17-04-2009, 03:47 PM
Deci acesta este primul meu fic facut la persoana 1 prezent si sper sa va placa :D
Mai intai chiar trebuie sa dedic ficul asta surioarei mele adorate :X adik Isolde; (Moody) deoarece ea m-a incurajat sa scriu in felul asta, altfel ramaneam la cum scriam pers a 3-a trecut. si cred ca prefer mai mult persoana 1 :)) nah... deci.. nee-chan, thank you :X and love ya ;;)
Lust For Blood
http://i219.photobucket.com/albums/cc127..._feimo.jpg --> Raul
http://i219.photobucket.com/albums/cc127..._feimo.jpg --> Damien
Capitolul 1.
A plecat din nou... Tot ce vad este ceata care s-a lasat peste campul din fata castelului meu... si o umbra estompata a unui barbat care disparea incetul cu incetul... Nu inteleg de ce nu-l pot ucide... El mi-a omorat familia, dar eu... eu nu reusesc sa ma ating de un singur fir de par de-al sau... pentru ca de fiecare data cand am ocazia de a-l omori.. ceva ma opreste. Nu sunt ca el... Nu as putea fi niciodata. Ar putea sa ma omoare fara sa clipeasca, in schimb eu de ce nu pot face asta? Ma opreste mereu ceva...Ceva ce este in pieptul si nu inceteaza sa bata cu putere atunci cand el imi vorbeste sau ma atinge.
Il urasc. Acest sentiment amagitor incerc sa mi-l imprim in minte si-n suflet, desi stiu ca ceea ce simt eu de fapt este exact contrariul. Acesta...este un sentiment pe care nu ar fi trebuit sa il am... Nu pentru el. Cel putin stiu ca nu va afla niciodata. Voi purta acest secret cu mine si voi muri cu el.
Aproape in fiecare zi vine sa isi petreaca o buna parte din timp cu mine. Habar nu are ca stiu ce i-a facut familiei mele si ca vreau sa-l distrug, desi nu pot.
Chiar si asa, nu inteleg de ce vine in castelul meu, din moment ce noi doi nici nu ar fi trebuit sa ne vorbim, ci sa luptam unul impotriva celuilalt. Dar avand in vedere ca eu sunt singura persoana pe care o cunoaste, pot sa zic ca il inteleg...
Amandoi suntem vampiri...De rase diferite, ce-i drept, dar chiar si asa, pot spune ca ne intelegem, desi rasele noastre sunt teoretic intr-un razboi continuu.
El este pe jumatate vampir. Mama sa a fost muscata de un vampir adevarat in timp ce aceasta il purta in pantec. Aspectul sau si unele puteri ale sale sunt ca ale unui vampir pur, la fel si setea de sange uman.
Eu...eu nu sunt nici vampir, nici jumatate vampir... Rasa mea nu se intalneste foarte des printre vampiri, insa exista. Tatal meu a fost pe jumatate vampir, iar mama a fost o persoana normala... De unde am rezultat eu, un vampir...sau mai mult om decat vampir. Tot ce am eu de la aceeste fiinte blestemate sunt acei canini cu care ma raneam la inceput. Setea de sange nu e foarte puternica, dar nici nu vreau sa-l beau de la oameni nevinovati, asa ca slujitorul, si totodata prietenul meu mi-a facut un ser cu care sa-mi pot stapani setea pentru o zi intreaga, astfel incat sa nu fiu nevoit sa atac oamenii.
In alta ordine de idei, mai bine intru in castel si urc in camera mea... am nevoie de putina odihna.
Urc scarile ce scartaie zgomotos sub greutatea corpului meu, si ma indrept spre camera, apoi ma asez pe patul meu moale, acoperit cu lenjerie rosie, oftand prelung.
-Gillan! strig eu numele slujitorului meu care nu intarzie sa apara.
-Spuneti, domnule, rosteste acesta plecandu-si capul, apoi privindu-ma.
-Raul e numele meu, stii bine ... nu mai retin de cate ori ti-am cerut sa-mi spui asa, dar te incapatanezi mereu. Te rog doar sa-mi aduci tigarile de jos. Cred ca le-am uitat acolo.
Gillan se scuza si pleaca, iar eu ma intind pe pat,inchizand ochii, sperand sa adorm in curand.
***************
Imi deschid ochii cu greu, fiind deranjat de lumina puternica ce patrundea prin perdeaua alba. Ma ridic in capul oaselor, trecandu-mi mana prin par, cascand larg, iar pasii mei ma indreapta spre baie. Pornesc robinetul pentru apa rece, si imi clatesc chipul, privindu-ma in oglinda mare din fata mea. Ochii mei albastri sunt inca somnorosi, pleoapele parca vor sa mi se inchida, iar parul blond si ravasit imi cade usor peste frunte, ajungandu-mi pana aproape de ochi.
Ma intorc in camera mea, imi iau o tigare din pachetul de pe noptiera, apoi o aprind si ma sprijin de pervazul geamului, privind afara... Totul era atat de colorat si frumos... Ma bucur ca in ciuda faptului ca sunt vampir pot suporta lumina soarelui exact ca un om normal... iar acum am o vaga impresie ca o anumita persoana isi va face aparitia. Deoarece nici el nu arata slabiciuni fata de lumina naturala, se poate plimba liber ziua. Si chiar am dreptate, deoarece Gillan a venit deja sa imi spuna ca avem un musafir...
-Raul, ai... Insa nu l-am lasat sa continuie, deoarece stiam ce avea sa-mi spuna.
-Da, da... stiu. Spunei ca voi cobori imediat. Trebuie sa ma schimb.
-Dar zice ca vrea sa-ti spuna ceva si sa mergi acum...
-Orice ar fi poate sa astepte, acum te rog du-te si spune-i.
Gillan s-a scuzat apoi a pleaca, inchizand usa in urma sa. Imi dau hainele jos, asezandu-le pe un scaun, pentru a-mi lua altele din dulap. Tot ce reusesc sa pun pe mine sunt o pereche de boxeri, deoarece simt deja prezenta cuiva in spatele meu si ma intorc brusc.
Este el... Parul sau lung pana aproape de talie e de un negru intens ca pana corbului, avand ca de obicei doua suvite din bretonul sau lung prinse in spate.Urechiile sale nu sunt ca a unei persoane obisnuite, ci ascutie asemenea unui liliac... Ochii negri misteriosi, si scanteietori precum fulgerul, ma privesc, masurandu-ma din cap pana-n picioare, iar buzele senzuale ii sunt arcuite intr-un zambet neobisnuit...
-Damien...Ce s-a intamplat? I-am spus lui Gillan sa-ti comunice ca...
-Nu ma intereseaza ce i-ai zis lui. Am venit sa-ti spun ca oamenii din satul din apropiere iti fac reclama. In sensul ca vand turistilor bilete ca sa iti viziteze castelul.
-Poftim?! dar aici nu a mai trecut un om de... de foarte multi ani. Ca sa ajungi aici trebuie mai intai sa treci de padure... din care nu ai mari sanse sa scapi cu viata...
-Eu nu am de unde sa stiu, caci in doua secunde ies din padure, nici ca m-ar interesa de oameni, dar te-am avertizat.
Sunt ingrijorat, nu de faptul ca ceilalti stiu de castel, dar de faptul ca omeni pot muri in incercarea de a ajunge aici... Ma intreb cum s-a aflat...Ma sprijin de pervazul geamului privind in zare... brusc, vantul rece care imi strabate pielea, m-a facut sa-mi amintesc ca sunt aproape dezbracat. Mi-am imbratisat corpul, apoi simt mana lui Damien pe umarul meu, care inainta spre gat... Parca mi se taie respiratia. O atingere atat de blanda spre deosebire de persoana care o ofera...
-La ce te gandesti? ma intreaba el lipindu-si trupul de al meu...
-La nimic interesant, raspund eu prompt, indreptandu-ma spre dulap, luandu-mi de acolo o pereche de pantaloni albi pe care i-am imbracat de indata. Spaima care imi framanta mintea si corpul de fiecare data cand mainile lui ma ating ma face sa realizez cat de gresita este calea pe care mi-am dus sentimentele fata de Damien... Spun "spaima", deoarece atunci cand ii simt atingerea, nu vreau decat sa fiu imbratisat de catre acele brate. Am impresia ca incet, incet imi pierd controlul...
Mai intai chiar trebuie sa dedic ficul asta surioarei mele adorate :X adik Isolde; (Moody) deoarece ea m-a incurajat sa scriu in felul asta, altfel ramaneam la cum scriam pers a 3-a trecut. si cred ca prefer mai mult persoana 1 :)) nah... deci.. nee-chan, thank you :X and love ya ;;)
Lust For Blood
http://i219.photobucket.com/albums/cc127..._feimo.jpg --> Raul
http://i219.photobucket.com/albums/cc127..._feimo.jpg --> Damien
Capitolul 1.
A plecat din nou... Tot ce vad este ceata care s-a lasat peste campul din fata castelului meu... si o umbra estompata a unui barbat care disparea incetul cu incetul... Nu inteleg de ce nu-l pot ucide... El mi-a omorat familia, dar eu... eu nu reusesc sa ma ating de un singur fir de par de-al sau... pentru ca de fiecare data cand am ocazia de a-l omori.. ceva ma opreste. Nu sunt ca el... Nu as putea fi niciodata. Ar putea sa ma omoare fara sa clipeasca, in schimb eu de ce nu pot face asta? Ma opreste mereu ceva...Ceva ce este in pieptul si nu inceteaza sa bata cu putere atunci cand el imi vorbeste sau ma atinge.
Il urasc. Acest sentiment amagitor incerc sa mi-l imprim in minte si-n suflet, desi stiu ca ceea ce simt eu de fapt este exact contrariul. Acesta...este un sentiment pe care nu ar fi trebuit sa il am... Nu pentru el. Cel putin stiu ca nu va afla niciodata. Voi purta acest secret cu mine si voi muri cu el.
Aproape in fiecare zi vine sa isi petreaca o buna parte din timp cu mine. Habar nu are ca stiu ce i-a facut familiei mele si ca vreau sa-l distrug, desi nu pot.
Chiar si asa, nu inteleg de ce vine in castelul meu, din moment ce noi doi nici nu ar fi trebuit sa ne vorbim, ci sa luptam unul impotriva celuilalt. Dar avand in vedere ca eu sunt singura persoana pe care o cunoaste, pot sa zic ca il inteleg...
Amandoi suntem vampiri...De rase diferite, ce-i drept, dar chiar si asa, pot spune ca ne intelegem, desi rasele noastre sunt teoretic intr-un razboi continuu.
El este pe jumatate vampir. Mama sa a fost muscata de un vampir adevarat in timp ce aceasta il purta in pantec. Aspectul sau si unele puteri ale sale sunt ca ale unui vampir pur, la fel si setea de sange uman.
Eu...eu nu sunt nici vampir, nici jumatate vampir... Rasa mea nu se intalneste foarte des printre vampiri, insa exista. Tatal meu a fost pe jumatate vampir, iar mama a fost o persoana normala... De unde am rezultat eu, un vampir...sau mai mult om decat vampir. Tot ce am eu de la aceeste fiinte blestemate sunt acei canini cu care ma raneam la inceput. Setea de sange nu e foarte puternica, dar nici nu vreau sa-l beau de la oameni nevinovati, asa ca slujitorul, si totodata prietenul meu mi-a facut un ser cu care sa-mi pot stapani setea pentru o zi intreaga, astfel incat sa nu fiu nevoit sa atac oamenii.
In alta ordine de idei, mai bine intru in castel si urc in camera mea... am nevoie de putina odihna.
Urc scarile ce scartaie zgomotos sub greutatea corpului meu, si ma indrept spre camera, apoi ma asez pe patul meu moale, acoperit cu lenjerie rosie, oftand prelung.
-Gillan! strig eu numele slujitorului meu care nu intarzie sa apara.
-Spuneti, domnule, rosteste acesta plecandu-si capul, apoi privindu-ma.
-Raul e numele meu, stii bine ... nu mai retin de cate ori ti-am cerut sa-mi spui asa, dar te incapatanezi mereu. Te rog doar sa-mi aduci tigarile de jos. Cred ca le-am uitat acolo.
Gillan se scuza si pleaca, iar eu ma intind pe pat,inchizand ochii, sperand sa adorm in curand.
***************
Imi deschid ochii cu greu, fiind deranjat de lumina puternica ce patrundea prin perdeaua alba. Ma ridic in capul oaselor, trecandu-mi mana prin par, cascand larg, iar pasii mei ma indreapta spre baie. Pornesc robinetul pentru apa rece, si imi clatesc chipul, privindu-ma in oglinda mare din fata mea. Ochii mei albastri sunt inca somnorosi, pleoapele parca vor sa mi se inchida, iar parul blond si ravasit imi cade usor peste frunte, ajungandu-mi pana aproape de ochi.
Ma intorc in camera mea, imi iau o tigare din pachetul de pe noptiera, apoi o aprind si ma sprijin de pervazul geamului, privind afara... Totul era atat de colorat si frumos... Ma bucur ca in ciuda faptului ca sunt vampir pot suporta lumina soarelui exact ca un om normal... iar acum am o vaga impresie ca o anumita persoana isi va face aparitia. Deoarece nici el nu arata slabiciuni fata de lumina naturala, se poate plimba liber ziua. Si chiar am dreptate, deoarece Gillan a venit deja sa imi spuna ca avem un musafir...
-Raul, ai... Insa nu l-am lasat sa continuie, deoarece stiam ce avea sa-mi spuna.
-Da, da... stiu. Spunei ca voi cobori imediat. Trebuie sa ma schimb.
-Dar zice ca vrea sa-ti spuna ceva si sa mergi acum...
-Orice ar fi poate sa astepte, acum te rog du-te si spune-i.
Gillan s-a scuzat apoi a pleaca, inchizand usa in urma sa. Imi dau hainele jos, asezandu-le pe un scaun, pentru a-mi lua altele din dulap. Tot ce reusesc sa pun pe mine sunt o pereche de boxeri, deoarece simt deja prezenta cuiva in spatele meu si ma intorc brusc.
Este el... Parul sau lung pana aproape de talie e de un negru intens ca pana corbului, avand ca de obicei doua suvite din bretonul sau lung prinse in spate.Urechiile sale nu sunt ca a unei persoane obisnuite, ci ascutie asemenea unui liliac... Ochii negri misteriosi, si scanteietori precum fulgerul, ma privesc, masurandu-ma din cap pana-n picioare, iar buzele senzuale ii sunt arcuite intr-un zambet neobisnuit...
-Damien...Ce s-a intamplat? I-am spus lui Gillan sa-ti comunice ca...
-Nu ma intereseaza ce i-ai zis lui. Am venit sa-ti spun ca oamenii din satul din apropiere iti fac reclama. In sensul ca vand turistilor bilete ca sa iti viziteze castelul.
-Poftim?! dar aici nu a mai trecut un om de... de foarte multi ani. Ca sa ajungi aici trebuie mai intai sa treci de padure... din care nu ai mari sanse sa scapi cu viata...
-Eu nu am de unde sa stiu, caci in doua secunde ies din padure, nici ca m-ar interesa de oameni, dar te-am avertizat.
Sunt ingrijorat, nu de faptul ca ceilalti stiu de castel, dar de faptul ca omeni pot muri in incercarea de a ajunge aici... Ma intreb cum s-a aflat...Ma sprijin de pervazul geamului privind in zare... brusc, vantul rece care imi strabate pielea, m-a facut sa-mi amintesc ca sunt aproape dezbracat. Mi-am imbratisat corpul, apoi simt mana lui Damien pe umarul meu, care inainta spre gat... Parca mi se taie respiratia. O atingere atat de blanda spre deosebire de persoana care o ofera...
-La ce te gandesti? ma intreaba el lipindu-si trupul de al meu...
-La nimic interesant, raspund eu prompt, indreptandu-ma spre dulap, luandu-mi de acolo o pereche de pantaloni albi pe care i-am imbracat de indata. Spaima care imi framanta mintea si corpul de fiecare data cand mainile lui ma ating ma face sa realizez cat de gresita este calea pe care mi-am dus sentimentele fata de Damien... Spun "spaima", deoarece atunci cand ii simt atingerea, nu vreau decat sa fiu imbratisat de catre acele brate. Am impresia ca incet, incet imi pierd controlul...
---MY YAOI BLOG-- *click*
![[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/Banners/_Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png)
![[Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/fetze/Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif)
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]