04-04-2009, 11:20 AM
Salutare! Am revenit si eu cu o continuare ... :)
Pachirisu, Itachi este si unul dintre preferatii mei si nu am de gand sa renunt la el. Am planuri mari pentru el, care sper sa prinda bine, desi sunt usor scandaloase :D.
Adevarul e ca vreau sa-l implic intr-o relatie, nu neaparat ceva serios, poate chiar ceva nonconformist. Oricum , habar nu am cu cine s-ar potrivi. (So, daca ai ceva idei despre fete care sa fie potrivite pentru el sau pentru o relatie de scurta durata, scrie-mi. )
Acum, noul capitol...
5. Sufletul meu invadat de tine
In acea zi, orele au trecut extrem de greu. Imi tot aparea in fata zambetul atragator al lui Sasuke, lucru ce-mi facea mintea sa o ia razna. Imi doream atat de tare sa il privesc, dar nu indrazneam. Nu dupa ce el realizase asta si mi-o spusese cu atata dezinvoltura in fata, de parca ar fi fost ceva normal ca eu sa il privesc asa. Imi parea ca pentru el era simplu, deoarece tot timpul era privit asa de multiplele sale admiratoare, dar eu nu eram obisnuita sa privesc spre cineva cu atata interes ca atunci cand il priveam pe el, sa ma pierd in ochii cuiva asa cum ma pierdeam in ai lui, sa zambesc cu toata inima numai la o simpla litera rostita de vocea lui... Asa a fost atunci, asa este si acum. Nici macar in ziua de azi, dupa patru ani, nu am mai gasit pe nimeni cara sa ma capteze la fel ca brunetul meu iubit. Nimeni nu m-a mai facut vreaodata sa simt fiorii iubirii trecand prin corpul meu, asa cum a reusit el inca din prima clipa.
Acum, cand ma gandesc cat timp am pierdut din cauza incapatanarii mele , ma urasc. Am ratat atatea sarutari fierbinti, atatea atingeri ce-mi dadeau fiori, atatea clipe de fericire absoluta. Pentru ce? Pentru simplul fapt ca eu eram cu mult prea orgolioasa, iar el vroia sa ma puna pe jar? Pentru asta am irosit atata iubire, care acum se intoarce impotriva mea, ca o otrava? Pentru asta riscam sa raman fara iubirea lui? Pentru un orgoliu prea puternic?
Numai Dumnezeu stie cat am gresit amandoi in incercarea de a ne face gelosi unul pe altul. Atata durere sadita in inima noastra, atata pasiune ne-a mistuit sufletele, ne-a facut sa ne dorim cu atata disperare ... Atata iubire nascuta in prea putin timp. Daca l-as fi simtit atunci la fel cum am ajuns sa-l simt inainte sa plece, poate ca as fi depistat focul care-i ardea inima in prezenta mea, inca din prima clipa in care mi-a zarit ochii verzi si calzi, privirea inocenta si iubirea ce incepea sa infloreasca in ei. Poate nu i-as fi raspuns asa, nu i-as fi sagetat inima prin acele litere aranjate aiurea, care nici macar nu-mi apartineau.Nu l-as fi obligat sa ma raneasca si nu l-as fi ranit nici eu. Dar timpul nu poate fi intors, iar greselile noastre nu mai pot fi indreptate. Nu mai are rost sa regret acum nimic, deoarece totul e trecut, iar distanta dintre noi nu a facut decat sa ne atate focul , care incepuse sa arda mocnit.
Zilele au trecut greu, una dupa alta, lasand un gol imens in sufletul meu. As fi vrut sa ma fi putut bucura impreuna cu calegii mei de toate lucrurile frumoase ale vietii de adolescent, dar durerea imi apasa din ce in ce mai tare inima, facandu-ma sa ma sting incet, dar sigur.
La o zi dupa discutia 'amicala' dintre mine si Sasuke, am avut un soc imens. Daca ma gandesc bine, inca de la prima ora am prevestit ca ceva rau urma sa se intample... si nu m-am inselat. Am ajuns in clasa cu mult mai devreme decat eram obisnuita, deoarece toata noaptea nu putusem sa dorm datorita celor doi ochi negri, care mi-au furat somnul inca de la inceput. Dar, odata ce am pasit in incapere, mi-am dorit sa nu ma fi aflat oriunde altundeva, numai nu acolo. Motivul ?... Brunetul meu , cum imi placea sa-l numesc pe Sasuke, o tinea pe Ino in brate, apasandu-i usor buzele chiar in momentul in care ochii mei s-au intalnit cu ai lui. Nu am putut mult sa imi sustin privirea indreptata spre cei doi, caci acea imagine blestemata si cu mult prea falsa imi trimitea sageti de foc , ranindu-mi inima fara mila, dar am putut sa simt zambetul satisfacut al lui Sasuke, desi buzele sale erau acaparate de cele ale lui Ino. Acaparate, atinse , sarutate, gustate. Doamne, cat de mult am urat-o in acel moment! Cat de mult mi-as fi dorit sa fi fost in locul eu in locul ei, cea care isi contopea respiratia cu a lui.
In momentul acela, am inghitit in sec si am incercat din rasputeri sa-mi opresc lacrimile ce-mi intepau ochii, amenintandu-i ca-i vor parasii... Totusi, nu le-am lasat sa plece decat dupa mult timp, cand nu mai era nimeni langa mine, sa ma intrebe ce cautau acele picaturi reci pe obrajii mei fierbinti. Pentru o clipa l-am urat... L-am urat pentru simplul fapt ca ma facuse sa cred ca o alesese pe ea... L-am urat pentru ca-mi ranise iubirea atat de fragila, ca ma facuse sa-mi inec sufletul in durere. Si ce durere... Niciodata nu ma mai duruse cu o asemenea intensitate. Niciodata nu imi mai simtisem sufletul atat de greu, si totusi atat de slab in fata lui. Atata durere , atatea lacrimi, atata ranchina. Atatea sentimente straine, dar cu mult prea cunoscute de mine. Totul nou, dar atat de vechi. Atata dragoste, dar mult prea multa ura. Toate acestea numai el mi le putea trimite in suflet.
In noaptea aceea nu am dormit, am plans. Somnul m-a cuprins abia spre dimineata , odata cu rasaritul soarelui, care-si trimitea razele prin perdeaua camerei mele, facand ca durerea-mi materializata prin lacrimi sa straluceasca . Aveam sufletul distrus, iar somnul imi atenua cat de cat durerea. Nu puteam sa realizez cum ajunsesem in acea situatie , care ma depasea vizibil. Nici nu stiam daca chiar il iubeam pe Sasuke inainte de a-l vedea in bratele ei. Stiam doar ca deziluziile erau prezente in fiecare por , in fiecare molecula, in fiecare atom.
Cum as fi putut rezista in prezenta lui? Cum l-as fi putut privi, cand credeam ca el e cu Ino>? Nici nu puteam sa ma gandesc la el, ca deja ma subjugau lacrimile. Eram sigura ca nu as fi putut rezista in prezenta lui si doream doar sa nu mai vad, sa nu mai simt, sa mor. Oricum, fara el eram ca si moarta. Toata viata fusesem un mort viu, iar numai ochii lui imi facusera inima sa bata. Iar, acum, ei nu ma mai priveau. As fi vrut sa renunt la liceu, sau macar sa lipsesc pana ce ranile s-ar fi cicatrizat. Dar n-am facut-o, iar asta a fost un lucru bun.
Pachirisu, Itachi este si unul dintre preferatii mei si nu am de gand sa renunt la el. Am planuri mari pentru el, care sper sa prinda bine, desi sunt usor scandaloase :D.
Adevarul e ca vreau sa-l implic intr-o relatie, nu neaparat ceva serios, poate chiar ceva nonconformist. Oricum , habar nu am cu cine s-ar potrivi. (So, daca ai ceva idei despre fete care sa fie potrivite pentru el sau pentru o relatie de scurta durata, scrie-mi. )
Acum, noul capitol...
5. Sufletul meu invadat de tine
In acea zi, orele au trecut extrem de greu. Imi tot aparea in fata zambetul atragator al lui Sasuke, lucru ce-mi facea mintea sa o ia razna. Imi doream atat de tare sa il privesc, dar nu indrazneam. Nu dupa ce el realizase asta si mi-o spusese cu atata dezinvoltura in fata, de parca ar fi fost ceva normal ca eu sa il privesc asa. Imi parea ca pentru el era simplu, deoarece tot timpul era privit asa de multiplele sale admiratoare, dar eu nu eram obisnuita sa privesc spre cineva cu atata interes ca atunci cand il priveam pe el, sa ma pierd in ochii cuiva asa cum ma pierdeam in ai lui, sa zambesc cu toata inima numai la o simpla litera rostita de vocea lui... Asa a fost atunci, asa este si acum. Nici macar in ziua de azi, dupa patru ani, nu am mai gasit pe nimeni cara sa ma capteze la fel ca brunetul meu iubit. Nimeni nu m-a mai facut vreaodata sa simt fiorii iubirii trecand prin corpul meu, asa cum a reusit el inca din prima clipa.
Acum, cand ma gandesc cat timp am pierdut din cauza incapatanarii mele , ma urasc. Am ratat atatea sarutari fierbinti, atatea atingeri ce-mi dadeau fiori, atatea clipe de fericire absoluta. Pentru ce? Pentru simplul fapt ca eu eram cu mult prea orgolioasa, iar el vroia sa ma puna pe jar? Pentru asta am irosit atata iubire, care acum se intoarce impotriva mea, ca o otrava? Pentru asta riscam sa raman fara iubirea lui? Pentru un orgoliu prea puternic?
Numai Dumnezeu stie cat am gresit amandoi in incercarea de a ne face gelosi unul pe altul. Atata durere sadita in inima noastra, atata pasiune ne-a mistuit sufletele, ne-a facut sa ne dorim cu atata disperare ... Atata iubire nascuta in prea putin timp. Daca l-as fi simtit atunci la fel cum am ajuns sa-l simt inainte sa plece, poate ca as fi depistat focul care-i ardea inima in prezenta mea, inca din prima clipa in care mi-a zarit ochii verzi si calzi, privirea inocenta si iubirea ce incepea sa infloreasca in ei. Poate nu i-as fi raspuns asa, nu i-as fi sagetat inima prin acele litere aranjate aiurea, care nici macar nu-mi apartineau.Nu l-as fi obligat sa ma raneasca si nu l-as fi ranit nici eu. Dar timpul nu poate fi intors, iar greselile noastre nu mai pot fi indreptate. Nu mai are rost sa regret acum nimic, deoarece totul e trecut, iar distanta dintre noi nu a facut decat sa ne atate focul , care incepuse sa arda mocnit.
Zilele au trecut greu, una dupa alta, lasand un gol imens in sufletul meu. As fi vrut sa ma fi putut bucura impreuna cu calegii mei de toate lucrurile frumoase ale vietii de adolescent, dar durerea imi apasa din ce in ce mai tare inima, facandu-ma sa ma sting incet, dar sigur.
La o zi dupa discutia 'amicala' dintre mine si Sasuke, am avut un soc imens. Daca ma gandesc bine, inca de la prima ora am prevestit ca ceva rau urma sa se intample... si nu m-am inselat. Am ajuns in clasa cu mult mai devreme decat eram obisnuita, deoarece toata noaptea nu putusem sa dorm datorita celor doi ochi negri, care mi-au furat somnul inca de la inceput. Dar, odata ce am pasit in incapere, mi-am dorit sa nu ma fi aflat oriunde altundeva, numai nu acolo. Motivul ?... Brunetul meu , cum imi placea sa-l numesc pe Sasuke, o tinea pe Ino in brate, apasandu-i usor buzele chiar in momentul in care ochii mei s-au intalnit cu ai lui. Nu am putut mult sa imi sustin privirea indreptata spre cei doi, caci acea imagine blestemata si cu mult prea falsa imi trimitea sageti de foc , ranindu-mi inima fara mila, dar am putut sa simt zambetul satisfacut al lui Sasuke, desi buzele sale erau acaparate de cele ale lui Ino. Acaparate, atinse , sarutate, gustate. Doamne, cat de mult am urat-o in acel moment! Cat de mult mi-as fi dorit sa fi fost in locul eu in locul ei, cea care isi contopea respiratia cu a lui.
In momentul acela, am inghitit in sec si am incercat din rasputeri sa-mi opresc lacrimile ce-mi intepau ochii, amenintandu-i ca-i vor parasii... Totusi, nu le-am lasat sa plece decat dupa mult timp, cand nu mai era nimeni langa mine, sa ma intrebe ce cautau acele picaturi reci pe obrajii mei fierbinti. Pentru o clipa l-am urat... L-am urat pentru simplul fapt ca ma facuse sa cred ca o alesese pe ea... L-am urat pentru ca-mi ranise iubirea atat de fragila, ca ma facuse sa-mi inec sufletul in durere. Si ce durere... Niciodata nu ma mai duruse cu o asemenea intensitate. Niciodata nu imi mai simtisem sufletul atat de greu, si totusi atat de slab in fata lui. Atata durere , atatea lacrimi, atata ranchina. Atatea sentimente straine, dar cu mult prea cunoscute de mine. Totul nou, dar atat de vechi. Atata dragoste, dar mult prea multa ura. Toate acestea numai el mi le putea trimite in suflet.
In noaptea aceea nu am dormit, am plans. Somnul m-a cuprins abia spre dimineata , odata cu rasaritul soarelui, care-si trimitea razele prin perdeaua camerei mele, facand ca durerea-mi materializata prin lacrimi sa straluceasca . Aveam sufletul distrus, iar somnul imi atenua cat de cat durerea. Nu puteam sa realizez cum ajunsesem in acea situatie , care ma depasea vizibil. Nici nu stiam daca chiar il iubeam pe Sasuke inainte de a-l vedea in bratele ei. Stiam doar ca deziluziile erau prezente in fiecare por , in fiecare molecula, in fiecare atom.
Cum as fi putut rezista in prezenta lui? Cum l-as fi putut privi, cand credeam ca el e cu Ino>? Nici nu puteam sa ma gandesc la el, ca deja ma subjugau lacrimile. Eram sigura ca nu as fi putut rezista in prezenta lui si doream doar sa nu mai vad, sa nu mai simt, sa mor. Oricum, fara el eram ca si moarta. Toata viata fusesem un mort viu, iar numai ochii lui imi facusera inima sa bata. Iar, acum, ei nu ma mai priveau. As fi vrut sa renunt la liceu, sau macar sa lipsesc pana ce ranile s-ar fi cicatrizat. Dar n-am facut-o, iar asta a fost un lucru bun.