Yaoi Queen`s oneshots [*YAOI*]

[Yaoi Queen]

Next :-ss

Capitolul 3.

Damien ma intinde pe pat, sarutandu-ma pasional, mangaindu-mi abdomenul dezgolit, si urcand spre piept apoi incet se indreapta spre gat... Buzele sale le rasfata pe ale mele, iar mainile lui imi alinta corpul ce incepe sa se aprinda cu fiecare atingere care el mi-o ofera. Stiu ca nu e bine ceea ce fac, insa adrenalina din corpul meu cere tot mai mult iar eu parca nu pot sa ma opresc. E ceva mult mai puternic decat mine.. acea flacara ce arde in mine de atat de mult timp si acum in sfarsit pot sa o stapanesc cu ajutorul lui Damien... Imi saruta gatul, apoi coboara pe corpul meu trasand o linie umeda cu limba pana la abdomen, si trage de pantalonii mei albi aruncandu-i neglijnet pe podea. Se aseaza deasupra mea, atingandu-mi chipul cu palma dreapta si trecandu-si degetul mare peste buzele mele... Parca sunt hipnotizat, caci privirea mi se incetoseaza treptat si totul se invarte cu mine. Damien imi prinde obrajii in palme, sarutandu-mi bland buzele si pronuntandu-mi numele...Brusc imi revin in fire, intalnindu-i ochii negrii care imi dau fiori. Acum realizez ce se intampla...Il privesc pe Damien care tocmai si-a dat camasa jos, si incepe sa-si desfata si pantalonii. Ma sperii vazandu-i privirea hotarata, si trupul incepe sa-mi tremure...Incerc sa ma stapanesc, dar nu pot, caci corpul nu-mi asculta cerintele iar inima icepe si ea sa-si grabeasca bataile si ma balbai in timpul ce incerc sa vorbesc...
-Da...Damien... Uhh.. te ... nu... Te rog...nu...
-Amor, nu te speria. Nu vreau sa te ranesc... dar acum m-ai adus pana aici si nu ma pot opri, imi spune el aplecandu-se asupra mea, sarutandu-mi fruntea. Chiar si cu acele cuvinte blande nu ma convinge si incerc sa scap, insa ma prinde de brat si ma intoarce cu spatele spre el, soptindu-mi la ureche:
-Ti-am spus ca nu vreau sa te ranesc... Te rog nu ma obliga sa fac ceva ce as putea regreta...
-Dar...
-Doar da-mi voie sa iti demonstrez ca si eu pot avea sentimente...
Nu-mi vine sa cred.. dar am cazut prada acelor cuvinte... si ma las condus de mainile lui Damien, care incepe sa imi mangaie pieptul... Nu-mi pot stapani emotiile, iar corpul meu tot nu ma asculta, raspunzand la orice atingere lui. Simt deja cum incep sa ma incalzesc, cum pulsul imi creste cu fiecare secunda ce trece, iar trupul sa ma sfideze. Scap un geamat cand ma atinge in acea zona sensibila, insa jenat de sunetul rusinos pe care l-am auzit venind din partea mea, imi astup gura cu mana drepta, si imi las capul pe perna, pentru ca simt cum imi pierd puterea din intreg corpul... Buzele lui Damien imi ating spatele, urcand cu limba pe coloana mea pana la gat, unde se opreste si imi sopteste in tacerea ce s-a lasat in camera:
-Spune-mi, Amor... spune-mi daca vrei asta, si o sa contiunui, sau daca vrei o sa ma opresc si sa nu o sa ma mai vezi niciodata...
Cum? Cum as putea sa-i spun "Nu" cand el imi vorbeste pe tonul acela care imi da fiori pe sira spinarii...? Cum sa-l resping cand il doresc mai mult decat orice pe lumea asta? Acum o saptamana nici nu as fi putut visa la asa ceva, dar imposibilul pentru mine a devenit posibil fara vointa mea...
Simt respiratia calda a lui Damien pe gatul meu si imi pierd sirul gandurilor... Cu mana sa dreapta ma prinde de barbie ridicandu-mi chipul si presandu-mi buza de jos cu doua degete, pe care le pune apoi in gura mea atingandu-mi limba. Ma musca de lobul urechii, rostindu-mi in soapta numele, retragandu-si apoi mana care o coboara pe corpul meu, intrebandu-ma din nou daca doresc sa se opreasca, iar eu cu vocea tremuranda ii raspund:
-Vreau... vreau sa continui, si sa ma atingi asa cum niciodata nu ai facut-o nici in visele mele cele mai depravate...
I-am spus, dar acum nu-mi vine sa cred ca vorbele acelea mi-au iesit mie pe gura... Imi intorc chipul spre el, dorind sa-mi simt buzele atinse de ale sale, iar pofta imi este stapanita de indata ce dulceata buzelor lui le cuprind pe ale mele intr-un sarut patimas, care se temina prin muscarea buzei mele. Scap un scancet , insa durerea dispare repede, iar sangele ce mi se prelinge pana pe barbie se face disparut atunci cand limba lui Damien trece peste el savurand fiecare picatura.
Din buzunarul pantalonilor pe care ii da jos, scoate o mica sticluta de plastic... Nu imi dau seama ce este, insa ii desface capacul, turnandu-si lichidul transparent in palma, apoi indreptandu-si mana spre partea de jos a corpului meu...
Gura mea scapa un alt sunet injositor atunci cand ii simt degetele apasandu-ma in partea din spate, patrunzand lent in mine, apoi spunandu-mi sa imi relaxez corpul, insa asa ceva mi se pare imposibil... Nu pot sa ma relaxez nici cand nu imi face nimic si doar imi vorbeste, mai ales intr-un moment ca acesta...
Simt cum sunt prins de incheietura maini si tras inspre Damien. Ma strange in brate, si imi saruta buzele, prinzandu-ma apoi de barbie, incercand sa ma priveasca in ochi, insa eu imi feresc jenat privirea, si simt cum obrajii mi se incalzesc mai tare dupa ce ii aud intrebarea...
-Esti emotionat, Amor?
Nu ii raspund , insa cu siguranta si-a dat seama din cauza corpului meu care tremura incontrolabil in bratele sale... Dorind sa-i evit privirea, ii acaparez buzele calde intr-un sarut tandru, si imi pun bratele in jurul gatului sau, plimbandu-mi degetele prin parul negru... Nu stiu ce ar trebui sa fac, insa imi lipesc trupul de al lui Damien continuand sa-i sarut buzele...
Parca imi aud bataile inimii si incerc sa ma calmez, insa da indata ce rup sarutul ii aud vocea al carui timbru imi aduce si mai mari emotii...
-Amor... va fi bine...
Stiu... stiu ca va fi, pentru ca il cred pe cuvant. Acest sentiment pretios pe care il port nu imi permite sa ma indoiesc de cuvintele sau actiunile sale... E ceva cu mult mai puternic si desi timp de atatia ani incerc sa-l alung, nu am reusit decat sa il fac sa evolueze din atractie in dragoste pura...
-Damien... grabeste-te, ii spun eu aproape soptind...
Doar atat a asteptat ,caci mainile sale ma indeamna sa ma ridic... Genunchii mei sunt de o parte si de alta a soldurilor sale, iar degetele mele inca se plimba prin parul lui catifelat... Frica ma cuprinde incet, insa corpul meu parca reactioneaza inaintea mintii. Ma las lent in jos, si simt apoi cum Damien intra incetul cu incetul in mine, insa percep durerea inca de la inceput si nu cred ca pot sa continui... Incerc sa ignor durerea ce se intensifica rapid si scap cateva scancete. Simt cum trupul incepe sa-mi transpire pe masura ce inaintez, iar respiratia imi devine din ce in ce mai grea. Gandurile mi se sterg pe rand, si incep sa ma pierd...
Pe de-o parte sunt fericit de parca as putea chiar muri, dar pe de alta parte, stiu ca Damien nu tine la mine in felul in care tin eu. Probabil face asta pentru a-si satisface poftele trupesti... nu cred ca stie ce inseamna ceea ce port eu in suflet.
Atingerea lui este mai blanda decat o soapta, iar sarutarile sale sunt fierbinti si intense... As putea sa ma topesc doar auzindu-l rostindu-mi numele cu voce inceata...

**************

Timpul a trecut atat de repede, insa eu sunt extenuat... Vazandu-l pe Damien stand in capul oaselor, ma ridic si eu incercand sa imi feresc privirea de a sa.
-Damien, stiu ca sentimentele tale nu sunt asemanatoare cu ale mele, dar vreau macar sa ma intelegi... ca ceea ce simt eu pentru tine este foarte puternic, si oricat am incercat, nu am reusit sa mi te scot din minte si suflet...O sa inteleg daca intr-o zi vei inceta sa mai treci pe la mine...
Damien incepe sa rada cu pofta si nu inteleg de ce, dar il privesc mirat, asteptand sa se opreasca.
- Amor... Tu chiar crezi ca as fi facut asa ceva cu o persoana pe care nu o plac macar putin? Gandeste-te bine.. deoarece ma cunosti. Sentimentele mele pentru tine depasesc cu mult propria-mi putere. "A place" este deja ceva nesimnificativ fata de ceea ce simt eu...
Cuvintele pe care tocmai le-am auzit chiar au fost rostite de el? Cred ca visez... Imi este frica sa nu ma trezesc...
Ii aud vocea pronuntandu-mi numele, iar mana lui dreapta imi atinge chipul, apoi buzele sale se unesc cu ale mele intr-un sarut tandru, din pacate mult prea scurt pentru a-mi satisface pofta arzatoare, asa ca il prind usor de par, dandu-i de inteles ca nu a fost de-ajuns. El zambeste si isi apropie chipul de al meu, insa brusc, Gillan intra pe usa camerei, cu serurile mele. Insa, vazandu-ne atat de apropiati si dezbracati in pat, socat fiind, aproape scapa cutiuta cu eprubete, insa reuseste sa o prinda inainte de contactul cu solul.
Jenat, imi acopar fata cu cearceaful, lasandu-mi doar ochii sa mi se vada, si il privesc pe Gillan... Oare ce va spune? Insa spre surprinderea mea, el incepe sa rada...
-Chiar ma intrebam cand aveti de gand sa va dezvaluiti sentimentele, spune el inca chicotind.
-Ce?! strig eu tresarind, privindu-l cu mirare.
-Stii, chiar si eu credeam ca Damien habar nu are ce inseamna cuvantul "dragoste", dar felul in care te priveste si cum zambeste cand tu nu il vezi, te face sa stai mult pe ganduri... spuse el punandu-si mainile in san.
Il privesc pe Damien, insa am fost oarecum socat, vazandu-i obrajii inrositi. Nu stiam ca are si o astfel de latura...
-Drace! Gillan, numai la tine nu ma gandeam cand ma uitam dupa zapacitu' asta care nici acum nu stiu daca si-a dat seama ca il iubesc.
-Da...Ce?! Tu... pe mine? Adica, si eu... pe tine... si eu te iubesc! reusesc eu sa spun pana la urma, insa sunt agitat si emotionat, caci e prima oara cand cineva mi-a spus acele doua cuvinte magice...
-Dar tu ce ai inteles din tot ce ti-am spus mai devreme? ma intreaba el ridicand din spranceana.
-Pai... ca simti ceva pentru mine, dar nu mi-am dat seama ca...
Damien nu imi da voie sa continui, caci imi acopera buzele cu ale sale. Ii face semn lui Gillan sa plece, iar ramanand singuri, continua sa ma sarute intens si pasional, coborand spre gat, lasandu-se apoi peste mine, intinzandu-ma pe pat.
-Damien... doar acum cinci minute am terminat...
-Dar tu credeai cumva ca ai sa dormi vre-o ora astazi? Nici macar sa nu te gandesti.
Cred ca daca voi reusi sa dorm cateva minute in urmatoarea saptamana nu voi muri...Nu am mai fost atat de fericit niociodata. In plus, putina iubire nu strica nimanui... Alaturi de el, sigur o sa reusesc sa descopar o alta lume... una numai a noastra.

~~THE END~~