Îi vei da ingerului care nu poate zbura…aripi?

[Axxa.No.Way]

Disclaimer: Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.

primul meu fic:D... la inceput poate fi ceva mai plictisitor, dar pe parcurs va deveni mai dinamic :)...sper sa va placa, astept commuri >:D<
Capitolul I
"E foarte frig... atat de frig, dar nu mai am mult pana acasa" se gandi fetita ale carei plete rozalii fluturau alene in acea noapte rece. Era o noapte friguroasa de iarna, defapt primavara, caci ultima zi de iarna se sfarsise odata cu ceasul ce batu miezul noptii... luna lumina usor tacerea stinsa adancita in stele si in misterul lor, numai o pereche de pasi cristalini rasunau adanc in ploaie. Nu se deslusea nici o umbra, doar o sclipire neagra, parca vie, lumina gatul alb al copilei si ochii ei albastrii pluteau in raceala unei asemenea nopti.Odata ajunsa langa poarta auzi tipete venind din interior si usa se deschise incet, parca scartaind, iar vocea mamei ei rasuna de dupa silueta stranie ce bloca usa:
-Sakura, fugi!!!. Insa fetita alerga cat putu de tare catre usa si intr-o fractiune de secunda se afla in casa, silueta ii facu loc sa intre, sau mai degraba sa patrunda.
Peste tot era sange, parintii ei erau tinuti in genunchi de mai multi oameni imbracati in negru si un baietel de vreo trei ani statea intr-un colt plangand. Deodata usa se inchise si omul de langa ea(de langa usa) se apropie incet catre fata, cosmarul urma sa inceapa.
Sakura merse catre fratele ei aflat in colt si il lua in brate spunandu-i sa nu mai planga, desi si ea era complet ingrozita, insa se napustira asupra ei doi din cei de fata si o imobilizara asemeni parintilor ei, fiori i se strecurau pe sub piele privindu-i pe cei ce pareau a fi conducatorii acestor intrusi. Deodata se auzi un tipat ce parea a ascunde un altul... atunci ea isi observa parintii care sangerau cumplit, totusi acestia inca mai respirau... asta pana cand sabia celui ce parea a fi liderul lor le strapunsera trupurile. Indata alti doi se apropiara de ea si de fratiorul ei. Sakura nu a vrut sa-i dea drumul fratelui ei, insa acesta ii fu smuls din brate si in urmatoarea clipa...fetita ramasese singura pe lume...parintii ei si micutul ei fratior nu mai erau si nici nu aveau sa se mai intoarca vreodata. "Liderul" isi lua sabia plina de sange si facu un pas catre ea(Sakura), in acel moment Sakura vru sa inchida ochii insa pleoapele nu ii dadeau ascultare: simtirea ii amortise, numai lacrimile i se prelingeau pe chip asemenea sangelui de pe sabia ce avea sa-i ia si ei viata. Deodata aparu in fata ei un baiat ce nu parea a fi cu mult mai mare decat ea(in varsta), acesta ii arunca o privire staioasa, dupa care, vazand ochii inlacrimati ai copilei, i se imblanzi chipul si se intoarse catre "lider". Atunci pupilele ochilor baiatului devenira rosii cu niste semne negre ciudate, iar ceilalti se dadura ceva mai in spate, numai "liderul" facu un pas in fata catre baiat, ochii lui devenind de-asemenea rosii (ai "liderului"), dar semnele erau diferite de cele ale baietelului, totusi acestea o inspaimantara pe Sakura. Baiatul nu parea a fi ingrijorat de gestul "liderului", era deja inarmat si pregatit sa atace:
-Intr-o lupta uiti de legaturile de familie... doar stii asta, tata! spuse baietelul.
Privind catre trupurile fratiorului si parintilor ei, fetita a soptit ca pentru sine:
-Mami... tati...
**************************
Si m-am trezit! Din nou acelasi cosmar pe care speram sa-l uit, macar pentru o noapte, dar imi apare mereu in minte parca amintindu-mi faptul pentru care exist. Nu mai sunt in acea casa, sunt in patul meu, nu mai este sange peste tot si nici nu ii mai simt mirosul patrunzator, acum miroase a levantica si cires, si nu mai sunt atatea chipuri necunoscute in jurul meu, acum sunt singura... Si m-am cuibarit sub patura acoperindu-mi capul cu perna, incercand sa ma gandesc la altceva, la orice altceva incat sa nu-mi dea lacrimie...din nou.