Full Moon

[fake_fate]

Normal ca explic! Pai cand a zis cutu s-a referit la ceea ce era ea....(nu c***a). Era enervat ca ea fiind cea ce trebuia un om sa ii -a apararea. Si faza cu Cum a fost asear?, cam g?l?gie nu-i a?a? se referea la atunci cand a salvat-o pe Lili de batausi...a avertizat-o intr-un fel de a zice ca stia ce face!
Daaa......intrebare ti-ai dat seama ce e Chole? Sau ai inteles acum cu faza cutu?:D



6. Eleganţă


Am aşteptat ca Rouge să ajungă, nu puteam dormi, nu aveam de ce să încerc să dorm! Totuși camera era atât de goală…ca şi cum nimeni nu locuia acolo, dar asta numai în partea mea de cameră. Asta îmi aduse din nou aminte de îi spusesem domnului Eric Carson. Nu mai puteam aștepta, mă simțeam singură, uitată într-o altă lume. Eram gata să mă duc să văd dacă au ajuns, când Rouge a intrat în cameră. La fel ca în prima zi…prima mea zi acolo şi ultima mea zi de normalitate…era ca o casetă care se derula, făcându-mi în ciudă. Rouge avea camera de filmat pornită:
-Zâmbeşte!îmi”ordona” ea. A fost grozav! Păcat ca nu ai putut veni…Sam a vomat în maşină la cât burrito a mâncat!
Era veselă, iar veselia ei mă prinse în joc; eram cu o persoană normală aşa că am decis să îmi las problemele într-un sertar special amenajat al minţii mele.
- Şi ce aţi văzut?
-Păi…se face că cică trebuia să vedem rechini! Am văzut rechini dar şi mai şi: băieţi au făcut concurs de mâncat; de aici a vomat Sam în maşină.
-Şi cine a învins?am întrebat-o eu imitându-i starea de euforie la perfecţie.
-Eu! Bineînţeles!imi căzuse faţa. Când te uitai la ea, vedeai o creatură aşa micuţă şi fragilă, numai piele şi os…trebuia să fiu sigură că am înţeles corect.
M-am uitat întrebător la ea încrucişându-mi braţele la piept. Unora le plăcea asta, dădea impresia că persoana respectivă nu îi vine a crede. Mama spunea că faci persoanele să se simtă importante.
-Pe bune! Am dovezi!îmi spuse aceasta ridicând camera şi arătând spre ea cu degetul. Aaa! Că tot veni vorba, trebuie să vezi asta!
M-a lua de mână şi am ieşit din cameră la pas alergător. Holurile erau din nou pline de studenţi, dar doar holurile căci era târziu şi erau obosiţi. Până în camera de informatică am fost târâtă practic, Rouge oprindu-se din când în când să salute şi apoi pornea în trombă.
-Scuze că merg aşa, dar nu am fi ajuns în mai puţin de o oră dacă nu am alergam în felul acela.
Nu mă interesa scuza, oricum nu mă supărasem. Eu eram atentă la locul unde eram. Fiind seară, camera semăna pur şi simplu cu o scenă dintr-un film de groază în care fetele neajutorate se duc să îşi vadă caseta care au filmat-o pentru un concurs…iar acolo în întuneric monstrul legendar Bau-Bau aşteptă.
M-i se făcuse pielea de găină, din totdeauna am avut ceva cu Bau-Bau! M-i se ridicase părul pe mână şi bine înţeles acest fapt nu a trecut ne observat de Rouge. Îmi aruncă o privire amuzată, după care deschise doar una dintre lumini.
„Doar una!!!!!” Ne-am îndreptat în partea întunecată a sălii….acolo unde ne aştepta Bau-Bau. „E nebuna…o da e nebuna de legat!” Ne-am aşezat la unul dintre calculatoare şi am aşteptat ca Rouge să conecteze camera de filmat. Aş fi vrut să spună ceva, orice ce; numai să îmi distragă atenţia de la închipuirile mele cu un bărbat negru tot, cu gura de cioară şi ochi de crocodil. Dar nu am fost eu aşa norocoasă. Am stat cinci minute în linişte, eu una uitându-mă în stânga şi în dreapta…să nu uit să precizez în sus şi sub birou, trăgându-mă cât mai aproape de Rouge. Într-un final instalase programul cu care putea deschide camera şi accesă al doilea film. Primele imagini se mişcau prea repede pentru a înţelege ceva, pur şi simplu o îmbulzeală de copii iar sunetul era groaznic.
-Aşteaptă un pic!mă rugă, văzând că încep să îmi pierd răbdarea.
Apoi l-am văzut pe Sam ce îndesa o plăcintă de măr în gură. Rouge chiar ştia să filmeze lucruri plăcute. A pus câte un cadru cu fiecare de la masă, nu s-a grăbit, ci a filmat un pic din conversaţia fiecăruia, mărind câte o dată pe gesturile lor. Părea mai mult un documentar despre fiecare şi nu o simplă casetă de distracţie. Deşi eram chiar atentă, nu puteam să nu mă întreb ce ar fi vrut să îmi arate. Apoi am început să îi aud mai clar vocea pe casetă; cineva a întrebat-o despre colega ei de cameră, iar Rouge i-a răspuns că trebuie să apar şi eu în orice moment. Caterinca continuă cu Sam ce îi spuse în glumă că pariază pe 50 de dolari că sunt o ciudăţenie urâtă. Rouge a râs uşor în spatele meu.
-Asta pentru că nu ai apărut nici o dată cu mama ta pe la televizor.
Mă deranjase totuşi acel comentariu inofensiv, nu trebuia să arunce cu vorbele aşa aiurea. Nu mă duceam fiindcă nu mă interesa ca viaţa mea să înceapă să fie scormonită de fotografi. M-am reîntors la film înghiţind o replică pentru Sam, Rouge tocmai anunţase că am intrat şi camera s-a îndreptat spre intrare luând un prim plan cu mine. Prima dată nu m-am recunoscut, pielea îmi era mult prea albă…nu aveam nici o urmă a adolescenţei, ceva nou şi aveam bujori în obraji. Părul prins la spate într-un coc începea să îmi iasă formând o roată de spice, era amuzantă coafura, total rebelă. Nu observasem…când am intrat în cantină deschisesem uşile larg iar eu am stat pentru 2 secunde în centru fără să mă mişc; ca şi cum aş fi zis” Hei toată lumea! A venit diva!”.
-Cât aş da să pot merge ca tine fară să mă împiedic….
Prima dată nu am ştiut la ce se referea, dar am continuat să vizionez filmul, şi apoi m-am văzut; mergeam ca pe cat walk. Cu privirea înainte şi toate cele. Eram eu…într-un fel în care nu mă mai văzusem. Locul acela făcuse ceva rău cu interiorul meu însă ceva bun cu exteriorul. Arătam puternică, sigură pe mine…ca un star.
Mă întrebasem fulgerător oare cum mă văzuse Blade când am fost să îl ajut cu mâncarea…cum arătasem când mi-a zis pe nume? Am gonit imediat acele gânduri, nu puteam să fiu distrată în acel moment, aveam destul timp să mă gândesc. Subiect împachetat şi pus în sertarul special al minţii. Ne-am uitat la restul filmărilor râzând împreună cât ne ţinea gurile. Iar în timpul aclea m-am mustrat că am gândit, că vroia să îşi bată joc de mine…trebuia să îmi fi dat seama că ea nu era aşa. Ultima scenă era ea dansând dansul victoriei. Era caraghioasă cum stâlcea mişcările de dans celebre. Rouge reuşise să sustragă două cutii de bere de afară, eram prea euforică să îi mai zic cât de rău şi repede mă îmbat. Am terminat cutia fără să îmi dau seama şi din una în alta am început amândouă să facem acele mişcări.
-Hei uităte la mişcarea asta!am rugat-o eu şi am început să o imit pe mama dansând când încerca să mă înveselească. Îmi ieşea şi cântecul, Rouge râdea ţinându-se de burtă.
-Uob uob o yeh o yeh!dar nu am mai avut ce continua. Unul din firele calculatorului s-a prins de tocul pantofului iar în căderea mea pe spate am încercat să mă prind de monitor. Poate că dacă gândeam înainte să fac acel lucru mi-aş fi dat seama ce greşeală făceam, dar totul s-a mişcat prea repede. Monitorul, mai ghinionist decât mine săracul; a ajuns primul jos apoi capul meu a făcut omletă cu circuitele lui. Uaa totul se învârteeaa.
Cineva se apropriase de mine, prima dată imaginea se mişca aşa de repede încât nu distingeam decât galben şi albastru, apoi m-am concentrat cât de tare am putut asupra vocii.
-Chloe eÅŸti bine? O nu..spune ceva!
-Aaam făcut…buba!am reuşit eu să îngân. Eram atât de ameţită încât puteam crede că tocmai coborâsem dint-un carusel. Urechile îmi vajâiau la propriu şi un lucru ştiam sigur: mă curentasem un pic. Rouge încerca să mă ridice, însă mai rău mă ameţea. Cu gândurile făcute praf începusem să mi-o imaginez pe Rouge chinuindu-se să mă care, era aşa hilară. Fără să vreau am început să râd.
-E mai grav decât am crezut…acum râde!
Din una în alta eu nu mă mai puteam abţine să nu râd…mă durea capul îngrozitor şi de câte ori mă atingea Rouge eu o curentam, ea făcând un „Au!” aşa haios, iar eu amuzându-mă şi mai tare.
-Roughi puuu e curentatăăăăă!lungeam cuvintele aiurea. Ştiam că era aiurea dar nu mă puteam abţine. Începusem să simt din nou parfumul acela ameţitor, îmi dădea fiori pe şina spinări. Ştiam că unul dintre ei era în apropriere şi începusem involuntar să mă întind în încercarea de a găsi sursa.
-Ce s-a întâmplat aici?
-Ne prosteam şi şi s-a împiedicat şi şi acum vorbeşte în dodii, îmi îmi zice că e amuzant şi râde şi nu se mai opreşte şi şi mă curentează….
Ştiam a cui era acea voce seducătoare, deşi acea fantă de îngrijorare era ceva nou. Rouge îi explica lui Blade ce se întâmplase. Mă chinuiam să gândesc clar dar nu puteam fiindcă mă chinuiam să mă abţin să nu râd şi să vorbesc aiurea. Dar cel mai mult să gândesc ceva concret, deoarece acel parfum îmi făcea mintea să se gândească la lucruri nu tocmai spirituale…..
-Bladey puu…mmm ce bine miroşşşi!i-am zis eu cu toată sinceritatea mea în timp ce încercam să mă apuc de ceva ce părea a fi un guler. Ce făceam?
-Ok! Chloey puu trebuie dusă la cabinet.
-Uaaa ochişori negri e îngli, am făcut o pauză să râd, îngrijorat?l-am întrebat încercând să îi imit vocea.
Din spate s-a auzit un râset înăbuşit, probabil al lui Rouge, dar eu tot continuam să fiu ameţită din toate punctele de vedere….Am întins mâna în spate şi am arătat cu degetul spre forma ce părea a fi ea.
-Oaaa tuuu! Nu râde de Kyle al meu că te fac…Nu am mai continuat căci am început să râd la unison cu Rouge şi Blade. Am râs!…E tot ce îmi aduc aminte că era cât de cât real…apoi totul a devenit atât de negru.
Alergam! Alergam cât puteam de tare, dar întunericul nu se mai termina. O lumină începuse să se vadă în îndepărtare. Mi-am zis că mai am atât de mult de alergat până am să o ajung, dar ea s-a apropriat dintr-o dată cu viteză şi am intrat în lumină. M-am aşteptat să găsesc Raiul, dar în schimb am simţit o durere imensă în tot corpul, nu puteam vedea, dar auzeam. Auzeam atât de bine, era Kyle şi domnul Carson şi încă câteva persoane ce se certau. De ce? Înainte ca eu să încerc să aud ceva, o forţă m-a tras din acel trup în dureri. Mă trezisem!