Ingerul iubirii[gravitation]

[Argenta]

Capitolul 30 Iubire...a Paris
Shuichi se trez brusci din somn. O mana ii acopera fata. O clipa il stapani o groaza cumplita, dar isi reveni repede. Nu s-a intamplat nimic , de fapt. Iubitul sau s-a intors in somn si mana lui i-a nimerit peste fata. O indeparta cu grija sa nu-l trezeasca, dar fara succes. Acesta deschise speriat ochii:
-Te-am lovit?
-Nu , iubire, dormi! i-a spus zambind si l-a sarutat usor pe buze.
Dar Eiri nu mai are chef sa doarma. Il cuprinse in brate si-l saruta lung pe gura, apoi incepu sa coboare pe gat si pe umeri. Savura incet gustul sfarcurilor si continua coboratea , combinand-o cu mangaierea celor mai intime zone. La inceput, Shuichi ar fi vrut sa reactioneze, dar senzatiile pe care atingerile iubitului sau le provoaca sunt atat de intense, incat nu este in stare sa faca nici un gest macar. Se lasa,macar pentru un timp, in voia lui, paralizat de placere.
Pe Eiri il amuza sa-si domine complet iubitul si sa-i savureze fiecare tresarire si fiecare geamat. Continua sa-i sarute fiecare centimetru de piele pana cand simti ca nu mai rezista prea mult.In momentul in care se opri, Shu se dezmetici, ii cuprinse capul in maini si il saruta explorandu-i fiecare particica a gurii. De asta data micutul cantaret se hotara sa devina stapan pe situatie folosind sarutari si mangaieri.Scriitorul isi simti corpul tot o valvataie si ar fi dorit sa-l aiba in acel moment, dar iubitul sau il respinse o clipa cu un zambet inebunitor pe buze, doar pentru a-l trage iar spre el si a-l mangaia tandru. Repeta acest joc de o delicioasa cruzime pana sintii ca Eiri este pe punctual de a-si pierde complet mintile. Abia atunci ii ceda.
Explozia de placere a fost atat de intensa, iar oboseala care i-a cuprins atat de puternica, incat somnul a pus stapanire pe amandoi aproape instantaneu.
Ceva mai tarziu Eiri s-a trezit ametit din somn. Privi spre iubitul sau. Acesta doarme si o raza de luna ii cade pe chip, facand trasaturile lui uluitor de dulci. Nu reusi sa-si invinga dorinta de a-l strange in brate. Gestul lui il trezi .
-De ce nu dormi, Yuki?
-Pentru ca privesc cea mai dulce fiinta din lume.
Shuichi zambi . Intinse mana il mangaie pe obraz, apoi il saruta scurt pe buze.
-Tu esti cea mai dulce fiinta din lume . . . Dormi . . . maine mergem in vizita la doamna aia . . .
-Ce doamna?
-Val a spus ca maine o vizitam pe doamna Mona-Lisa . . .
Scriitorul nu-si putu stapani rasul. Printre hohote isi stranse iubitul in brate si-l saruta pe frunte.
-De ce razi, Yuki?
-Val a glumit . . . Avrut sa spuna ca mergem la muzeul Luvru .
-Da? ! ? . . . Vai ce bine! Nu aveam chef de vizite simandicoase, murmura somnoros si isi propti capul de umarul lui si adormi imediat.
Eiri il mangaie pe par, apoi saruta mana care il mangaiase pe obraz. Un clinchet usor se auzi. Pe incheietura delicata straluceste stins o bratara din aur alb si galben lucrata ca o impletitura , replica ceva mai mare a verighetelor lor. A cumparat-o dupa amiaza de la un magazin de bijuterii intalnit in plimbarea pe care au facut-o prin Paris.
Ceilalti turisti din cruaziera au vizitat in prima zi muzeul Luvru, sau mai bine zis intr-o jumatate de zi. Si el si Valentina au spus ca este o jicnire sa aloci atat de putin timp pentru unul dintre cele mai uluitoare locuri din lume. Argumentul ghidului ca nu au cazare in Paris decat pentru o noapte nu a tinut in fata fetei. I-a spus sec acelei doamne ca nu este o problema, familia ei are cate o resedinta in fiecare oras important din lume. In apropierea ei se afla Jessika si o sorbea pur si simplu din priviri. Tot comportamentul ei li se parea complet aiurea. Dupa ce zile intregi il vanse pe Shuichi , acum o vana pe Val, dar se comporta altfel. Doar sta in apropierea ei si o privea pierduta si nu zicea absolut nimic. Parea sa-I soarba fiecare cuvant si sa cerseasca putina atentie.
Dupa ce ii servise ghidei argumentul cu resedinta familiei ii intrebase si pe ei doi daca vor sa mearga la hotel, sau vin cu ea si Alex. Raspunsul lor fusese fara echivoc, asa ca ii condusese la o limuzina asemanatoare cu cea pe care o folosisera in Anglia. Soferul se purtase cu ea la fel de protocolar ca si celalalt si ii condusese pana la o cladire foarte eleganta, situata in cel mai luxos cartier al Parisului. Spre deosebire de castelul de ev mediu din Regatul Unit, cladirea acesta este super moderna. Are o arhitectura futurista si este dotata cu cele mai noi gadgeturi. Peretii sunt dintr-un material translucid, care permite schimbarea culorii dupa dorinta ocupantilor fiecarei camere. Valentina i-a rugat sa aleaga singuri camera pe care o prefera, iar ei au ales-o pe cea mai ciudata. Mobila nu sta pe podea ci este prinsa cu un fel de stalpi metalici de tavan, ceea ce da un aer de cabina extraterestra camerei. Shuichi a fost entuziasmat de aspectul incaperii. Topaise ca un copil prinre obiectele de mobilier studiindu-le pe fiecare in parte. L-a lasat sa se bucure si sa se prosteasca un timp, apoi au plecat la plimbare prin oras.
Eiri a mai fost la Paris, dar iubitul sau a privit totul cu ochi mari si mirati. Tot timpul s-au tinut de mana. Shuichi, pentru prima data in aceasta calatorie renuntase la pantaloni trei sferturi si la tricourile tipatoare pentru o tinuta ceva mai eleganta decat de obicei. Imbracase un pantalon negru de jeans si o camasa de matase asortata cu parul lui. Scriitorul nu intelesese de facuse asta si nici micutul solist nu avea un raspuns , pur si simplu asa simtise ca trebuie sa faca. Dar Eiri crezuse de cuviinta ca trebiue sa-l tina mai aproape de el decat cu alte ocazii, pentru a fi fara echivoc faptul ca fermecatarea fiinta ii apartine doar lui. Bun cunoscator al Parisului, romancierul isi plimbase iubitul prin toate locurile pe care le iubeste in acest oras si sa-i povesteasca despre fiecare in parte lucruri interesante. Acesta l-a privit cu ochii mariti de admiratie pentru cunostintele pe care le stapaneste cel pe care il adora. In timpul acestei plimbari descoperisera si bijuteria ce luceste acum la mana cantaretului. Bratara era in vitrina unuia dintre magazinele intalnite in periplul lor. Shu privise zambitor bijuteriile etalate pe suporturi din catifea neagra.
-Ai vazut ceva dragut? il intrebase.
-Doar o bratara care seaman cu verighetele noastre.
Eiri il trasese de mana inauntru si cumparase imediat frumoasa podoaba. Nu permisese vanzatoarei s-o ambaleze, o prinsese imediat pe mana iubitultui sau. Aerul dulce si innocent din privirea lui mirata il facuse sa-I prinda barbia cu degetele si sa-l sarute chiar in mijlocul magazinului.
-Ai inebunit, Yuki! ? suntem intr-un magazin . . . soptise cantaretul .
-Da,pentru ca tu reusesti sa ma inebunesti in fiecare clipa,ii raspunsese zambind.Nu fi atat de temator...Suntem la Paris,in orasul iubirii.Nu intereseaza pe nimeni ca te sarut in public.
Privise in jur si,intr-adevar ,nimeni nu pare interesat de iubirea lor.
Cand soarele a inceput sa se coboare spre apus, romancierul a considerat ca pimbare lor a ajuns la punctual culminant. S-a luat iubitul de mana si l-a dus pana la turnul Eifel. Aici au urcat pana la cel mai inalt nivel. Shuichi s-a apropiat de balustrada incantat. Inserarea a cuprins complet orasul si incet, incet mii de luminite au inceput sa se aprinda conturand bulevarde si stradute, case si cartiere intregi. Cumva seamana foarte bine cu panorama ce se vede de pe terasa apartamentului lor. Simti un dor imens de acasa. Vru sa-i spuna acest lucru si sotului sau, dar cand se intoarse se trezi in fata unui barbat la fel de inalt si de blond ca acesta, dar avand o cu totul alta figura. Necunoscutul il intreba ceva zambind prietenos. Pentru ca tipul vorbeste in franceza cantaretul nu a inteles, desigur nimic si a palit speriat ca nu intelege ce este intrebat si ca nu stie unde este iubitul lui. Necunoscutul se ingrijora vazandu-l atat de palid si il prinse de umar de teama ca va lesina. In acelas moment Eiri a aparut si Shuichi s-a refugiat , foarte speriat langa el. Scriitorul schimba cateva cuvinte cu individual necunoscut, apoi a dat mana cu el si celalalt a plecat.
-Ce vroia,Yuki?
-Te-a intrebat cat este ceasul, nimic mai mult, apoi s-a speriat, credea ca iti este rau. A spus ca erai foarte palid.
-Nu stiam unde esti . . . si nu am inteles ce spunea tipul acela . . . cred ca m-am speriat, se scuza.
-De ce te-ai speriat? Unde credeai ca am plecat?
Cantaretul lasa privirea in podea rosind. Reusise, pentru a cata oara ,sa se faca de ras si mai grav, sa-l faca pe iubitul sau sa se simta prost. Acesta nu parea sa fie afectat de cele intamplate, ci mai degraba amuzat. Ii mangaie cu blandete obrazul impurpurat.
-Shu, esti atat de prostut uneori . . .
Gestul lui a fost interpretat ca o dojana, nu ca un alint si dupa doar cateva secunde s-a vazut nevoit sa stearga lacrimile fierbinti ce brazdeaza cel mai iubit chip. Il forta sa ridice capul si-l saruta lung pe gura.
-Nu sunt suparat pe tine. Uite . . . aici este un restaurant. Nu vrei se luam cina la inaltime?
-Dar Val spunea ca la acest restaurant se rezerva o masa cu saptamani inainte...
-Tocmai de asta am rezervat o masa aici din ziua in care am perfectat actele pentru cruaziara.
Au mancat la o masa de la care au putut admira in voie superba panorama a orasului .
Acum, aproape in zorii , Eiri isi tine iubitul adormit in brate, il saruta inca o data si se cuibari in asternuturile fine si moi. Urmeaza o noua zi, poate mai obositoare ca precedent, pentru ca trebuie sa-i faca o vizita doamnei Mona-Lisa.