21-04-2009, 09:56 PM
3."Sarut"
-Si?Mai departe,ce s-a intamplat?o intreba Jay pe Corina,care tocmai aparuse din spatele unor cruci.
-Eh...Mama,disperata pentru ca deveneam din ce in ce mai ciudata (credea ca sunt asa din cauza mortii Elisei),s-a mutat din Sibiu.Am venit aici,in Bucuresti,mai adauga ea sec,cu o mare scarba in glas.
-Si vampirul care v-a transformat?
-El a fost ucis de...
Corina tacu o vreme,apoi spuse:
-A fost ucis.
-Si cum vrei sa cred eu toata aceasta...POVESTE?!
-O crezi sau nu,raspunse trecandu-si palmele pe pieptul lui Jay.Gestul ei,ca si un bun venit,avea sa-l enerveze mai tarziu,dar aceasta este o alta poveste...
Acum,ea isi incolaci mainile in jurul taliei lui si il saruta usor pe gura.
-Spune-mi,tu chiar crezi in chestiile astea?o intreba,vorbind foarte aproape de gura ei,dar fata parea ca nu-l mai asculta.Il prinse de guler si il saruta iar,intr-un mod foarte violent.Desi baiatul nu simtise nimic,il muscase rau de buza.Cand se retrase,ii sterse sangele,apoi,apucandu-i capul intre palme,il privi fix in ochi.Jay avu un soc:ochii verzi ai iubitei devenisera de un albastru intens.Nu avu timp sa se mire,caci fata il impinse in spate,cu o forta de necrezut.Prinzndu-l de maini,facu,printr-o miscare rapida,in asa fel incat sa i le blocheze intre mainile statuii ingerului.
-Ei bine,poate ai sa crezi si tu,dupa ce fac baie in sangele tau.
Jay privea inmarmurit.Chipul pe care il cunostea atat de bine era acum preschimbat de o furie oarba.Ceva asemanator nebuniei o facea sa para mai mult decat infricosatoare.Daca o priveai fara sa o cunosti,nu ai fi avut,poate,aceiasi senzatie.Era slabuta,firava.Fiinta ei parea sensibila,facuta numai din emotii,trairi.Rochia rosie parca abia se anina de trup,iar salul de matase neagra ii dadea aliura unei regine.Numai sa fi stiut cum este ea de obicei si te infiorai la vederea acestei schimbari de necrezut.
Baiatul privi catre ea,privi in jur,privi in sus.Vazu o straina,pe nimeni,apoi privirea necrutatoare a ingerului care il tintuia.Incerca sa se elibereze-imposibil!"Dar cum?"se intreba el fara sens.Fata rase:
-Ce ciudat,nu?Sa fii prins in mainile ingerului,la mila unui vampir...
-Asculta,tu nu ma iubesti?sopti el,mai degraba negand decat intreband.
-Sigur ca da,si isi trecu mana prin parul lui.N-as face oricui asa ceva...
-Serios?!zise el,incepand sa creada cele citite in scrisoare.
Fata scosese un cutit si il duse la buze.
Un curent rece ii invalui corpul,bratele,fata.Abia acum observa,ca nu se stie cum,ramesese in tricou.Gandi ca,probabil,se intamplase in timpul acelei miscari fulgeratoare,cand il impinsese cu atata forta.Nu o crezuse in stare.
-Asculta,suntem intr-un cimitir.Nu are rost sa tipi,pentru ca mortii sigur n-or sa te ajute.Cel mult,o sa atragi vreo victima nefericita,pe care,din pacate,va trebui sa o ucid.Aaa,si sa nu indraznesti sa plangi.Urasc asta.Ai sa ma faci sa sufar...intona dulce,ironic.Ca nu ti-am aratat cele mai rele lucruri pe care le pot face!
Ii dadu o palma atat de puternica,incat,vreme indelungata,lasa o urma rosiatica pe obrazul lui.Simtea cum o picatura de sudoare i se prelingea pe fata."...Sau ar putea fi sange..."isi spuse.Intr-adevar,lovitura ei il facu sa sangereze.
-Fii mandru de mine.Lucrez atat de repede incat abia de simti.Totusi,trebuie sa-mi permiti si mie sa savurez.
Se hotarase sa nu-i raspunda in nici un fel,totusi,murmura:
-Tu nu vrei sa te iubesc,nu?
-Asta,nu!Sa ma urasti,sa decazi,sa te umilesti!spuse sarutand locul ranit,gustand din sangele cel dulce.El ii ghicise deja aceasta dorinta de a-l supune.Intoarse capul,ferindu-se de ea.Ii era scarba,dar gura ei cobori mai jos,pe obraz,pe gat.Urca apoi spre buzele lui,unde,tragandu-l intai usor de cea de jos,ca si cum ar fi vrut sa starneasca ceva,macar o repulsie totala.Se avanta intr-un sarut infrigurat,de parca ar fi cautat niste vorbe stinse pe buzele care nu vroiau sa le rosteasca.Pentru o secunda,ceva in mintea lui striga:"Ea este!Ea!"si avu impresia ca o
regasise pe cea de alta data.
Cand,probabil nu mai aveau respiratie,ea cobori incet,rasufland din greu.
Nu avea cum sa fie Corina.Era sigur de aceasta.Ii era sila de fiinta de langa el,de gura ei,de tot ce o alcatuia.
Fetei nu-i pasa.Se desprinsese de el,si,strangand mai bine cutitul,il lipi de incheietura mainii lui stangi.Il privi si vazu lacrimile,care,in mod nefiresc,se scurgeau din niste ochi,aparent indiferenti.Acest lucru o infurie la culme.Ii spusese clar sa nu planga.O enerva atat de tare!Ii prinse gatul cu mana in care nu tinea cutitul si incepu sa-l stranguleze cu incetul.Baiatul incerca sa reziste,sa nu aiba nici o reactie.Ea isi spunea:"Incet,incet...Nu-l rani..."De fapt nu vroia sa-l omoare,inca.
In final,cand stransoarea deveni destul de puternica,incat sa-l lase fara respiratie,tusi,se ineca.Atunci,parca trezita,ba chiar privindu-l visatoare,il dadu cu capul de statuia din spate,renuntand sa-l mai sugrume.
Cu o expresie ciudata,ca si cum s-ar fi intors la ceva neterminat,il taie la incheietura.Apasase atat de tare,incat sangele tasni,stropind tot ce era in jur.
-Sa stii ca nu te-am adus adus aici din alt motiv,decat acesta.Totusi,mi-a placut ca tu sa-mi stii povestea.
Jay observa ca sangele ii reinvie fetei,vechile dorinte de a provoca durere.Vroia sa-i spulbere orice gand ca ar putea fi "altceva"la mijloc.Nu se mai putea gandi la nimic.Mana ii ardea,iar o durere surda il cuprinsese.Simtea cum sangele i se scurgea in valuri.
-Genial,nu?il intreba.Nimeni nu va banui nimic.Erai depresiv,nu ti-a mai placut viata,asa ca te-ai dus intr-un cimitir si ti-ai taiat venele.O zi,doua,povestea ta va face furori,apoi vei fi uitat.Nu te gandi ca moartea va ramane in memoria cuiva.
Intr-un avant animalic,fata incepu sa se hraneasca cu sange.Incetul cu incetul,el simtea "cum se duce".Deja moartea i se parea mai dulce decat realitatea,iar pierderea de sange functiona ca o anestezie.
-Ce?!Vine cineva!exclama ea surprinsa.
Aceiasi miscare fulgeratoare de la inceput il elibera pe baiat.Cazu,aproape mort,la picioarele ingerului.Corina fugise.
-Si?Mai departe,ce s-a intamplat?o intreba Jay pe Corina,care tocmai aparuse din spatele unor cruci.
-Eh...Mama,disperata pentru ca deveneam din ce in ce mai ciudata (credea ca sunt asa din cauza mortii Elisei),s-a mutat din Sibiu.Am venit aici,in Bucuresti,mai adauga ea sec,cu o mare scarba in glas.
-Si vampirul care v-a transformat?
-El a fost ucis de...
Corina tacu o vreme,apoi spuse:
-A fost ucis.
-Si cum vrei sa cred eu toata aceasta...POVESTE?!
-O crezi sau nu,raspunse trecandu-si palmele pe pieptul lui Jay.Gestul ei,ca si un bun venit,avea sa-l enerveze mai tarziu,dar aceasta este o alta poveste...
Acum,ea isi incolaci mainile in jurul taliei lui si il saruta usor pe gura.
-Spune-mi,tu chiar crezi in chestiile astea?o intreba,vorbind foarte aproape de gura ei,dar fata parea ca nu-l mai asculta.Il prinse de guler si il saruta iar,intr-un mod foarte violent.Desi baiatul nu simtise nimic,il muscase rau de buza.Cand se retrase,ii sterse sangele,apoi,apucandu-i capul intre palme,il privi fix in ochi.Jay avu un soc:ochii verzi ai iubitei devenisera de un albastru intens.Nu avu timp sa se mire,caci fata il impinse in spate,cu o forta de necrezut.Prinzndu-l de maini,facu,printr-o miscare rapida,in asa fel incat sa i le blocheze intre mainile statuii ingerului.
-Ei bine,poate ai sa crezi si tu,dupa ce fac baie in sangele tau.
Jay privea inmarmurit.Chipul pe care il cunostea atat de bine era acum preschimbat de o furie oarba.Ceva asemanator nebuniei o facea sa para mai mult decat infricosatoare.Daca o priveai fara sa o cunosti,nu ai fi avut,poate,aceiasi senzatie.Era slabuta,firava.Fiinta ei parea sensibila,facuta numai din emotii,trairi.Rochia rosie parca abia se anina de trup,iar salul de matase neagra ii dadea aliura unei regine.Numai sa fi stiut cum este ea de obicei si te infiorai la vederea acestei schimbari de necrezut.
Baiatul privi catre ea,privi in jur,privi in sus.Vazu o straina,pe nimeni,apoi privirea necrutatoare a ingerului care il tintuia.Incerca sa se elibereze-imposibil!"Dar cum?"se intreba el fara sens.Fata rase:
-Ce ciudat,nu?Sa fii prins in mainile ingerului,la mila unui vampir...
-Asculta,tu nu ma iubesti?sopti el,mai degraba negand decat intreband.
-Sigur ca da,si isi trecu mana prin parul lui.N-as face oricui asa ceva...
-Serios?!zise el,incepand sa creada cele citite in scrisoare.
Fata scosese un cutit si il duse la buze.
Un curent rece ii invalui corpul,bratele,fata.Abia acum observa,ca nu se stie cum,ramesese in tricou.Gandi ca,probabil,se intamplase in timpul acelei miscari fulgeratoare,cand il impinsese cu atata forta.Nu o crezuse in stare.
-Asculta,suntem intr-un cimitir.Nu are rost sa tipi,pentru ca mortii sigur n-or sa te ajute.Cel mult,o sa atragi vreo victima nefericita,pe care,din pacate,va trebui sa o ucid.Aaa,si sa nu indraznesti sa plangi.Urasc asta.Ai sa ma faci sa sufar...intona dulce,ironic.Ca nu ti-am aratat cele mai rele lucruri pe care le pot face!
Ii dadu o palma atat de puternica,incat,vreme indelungata,lasa o urma rosiatica pe obrazul lui.Simtea cum o picatura de sudoare i se prelingea pe fata."...Sau ar putea fi sange..."isi spuse.Intr-adevar,lovitura ei il facu sa sangereze.
-Fii mandru de mine.Lucrez atat de repede incat abia de simti.Totusi,trebuie sa-mi permiti si mie sa savurez.
Se hotarase sa nu-i raspunda in nici un fel,totusi,murmura:
-Tu nu vrei sa te iubesc,nu?
-Asta,nu!Sa ma urasti,sa decazi,sa te umilesti!spuse sarutand locul ranit,gustand din sangele cel dulce.El ii ghicise deja aceasta dorinta de a-l supune.Intoarse capul,ferindu-se de ea.Ii era scarba,dar gura ei cobori mai jos,pe obraz,pe gat.Urca apoi spre buzele lui,unde,tragandu-l intai usor de cea de jos,ca si cum ar fi vrut sa starneasca ceva,macar o repulsie totala.Se avanta intr-un sarut infrigurat,de parca ar fi cautat niste vorbe stinse pe buzele care nu vroiau sa le rosteasca.Pentru o secunda,ceva in mintea lui striga:"Ea este!Ea!"si avu impresia ca o
regasise pe cea de alta data.
Cand,probabil nu mai aveau respiratie,ea cobori incet,rasufland din greu.
Nu avea cum sa fie Corina.Era sigur de aceasta.Ii era sila de fiinta de langa el,de gura ei,de tot ce o alcatuia.
Fetei nu-i pasa.Se desprinsese de el,si,strangand mai bine cutitul,il lipi de incheietura mainii lui stangi.Il privi si vazu lacrimile,care,in mod nefiresc,se scurgeau din niste ochi,aparent indiferenti.Acest lucru o infurie la culme.Ii spusese clar sa nu planga.O enerva atat de tare!Ii prinse gatul cu mana in care nu tinea cutitul si incepu sa-l stranguleze cu incetul.Baiatul incerca sa reziste,sa nu aiba nici o reactie.Ea isi spunea:"Incet,incet...Nu-l rani..."De fapt nu vroia sa-l omoare,inca.
In final,cand stransoarea deveni destul de puternica,incat sa-l lase fara respiratie,tusi,se ineca.Atunci,parca trezita,ba chiar privindu-l visatoare,il dadu cu capul de statuia din spate,renuntand sa-l mai sugrume.
Cu o expresie ciudata,ca si cum s-ar fi intors la ceva neterminat,il taie la incheietura.Apasase atat de tare,incat sangele tasni,stropind tot ce era in jur.
-Sa stii ca nu te-am adus adus aici din alt motiv,decat acesta.Totusi,mi-a placut ca tu sa-mi stii povestea.
Jay observa ca sangele ii reinvie fetei,vechile dorinte de a provoca durere.Vroia sa-i spulbere orice gand ca ar putea fi "altceva"la mijloc.Nu se mai putea gandi la nimic.Mana ii ardea,iar o durere surda il cuprinsese.Simtea cum sangele i se scurgea in valuri.
-Genial,nu?il intreba.Nimeni nu va banui nimic.Erai depresiv,nu ti-a mai placut viata,asa ca te-ai dus intr-un cimitir si ti-ai taiat venele.O zi,doua,povestea ta va face furori,apoi vei fi uitat.Nu te gandi ca moartea va ramane in memoria cuiva.
Intr-un avant animalic,fata incepu sa se hraneasca cu sange.Incetul cu incetul,el simtea "cum se duce".Deja moartea i se parea mai dulce decat realitatea,iar pierderea de sange functiona ca o anestezie.
-Ce?!Vine cineva!exclama ea surprinsa.
Aceiasi miscare fulgeratoare de la inceput il elibera pe baiat.Cazu,aproape mort,la picioarele ingerului.Corina fugise.