19-02-2009, 11:01 PM
Multumessc mult pt tot : Lover_Angel ma bucur ca iti place,sper sa iti faca placere sa il citesti in continuare,Fire_Candy_Mira multumesc pentru incurajare sper ca ma voi descrca mai bine pe viitor;Anyoka multumesc mult ca mi-ai aratat greselile data viitoare ma voi straduie sa nu existe si la descriere voi incerca sa lucrez mai mult;sweetangel_miwako in capitolele urmatore iti vei gasi raspunsurile la intrebari fi sigura;)oricum toti il vor trada pe rein dupa cum a zis si el:)) ma bucur mult ca tia placut;Blood_Saya ma bucr ca iti place sper sa iti faca placere sa o citesti in continuare;
Voi pun capitolul 2,desi cred ca primul este mai bun decat acesta simt ca mai trebuia sa pun ceva,dar nu stiu ce,daca observati sper sa imi puteti spune si mine....acum capitolul:
Capitolul 2:Umbrele adevaratelor sentimente
De cand l-am cunoscut am devenit foarte apropiat de el.Mai tot timpul ne aflam impreuna.Ma facea intotdeauna sa zambesc,desi nu mereu aveam un zambet sincer.El imi da putere sa continui,sa merg inainte si sa imi inving teama,frica,viata si destinul.Alaturi de el ma simt...eu,ma simt bine,si poate as putea sa spun fericit,dar oare asa se difineste fericirea?E frumoasa,dar si cruda.Nu o pot definii,dar simt ca infloreste in interiorul meu.
Incepe o noua zi de scoala.Un nou razboi intre elevi si profesori.
Liceul meu e atat de mare,atat de spatios,plin de atati elevi.Cladirile sunt inalte si spatioase,precum ale unui palat.Colegiul are trei etaje,ferestrele sunt patrate si inalte.Coridoarele sunt lungi si mai tot timpul pustii.Salile de clasa sunt spatioase si pline cu elevi in timplul orelelor.In recreatii toti elevii ies in curtea liceului care e preserata cu banci precum intr-un parc.E un liceu frumos.
Merg pe drumul mult prea cunoscut,ma opresc in fata porti si privesc spre colegiu.Daca as fi stiut ca viata mea s-ar fi schimbat asa mult la acest liceu nu m-as mai fi inscris aici,dar acum nu mai pot sa schimb nimic,el ma leaga de acest loc.
Intr-un final imi fac curaj si intru.Ma indrept spre etajul trei,clasa a IX-a F ....intru in clasa si ma indrept spre al trei-lea rand de langa fereastra a doua banca.El inca nu a ajuns.Ciudat,mereu ajunge inaintea mea.Nici ieri nu prea am vorbit cu el....Poate doar intarzie.Am incercat sa ma calmez,numaram secundele cum treceau si devendeam din ce in ce mai agitat.Parca nu imi mai puteam gasi gandurile, mi-era mai mult teama ca nu cumva sa fi patit ceva... Rabdarea mea se scurgea mai repede decat fiecare secunda pe care o petreceam fara el
Voi pun capitolul 2,desi cred ca primul este mai bun decat acesta simt ca mai trebuia sa pun ceva,dar nu stiu ce,daca observati sper sa imi puteti spune si mine....acum capitolul:
Capitolul 2:Umbrele adevaratelor sentimente
De cand l-am cunoscut am devenit foarte apropiat de el.Mai tot timpul ne aflam impreuna.Ma facea intotdeauna sa zambesc,desi nu mereu aveam un zambet sincer.El imi da putere sa continui,sa merg inainte si sa imi inving teama,frica,viata si destinul.Alaturi de el ma simt...eu,ma simt bine,si poate as putea sa spun fericit,dar oare asa se difineste fericirea?E frumoasa,dar si cruda.Nu o pot definii,dar simt ca infloreste in interiorul meu.
Incepe o noua zi de scoala.Un nou razboi intre elevi si profesori.
Liceul meu e atat de mare,atat de spatios,plin de atati elevi.Cladirile sunt inalte si spatioase,precum ale unui palat.Colegiul are trei etaje,ferestrele sunt patrate si inalte.Coridoarele sunt lungi si mai tot timpul pustii.Salile de clasa sunt spatioase si pline cu elevi in timplul orelelor.In recreatii toti elevii ies in curtea liceului care e preserata cu banci precum intr-un parc.E un liceu frumos.
Merg pe drumul mult prea cunoscut,ma opresc in fata porti si privesc spre colegiu.Daca as fi stiut ca viata mea s-ar fi schimbat asa mult la acest liceu nu m-as mai fi inscris aici,dar acum nu mai pot sa schimb nimic,el ma leaga de acest loc.
Intr-un final imi fac curaj si intru.Ma indrept spre etajul trei,clasa a IX-a F ....intru in clasa si ma indrept spre al trei-lea rand de langa fereastra a doua banca.El inca nu a ajuns.Ciudat,mereu ajunge inaintea mea.Nici ieri nu prea am vorbit cu el....Poate doar intarzie.Am incercat sa ma calmez,numaram secundele cum treceau si devendeam din ce in ce mai agitat.Parca nu imi mai puteam gasi gandurile, mi-era mai mult teama ca nu cumva sa fi patit ceva... Rabdarea mea se scurgea mai repede decat fiecare secunda pe care o petreceam fara el
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria