23-04-2009, 04:39 PM
Salutare la toata lumea! & multumesc mult pentru reply-uri. Sper ca si noul capitol sa va placa. L-am scris in graba si nici nu am apucat sa-l corectez, deoarece se apropie tezele cu subiect unic & trebuie sa ma pun cu burta pe carte , asa ca imi pare rau , dar nu am reusit sa fac ceva mai bun.
Cat despre despartirea dintre Sakura si Sasuke, da, e adevarat. Inca din primul capitol vorbesc despre o despartire dintre ei, dar e vorba doar de o ruptura fizica, nu de una sufleteasca.
Se vor intampla multe pana cand voi termina de scris ficul.
Pentru cei pe care ii intereseaza, melodia cantata de Sasuke si Sakura este "Broken strings - Nelly Furtado & James Morrison"
7. Duetul inimilor noastre
Secundele, minutele, orele , zilele, saptamanile, lunile... Timpul a trecut pe langa mine fara sa ma ia in seama, fara sa ma ajute sa uit. Nu m-a lasat sa-l uit pe EL, caci pana si nisipul care se scurgea incet in clepsidra renuntase sa se mai scurga in inima mea.
Iubirea mea pentru Sasuke inflorea pe zi ce trecea, ca un trandafir minunat, cu petalele de un rosu pur si cu un miros inconfundabil, mirosul parfumului iubitului meu. Dar, ca orice trandafir, avea si spini..., spini mari , ascutiti, care-mi faceau rani adanci in inima, facand-o sa sangereze numai pentru a compara roseata sangelui meu cu cea a petalelor sale.
Relatia dintre mine si Kiba evoluase mult... Eram in majoritatea timpului impreuna , vorbind, glumind , razand... Ma distram atat de bine cu el, incat toti credeau la inceput ca-l iubeam... pana si el. Eram impreuna oficial inca de pe la sfarsitul lui octombrie, dar el niciodata nu a insemnat pentru mine mai mult decat un amic, un frate pe care sa ma pot baza oricand, cu care sa pot discuta orice. In toata relatia noastra, el a fost cel care a incercat sa aduca pasiunea, dar niciodata n-a reusit sa ma faca sa simt la fel de intens ca el clipele 'noastre', nicicand n-a reusit sa ma faca sa primesc iubirea lui, ce-l facea sa simta doar gustul amar al dragostei. Totusi, niciodata nu mi-a reprosta nimic si nu s-a suparat nici macar atunci cand a aflat de ceea ce simteam pentru Sasuke.
Pe de alta parte, iubirea mea pentru Sasuke imi tulbura mereu ochii verzi. Il iubeam atat de tare, incat incercam sa-l gasesc pretutindeni, agatandu-ma de fiecare vis in care era prezent ca de un colac de salvare. Era plecat din ce in ce mai des la concerte, facandu-ma sa-i simt lipsa in fiecare por. In fiecare dimineata ma trezeam cu speranta ca urma sa-l vad, ca vocea lui va rasuna din nou in mintea mea, doar pentru mine, dar de fiecare data el ma dezamagea, atat prin absenta-i care ma facea sa innebunesc, cat si prin ignoranta cu care ma trata de fiecare data cand se intorcea din turnee. Atata timp m-a evitat , incat ajunsesem sa-mi simt sufletul din ce in ce mai greu, invadat de sentrimentele-mi curate si atat da puternice.
Nu de putine ori l-am observat privindu-ma, dar de cate ori privirile noastre se intalneau, ochii lui erau reci, invadati de resentimente, ura , tristete, durere, toate in acelasi timp..., toate doar pentru mine. Pe atunci nu-l cunosteam atat de bine, nu indrazneam sa realizez adevarul, sa-mi dau seama de ce ma ura... Am aflat-o mai tarziu, cand ne-am deschis sufletele unul in fata celuilalt : ma ura pentru ca eram iubita lui Kiba.
Vacanta de iarna s-a apropiat cu repeziciune, aducand vacanta atat de asteptata, dar si serbarea de Craciun, la care fusesem inscrisa de catre profesoara mea de muzica. Urma sa cant un cantec de dragoste, deoarece band-ul lui Sasuke era plecat intr-un alt turneu si nu era sigura prezenta lor. Asa ca m-au ales pe mine, fata cu cea mai dulce voce , dupa cum insasi profesoara mea a spus-o de atatea ori. Am invatat cantecul si am reusit sa-l cant la perfectie intr-un final , desi era un duet.
In seara de 22 decembrie, eram coplesita de emotii, ingrozita de acea aparitie scurta pe scena... prima mea aparitie in fata unei multimi. Totusi, n-am renuntat, iar cand s-a ridicat cortina, am fost surprinsa intr-un mod atat de placut, incat toti fluturasii din stomac pe care mi-i provocase multimea au disparut, fiind inlocuiti de altii noi, atat de diferiti.
In fata mea se afla Sasuke, mai frumos ca niciodata. Paru-i negru ca abanosul era ravasit, contrastand cu pielea mai alba decat zapada. Purta o pereche de pantaloni negri si o camasa mov, care ii cadea neglijent pe corp, facandu-l sa para ireal...ireal de frumos.
In acel moment, mi-am simtit inima batand cu atata putere, incat credeam ca vrea sa-mi sparga pieptul. Tot sangele mi-a urcat in cap, facand ca obrajii-mi palizi sa devina de un rosu aprins, atat de necaracteristic mie. Picioarele incepusera sa-mi tremure, iar privirea imi ramasese intepenita pe ochii lui incredibil de calzi.
S-a apropiat de mine, cuprinzandu-mi mainile intr-ale sale, si a inceput sa cante :
"Let me hold you for the last time
It`s the last change to feel again
But you broke me
Now I can`t feel anything
When I love you
It`s so untrue
I can`t even convince myself
When I`m speaking
It`s the voice of someone else
Oh it tears me up
I tried to hold on but it hurts too much
I tried to forgive but it`s not enough
To make it all Ok
You can`t play on broken strings
You can`t feel anything
That your heart don`t want to feel
I can`t tell you something that ain`t real
Oh the truth hurts
A lie`s worse
I can`t like it anymore
And I love you a little less than before "....
Vocea-i atat de dulce imi rasuna in minte, creindu-mi dependenta, ce ma facea sa vreau mai mult, mult mai mult, sa-l vreau pe el alaturi de mine pe vecie, sa vreau ca glasul sau sa rasune doar pentru mine, sa-mi sopteasca doar mie cuvinte atat de frumoase, pe care asteptasem toata viata sa le aud.
Ii simteam pielea fina, vocea tremuranda si ochii plini de dragoste, ce ma faceau sa ma rup de cruda realitate, care-mi rapea toata magia la care visasem vreodata. Parfumu-i efemer ma urma pretutindeni, acaparandu-mi simturile. Eram doar noi doi, singuri, intr-o lume in care ne puteam iubi in liniste, pentru eternitate. Eram eu si el, alaturi de muzica ce ne unise, ce ne daruise acelasi vis.
Acordurile triste imi prelungeau starea de somnolenta. Eu eram moarta... El traia prin mine... Eram amandoi, contopiti intr-unul. Constienti intr-un fel dureros de toate emotiile provocate de acele note , alese doar pentru noi.
Mintea-mi zbura departe, alaturi de a lui, iar inima imi dicta litere , cuvintele pe care aveam nevoia sa le spun. Nu eram eu cea din fata intregii multimi, era doar o umbra de-a mea... Nu puteam sa fiu eu deoarece in acele momente eu zburam printre nori . Spiritul meu era liber, asa cum visasem de atatea ori.
"Oh what are we doing
We are turning into dust
Playing house in the ruins of us..."
Vocea-mi rasuna in intreaga incapere, readucandu-ma la viata. Mintea nu mai reusea sa ma ajute in niciun fel . Numai sufletu-mi plin de durere mai reusea sa imi aminteasca versurile ce pareau uitate undeva, in adancul meu.
"Running back through the fire
When there`s nothing left to save
It`s like chasing the very last train
When it`s too late (Too late)
Oh it tears me up
I tried to hold on but it hurts too much
I tried to forgive but it`s not enough
To make it all Ok
You can`t play on broken strings
You can`t feel anything
That your heart don`t want to feel
I can`t tell you something that ain`t real
Oh the truth hurts
A lie`s worse
I can`t like it anymore
And I love you a little less than before
But we`re running through the fire
When there`s nothing left to say
It`s like chasing the very last train
When we both know it`s too late (Too late)
You can`t play our broken strings
You can`t feel anything
That your heart don`t want to feel
I can`t tell you something that ain`t real
Oh the truth hurts
And a lie`s worse
I can`t like it anymore
And I love you a little less than before
Oh and I love you a little less than before
Let me hold you for the last time
It`s the last change to feel agaïn ... "
Vocea lui magica m-a acompaniat in momentul in care simteam ca urma sa ma prabusesc, vindecandu-mi aripile ce pareau gata sa ma paraseasca. Ma ajuta sa ma inalt sus... , mai sus,... din ce in ce tot mai sus... Nu trebuia sa ma tem de impact, deoarece aveam certitudinea ca el nu m-ar fi lasat niciodata sa cad . M-ar fi salvat cu pretul vietii, m-ar fi putut apara de tot ce imi provoca rau. Era EL , ingerul si demonul meu, fericirea si tristetea mea, iubirea si deziluziile mele.
Cand am terminat de cantat, eram amandoi palizi, constienti de sentimentele care ne facusera s-o luam razna. Multimea ne aplauda in extaz, dar noi eram cu mult prea preocupati unul de altul pentru a-i mai observa pe ceilalti. Nu ma puteam gandi la nimic altceva, mai ales cand mana lui catifelata ma mangaia.
S-a apropiat de mine, cuprinzandu-mi talia cu bratele-i puternice. Si-a apropiat fata de a mea, astfel incat am reusit sa-i simt respiratia ce se ingreuna cu fiecare secunda. Buzele-i palizi , ca de ceara, se apropiau lent de buzele-mi rosii, facandu-mi obrajii sa o ia razna.
Buzele noastre se doreau cu o asemenea ardoare, incat am crezut ca nimeni nu ne va putea desparti din acea imbratisare, nici macar moartea. Insa, ca de obicei, m-am inselat. Chiar in momentul in care marele meu vis era pe cale sa devina realitate .....
- Sakura!!! Sakura! ... Ai fost grozava !
Doamne , cat de tare m-am urat cand l-am vazut plecand cu acea tristete profunda intiparita pe chip, regretand apropierea plina de dorinta dintre noi. De ce a trebuit sa fie asa?! De ce a trebuit sa ne fie intrerupt momentul magic? .... De ce tocmai de... de Kiba?!
Cat despre despartirea dintre Sakura si Sasuke, da, e adevarat. Inca din primul capitol vorbesc despre o despartire dintre ei, dar e vorba doar de o ruptura fizica, nu de una sufleteasca.
Se vor intampla multe pana cand voi termina de scris ficul.
Pentru cei pe care ii intereseaza, melodia cantata de Sasuke si Sakura este "Broken strings - Nelly Furtado & James Morrison"
7. Duetul inimilor noastre
Secundele, minutele, orele , zilele, saptamanile, lunile... Timpul a trecut pe langa mine fara sa ma ia in seama, fara sa ma ajute sa uit. Nu m-a lasat sa-l uit pe EL, caci pana si nisipul care se scurgea incet in clepsidra renuntase sa se mai scurga in inima mea.
Iubirea mea pentru Sasuke inflorea pe zi ce trecea, ca un trandafir minunat, cu petalele de un rosu pur si cu un miros inconfundabil, mirosul parfumului iubitului meu. Dar, ca orice trandafir, avea si spini..., spini mari , ascutiti, care-mi faceau rani adanci in inima, facand-o sa sangereze numai pentru a compara roseata sangelui meu cu cea a petalelor sale.
Relatia dintre mine si Kiba evoluase mult... Eram in majoritatea timpului impreuna , vorbind, glumind , razand... Ma distram atat de bine cu el, incat toti credeau la inceput ca-l iubeam... pana si el. Eram impreuna oficial inca de pe la sfarsitul lui octombrie, dar el niciodata nu a insemnat pentru mine mai mult decat un amic, un frate pe care sa ma pot baza oricand, cu care sa pot discuta orice. In toata relatia noastra, el a fost cel care a incercat sa aduca pasiunea, dar niciodata n-a reusit sa ma faca sa simt la fel de intens ca el clipele 'noastre', nicicand n-a reusit sa ma faca sa primesc iubirea lui, ce-l facea sa simta doar gustul amar al dragostei. Totusi, niciodata nu mi-a reprosta nimic si nu s-a suparat nici macar atunci cand a aflat de ceea ce simteam pentru Sasuke.
Pe de alta parte, iubirea mea pentru Sasuke imi tulbura mereu ochii verzi. Il iubeam atat de tare, incat incercam sa-l gasesc pretutindeni, agatandu-ma de fiecare vis in care era prezent ca de un colac de salvare. Era plecat din ce in ce mai des la concerte, facandu-ma sa-i simt lipsa in fiecare por. In fiecare dimineata ma trezeam cu speranta ca urma sa-l vad, ca vocea lui va rasuna din nou in mintea mea, doar pentru mine, dar de fiecare data el ma dezamagea, atat prin absenta-i care ma facea sa innebunesc, cat si prin ignoranta cu care ma trata de fiecare data cand se intorcea din turnee. Atata timp m-a evitat , incat ajunsesem sa-mi simt sufletul din ce in ce mai greu, invadat de sentrimentele-mi curate si atat da puternice.
Nu de putine ori l-am observat privindu-ma, dar de cate ori privirile noastre se intalneau, ochii lui erau reci, invadati de resentimente, ura , tristete, durere, toate in acelasi timp..., toate doar pentru mine. Pe atunci nu-l cunosteam atat de bine, nu indrazneam sa realizez adevarul, sa-mi dau seama de ce ma ura... Am aflat-o mai tarziu, cand ne-am deschis sufletele unul in fata celuilalt : ma ura pentru ca eram iubita lui Kiba.
Vacanta de iarna s-a apropiat cu repeziciune, aducand vacanta atat de asteptata, dar si serbarea de Craciun, la care fusesem inscrisa de catre profesoara mea de muzica. Urma sa cant un cantec de dragoste, deoarece band-ul lui Sasuke era plecat intr-un alt turneu si nu era sigura prezenta lor. Asa ca m-au ales pe mine, fata cu cea mai dulce voce , dupa cum insasi profesoara mea a spus-o de atatea ori. Am invatat cantecul si am reusit sa-l cant la perfectie intr-un final , desi era un duet.
In seara de 22 decembrie, eram coplesita de emotii, ingrozita de acea aparitie scurta pe scena... prima mea aparitie in fata unei multimi. Totusi, n-am renuntat, iar cand s-a ridicat cortina, am fost surprinsa intr-un mod atat de placut, incat toti fluturasii din stomac pe care mi-i provocase multimea au disparut, fiind inlocuiti de altii noi, atat de diferiti.
In fata mea se afla Sasuke, mai frumos ca niciodata. Paru-i negru ca abanosul era ravasit, contrastand cu pielea mai alba decat zapada. Purta o pereche de pantaloni negri si o camasa mov, care ii cadea neglijent pe corp, facandu-l sa para ireal...ireal de frumos.
In acel moment, mi-am simtit inima batand cu atata putere, incat credeam ca vrea sa-mi sparga pieptul. Tot sangele mi-a urcat in cap, facand ca obrajii-mi palizi sa devina de un rosu aprins, atat de necaracteristic mie. Picioarele incepusera sa-mi tremure, iar privirea imi ramasese intepenita pe ochii lui incredibil de calzi.
S-a apropiat de mine, cuprinzandu-mi mainile intr-ale sale, si a inceput sa cante :
"Let me hold you for the last time
It`s the last change to feel again
But you broke me
Now I can`t feel anything
When I love you
It`s so untrue
I can`t even convince myself
When I`m speaking
It`s the voice of someone else
Oh it tears me up
I tried to hold on but it hurts too much
I tried to forgive but it`s not enough
To make it all Ok
You can`t play on broken strings
You can`t feel anything
That your heart don`t want to feel
I can`t tell you something that ain`t real
Oh the truth hurts
A lie`s worse
I can`t like it anymore
And I love you a little less than before "....
Vocea-i atat de dulce imi rasuna in minte, creindu-mi dependenta, ce ma facea sa vreau mai mult, mult mai mult, sa-l vreau pe el alaturi de mine pe vecie, sa vreau ca glasul sau sa rasune doar pentru mine, sa-mi sopteasca doar mie cuvinte atat de frumoase, pe care asteptasem toata viata sa le aud.
Ii simteam pielea fina, vocea tremuranda si ochii plini de dragoste, ce ma faceau sa ma rup de cruda realitate, care-mi rapea toata magia la care visasem vreodata. Parfumu-i efemer ma urma pretutindeni, acaparandu-mi simturile. Eram doar noi doi, singuri, intr-o lume in care ne puteam iubi in liniste, pentru eternitate. Eram eu si el, alaturi de muzica ce ne unise, ce ne daruise acelasi vis.
Acordurile triste imi prelungeau starea de somnolenta. Eu eram moarta... El traia prin mine... Eram amandoi, contopiti intr-unul. Constienti intr-un fel dureros de toate emotiile provocate de acele note , alese doar pentru noi.
Mintea-mi zbura departe, alaturi de a lui, iar inima imi dicta litere , cuvintele pe care aveam nevoia sa le spun. Nu eram eu cea din fata intregii multimi, era doar o umbra de-a mea... Nu puteam sa fiu eu deoarece in acele momente eu zburam printre nori . Spiritul meu era liber, asa cum visasem de atatea ori.
"Oh what are we doing
We are turning into dust
Playing house in the ruins of us..."
Vocea-mi rasuna in intreaga incapere, readucandu-ma la viata. Mintea nu mai reusea sa ma ajute in niciun fel . Numai sufletu-mi plin de durere mai reusea sa imi aminteasca versurile ce pareau uitate undeva, in adancul meu.
"Running back through the fire
When there`s nothing left to save
It`s like chasing the very last train
When it`s too late (Too late)
Oh it tears me up
I tried to hold on but it hurts too much
I tried to forgive but it`s not enough
To make it all Ok
You can`t play on broken strings
You can`t feel anything
That your heart don`t want to feel
I can`t tell you something that ain`t real
Oh the truth hurts
A lie`s worse
I can`t like it anymore
And I love you a little less than before
But we`re running through the fire
When there`s nothing left to say
It`s like chasing the very last train
When we both know it`s too late (Too late)
You can`t play our broken strings
You can`t feel anything
That your heart don`t want to feel
I can`t tell you something that ain`t real
Oh the truth hurts
And a lie`s worse
I can`t like it anymore
And I love you a little less than before
Oh and I love you a little less than before
Let me hold you for the last time
It`s the last change to feel agaïn ... "
Vocea lui magica m-a acompaniat in momentul in care simteam ca urma sa ma prabusesc, vindecandu-mi aripile ce pareau gata sa ma paraseasca. Ma ajuta sa ma inalt sus... , mai sus,... din ce in ce tot mai sus... Nu trebuia sa ma tem de impact, deoarece aveam certitudinea ca el nu m-ar fi lasat niciodata sa cad . M-ar fi salvat cu pretul vietii, m-ar fi putut apara de tot ce imi provoca rau. Era EL , ingerul si demonul meu, fericirea si tristetea mea, iubirea si deziluziile mele.
Cand am terminat de cantat, eram amandoi palizi, constienti de sentimentele care ne facusera s-o luam razna. Multimea ne aplauda in extaz, dar noi eram cu mult prea preocupati unul de altul pentru a-i mai observa pe ceilalti. Nu ma puteam gandi la nimic altceva, mai ales cand mana lui catifelata ma mangaia.
S-a apropiat de mine, cuprinzandu-mi talia cu bratele-i puternice. Si-a apropiat fata de a mea, astfel incat am reusit sa-i simt respiratia ce se ingreuna cu fiecare secunda. Buzele-i palizi , ca de ceara, se apropiau lent de buzele-mi rosii, facandu-mi obrajii sa o ia razna.
Buzele noastre se doreau cu o asemenea ardoare, incat am crezut ca nimeni nu ne va putea desparti din acea imbratisare, nici macar moartea. Insa, ca de obicei, m-am inselat. Chiar in momentul in care marele meu vis era pe cale sa devina realitate .....
- Sakura!!! Sakura! ... Ai fost grozava !
Doamne , cat de tare m-am urat cand l-am vazut plecand cu acea tristete profunda intiparita pe chip, regretand apropierea plina de dorinta dintre noi. De ce a trebuit sa fie asa?! De ce a trebuit sa ne fie intrerupt momentul magic? .... De ce tocmai de... de Kiba?!