o faca sa inteleaga ceva imposibil.
-E periculos sa traiesti printre criminali. Poate crezi ca le faci un bine, dar curand nu vei mai putea scapa. Cand accidentele vor fi tot mai dese, se vor transforma in abuzuri. Vor deveni de neiertat, si vei incerca sa fugi...Cine stie cum se va termina aceasta cursa.Ei nu stiu decat sa pedepseasca, sa ucida orice reprezinta o amenintare pentru ei.
-Nu inteleg despre ce vorbesti!
-Ba stii foarte bine!
-Ti-am spus sa taci.
-Nu pana nu-mi spui adevarul!
Intr-un acces de furie, Jay ii dadu o palma peste fata, apoi inca una, si inca una. Ea cazu pe podea
Il privea uimita de gestul lui. Avea intiparita pe fata o expresie mirata-o mirare inocenta, ca atunci cand un inger descopera rautatea.
De unde avusese atata putere, nici el nu stia. Nu vroia decat s-o faca sa taca, si vazand ca incearca sa spuna iar ceva, se apropie, si cu o brutalitate animalica, ii puse piciorul pe piept. Se apleca pentru ca sa o poata privi mai de aproape, sprijinindu-si toata greutatea corpului pe ea. Ca sa-i inabuse un geamat de durere, ii duse mana la gura, soptindu-i:
-te rog, nu spune nimic. Banuiesc ca avem o cunostinta comuna, ca ai un trecut interesant, dar sincer, nu-mi pasa. Daca as afla totul despre tine, m-as scarbi, intelegi?Cat despre teoriile tale "spre binele meu", sa stii ca sunt inutile!
Se departa de ea, cu un fel de repulsie fata de cea ce facuse. O privi tandru, si ii spuse:
-Ana, ridica-te!
O lua de mana, si miscandu-se ca prin vis, se trezira fata in fata.
Ea il privea cu neincredere. Expresia lui de blandete fusese doar o masca. Acum o cerceta cu o curiozitate salbatica.
Privirea lui, intr-adevar o subjuga,o facea sa se simta slaba. Arata ca un print, privind o sclava, sau cel putin asa percepea ea totul. Jay era uimit de Ana, de puritatea ei care il facea sa fie nesabuit. Nu putea sa o iubeasca altfel decat cu violenta.
De fapt, si ei ii placea s-o urasca, s-o domine, insa de fiecare data, era surprinsa gesturile lui.
O prinse in brate.
-Lasa-ma!striga incercand sa se elibereze.
Tinand-o in acea imbratisare stransa, o impinse peste usa de sticla a balconului. Aceasta se sparse cu un sunet cristalin. Pentru o secunda el isi imagina cum ar fi daca timpul s-ar opri exact atunci. Ar fi impreuna cu Ana, intr-o cadere continua, spre un pericol iminent-simbol al trairilor lui efemere.
Aceasta liniste de o clipa fu intrerupta de impactul cu solul. Cazura peste cioburile care se imprstiasera peste tot in jur.
Jay o saruta cu pasiune. Buzele ei aveau o aroma usor intepatoare, de visine, care ii amintea de un lichior pe care il bause la o petrecere. Savura momentul in tacere avand imaginea unui animal aplecat asupra prazii.
Ana il prinse de talie, si, sprijinindu-se de el, incerca sa se ridice. Il deranja faptul ca nu era o imbratisare sincera, totusi accepta si asa ceva.Fata aproape ca reusise sa-si gaseasca un oarecare echilibru, dar Jay, inaintand cu mangaierile spre umerii ei, o tranti din nou peste cioburi. O tintui, apucand-o de incheieturile mainilor si, pur si simplu o contempla cu o ura nestavilita in priviri. Ura-pentru ca tinea la ea.
-Esti nebun!
-Nu mai spune.
-Ba esti!
-Si?!Daca as fi...?Ar conta?Te-ai teme!M-ai uri?Ai fugi?
-Nu stiu...
-Esti atat de frumoasa cand esti slaba, cand nu poti face nimic...Stiai?
Ana il privi in ochi, si i se parea ca, acum aveau o alta nuanta.
-Te rog, spune-mi ca nu esti ca ei!
-Ca cine?
-Ca si..."Cunostintele comune"?raspunse, amintindu-si ca il infuria sa i se spuna adevarul direct.
Usa se auzi deschizandu-se si o voce care denota o usoara disperare,il striga pe nume:
-Jay!
Vaporii de sange, care se scursese in firicele imperceptibile, ca o panza de paianjen, ii atatasera simturile intr-un mod ciudat. Afara, era innorat, si totusi i se parea ca lumina il arde. Intoarse capul si privi catre cel care il intrerupsese. Se ridica, continuand sa o tintuiasca pe podea si, aplecandu-se spre urechea ei, ii sopti:
-Nici eu nu stiu, apoi se intoarse cu spatele.