Ingerul iubirii[gravitation]

[Argenta]

Capitolul 25 Bolnav de ingrijorare
Valentina zambi vazand ca Shuichi reusesta destul de bine sa se mentina la suprafata. Se pare ca pericolul prin care a trecut cand era sa se inece in piscina l-a ambitionat sa invete sa inoate. Se gandi ca individa cea ticaloasa a scapat mult prea usor. A fugit ca o lasa si nu a primit pedeapsa pentru ceea ce a facut,iar asta o enerveaza cel mai tare. Insa in mod sigur povestea nu s-a terminat. Jessica este destul de cunoscuta pentru excentritatile si fitele ei . Stie perfect cu s-o pedepseasca pe individa si unde s-o gaseasaca.
Observa cum fata lui Shu devine brusc livida. Il prinse de umar si il sustinu la suprafata apei.
-Ce ai patit?
-Pri . . . priveste . . . Aia . . .
Fata se intoarse si ii urmari privirea .Miss Jessica ii priveste de pe mal. Intr-o fractiune de secunda se intoarse spre sezlongurile pe care Alex si Eiri fac plaja.Logotnicul ei l-a prins pe romancier de mana inainte ca acesta sa zvacneasca spre individa ticaloasa.
-Eiri, las-o! Nu poti lovi o femeie!
-As vrea sa pot sa o ucid , spuse celalalt prinre dinti.
-Sunt convins si ar merita asta, dar nu o poti face. Val va rezolva cu ea.
Ea a venit deja aproape de ei si se urca pe mal, ducandu-l cu ea pe cantaret. Acesta este palid si speriat . Aproape ca plange. Iubitul lui il prinse de mana. Il stranse in brate si-l saruta pe gura acolo, in fata tuturor. Amica lor ii priveste incantata. Este exact ce dorea de la ei.
-Vreti sa plecam?
-Nu, spuse scriitorul, nu cred ca trebuie sa fugim de ea.
-Asa va vreau, baieti! Cuconita asta e a mea si numai a mea.

Jessica ii priveste inrigata. Desi se aude perfect ce vorbesc, nu poate intelege nimic. Cei patru vorbesc in limba Japoneza, iar ea nu stie aceasta limba. Privi cum cei doi se saruta cu pasiune si simti ca turbeaza de furie. Ar da orice sa fie in locul lui Yuki Eiri. Cei doi se aseaza pe seslonguri tinandu-se in mana. Langa ei e tipa aceea nesuferita , care a jicnit-o la restaurant. Ar vrea sa-i stalceasca mutra senina cu trasaturi angelice,dar . . . Se apropie de ei cu un zambet perfid pe buze.
Valentina o vazu si se ridica in picioare ca intr-o lene. Miscarile ei sunt molatece . Zambi si facu un pas spre Jessica. Inainte ca nesuferita sa-si dea seama ce se intampla se trezi cu talpa lui Val la nici doi centrimetri de fata. Miscarea fusese uluitor de rapida, nici amici ei nu vazusera decat finalul miscari.
Shuichi se intreba cum poare sa stea in pozitia aceasta atat de mult timp. El cunoaste miscarea este, este o miscare tipica de karate, dar se executa rapid, piciorul nu ramane in aer niciodata, pentru ca necesita un potential muscular urias. Fata mentinu pozitia inca cinci secunde, apoi cobora piciorul pe podea cu eleganta.
-Data viitoare cand te apropi de noi iti zbor capul! rosti printre dinti, dar soapta ei paru o unda de furtuna.
-Eu sunt . . .
-Nu ma intereseaza cine esti. Stai departe de prietenii mei, daca vrei sa nu ai probleme. Stiu ce ai vrut sa-I faci lui Shu pentru ca te-a respins. Multumeste cerului ca Eiri l-a gasit la timp . . .
-Nu i-am facut nimic!
-Zau? ! Si vrei sa te si cred? Cu cine crezi tu ca vorbesti?
-Dovedeste ca eu . . .
-Nu am nevoie de dovezi . . . Stiu ce ai facut. E a doua oara cand te avertizez sa stai departe si nu stiu daca a treia va exista. Ai inteles, sau ai nevoie de translator?
Valentina se rasuci pe calcaie si reveni pe seslongul ei. Shuichi ii zambi, iar ea il mangaie pe obrazul inca palid.
-Nu te teme, ingeras! Nu va mai face nimic.
-Val, ai vazut ca noile ei garzi de corp sunt numai femei si sunt inarmate? intreba Eiri ingrijorat.
Pe buzele ei aparu un zambet cumva ghidus.
-Si eu sunt femeie si sunt inarmata. Le-a adus pentru ca nu a crezut o clipa ca eu o pot infrunta. Se teme de voi trei, baieti. Nu, nu puteti lovi o femeie, decat provocand un scandal media, care v-ar periclita amandurora carierele. Poate si agentia de detectivi particulari, de protectie si de paza la care este asociat Alex ar avea de suferit, dar eu . . . Sunt imuna! O tipa a batut alte tipe . . . si . . .
-Au arme albe si sunt probabil maestre in arte martiale,iar tu ai devenit tinta principala.
-Ce deliciu ! Nu m-am batut de mult . . . si arma mea e insetata de sange.
Cu un gest moale intinse evantaiul elegant de care nu se desparte niciodata. Are scheletul de metal, argintiu, lucios si aripa de vant din matase neagra, brodata cu o gladiola de argintie . . .Vazand-o cei doi au incremenit. Este un evantai cu scheletul din lame de otel . . . O arma cumplita, perfida, folosita secole la rand de in razboaiele din Japonia. Are finetea si elegant unei bijuteri nepretuite, dar este mortala.
Eiri intinse mana si lua evantaiul. Otelul este perfect ascutit si minunat gravat. A mai vazut asemenea arme in colectia de artefacte a familiei sale.
-De cand este?
-E destul de nou. A fost facut dupa modelul unuia primit de cineva din familia noastra de la o preoteasa luptatoare in urma cu sute de ani. A fost comandat special pentru mine atunci cand am implinit zece ani . A fost o recompensa.
S-a innoptat de mult. Shuichi sta linistit in bratele iubitului sau. Gandul insa ii este departe. Se simte cumplit de rau stiind ca Val ar putea fi in pericol. Ea este increzatoare si curajoasa, dar el se teme totusi. Nu auitat ce s-a intamplat cu luni de zile in urma, atunci cand Taro a vrut sa-I ucida iubitul. Privirea lui din clipa cand ridica arma sa traga , a regasit-o in privirile aruncate de Jessica Valentinei. E convins ca individa aceea ii urasta pe toti si nu ar ezita sa-I ranesca sau sa-I ucida. Cel putin Taro actionase el insusi, isi asumase riscul faptelor sale,I ndivida aia se ascunde in spatele garzilor ei de corp si loveste de acolo. Iar amica lor are dreptate, ei nu se pot bate cu niste femei, chiar daca arata a luptatori profesinisti. Probabil exact asta vrea tipa aia sa-I provoace si sa le strice imaginea publica . . . Eiri a adormit de mult,el insa nu poate. Ar da orice sa stie ca iubitul lui si noii prieteni sunt in afara pericolului. Isi lipi brazul de pieptul lui Yuki. Ar vrea sa planga, dar nu o face. Stie ca asta l-ar trezi pe celalat din sonm. Simte cum groaza pune stapanire pe el sufocandu-l. Simte cum tremura incontrolabil si are senzatia ca va muri si nu stie de ce. Tot ce-si doreste este sa nu-l trezeasca pe Eiri din somn.
Romancierul s-a trezit din somn cu senzatia ca ceva nu este in ordine. Il stapaneste o stare de alarma. S-a ridicat intr-un cot si priveste in jur. Langa el Shuchi sta intins pe spate si respira inretaiat, are chipul alb ca varul si scaldat in transpiratie.
-Ce cu tine?
-Te-am trezit . . . Iarta-ma . . .
-De ce nu m-ai trezit mai devreme?
Pe jumatae inconstient,c antaretul nu este in stare sa-i raspunda. Speriat iubitul lui suna la dupa cineva din personalul medical. I- se raspunse ca toti medicii navei sunt ocupati si vor fii nevoiti astepte, sau sa accepte serviciile unei studente la medicina aflate printre pasageri. Accepta, iar fameia de la capatul firului ii spuse ca vor ajunge imediat. Se auzi o bataie in usa si intra Valentina foarte ingrijorata. O clipa barbatul se intreba ca cauta ea aici , dar a inteles rapid. Uitase complet ca ea le spusese la inceput ca este studenta la medicina ,printre altele . Asta fusese expresia ei, dar lui i-a iesit complet din minte. E a nu mai pomenise de asta ,iar talentele de detectiv si de maestru in artele martiale ii umbresc imaginea de viitor medic.
S-a dovedit , insa , o profesionista adevarata . . . L-a comsultat si i-a facut o injectie intravenoasa , vorbind tot timpul cu o voce ciudata, ca de magician care practica hipnoza.
Shu a deschis putin ochii si a zarit ca prin ceata chipul frumos, incinjurat de suvite satene ondulate, si ochii migdalati, caprui. Vocea ei ii suna in urechi asemeni unui cantec ciudat. Nu ii mai este deloc rau, senzatia de sufocare a disparut. Simte intepatura , atunci cand acul ii intra in vena, dar nu simte nici un pic de durere, doar o presiune usoara. O aude spunand ca nimic rau nu se poate intampla. Imaginea ei si vocea il duc departe . . .In anul in care tatal lui l-a adus in Japonia sa si cunoasca rudele si s-o revada pe Midori. Atunci au fost el, Kenshin, Midori si Eiri in Yzumo si au vizitat templele de acolo. Au vizitat un templu ciudat. Se numea ''Tempulul printesei stelelor'' si era inchinat unei femei care colindase Japonia prin anii 1400-1600. Se spunea ca are parul si ochii de culoarea chihlimbarului. Era insotita de sotul ei , un barbat cu par de aur si ochii de smaragd. Luptau uluitor de bine pentru niste straini si nu au fost invinsi niciodata. Faceau lecuri pentru cei raniti in lupte si cei tratati de ei nu mureau. Iar ei nu imbatrneua. Oamenii i-au numit zei si le-au ridicat altarul acela, iar preoteasa ce-l ingrija spunea ca femeia aceea mai vine uneori si acum , in timpurile moderne, sa-si viziteze sanctuarul. Le spusese ca mai sunt doua temple, in Europa, dar nu stai unde.
''Oare de ce imi amintesc eu asta? De ce acum? Poate pentru ca ea are ochi si par ca de chihlimbar, iar iubitul ei par de aur si ochi de smaragd?...era doar o poveste . . . sau nu ea salveaza oameni . . . e oare o zeita?''
Ii veni in minte brusc o imagine. Evantaiul de lupta. Acolo pe altar era unul identic . . . Acolo il vazuse, doar ca acela era vechi si patat de sange. '' E facut dupa unul pirimit de cineva din familia mea'' asa spusese Val . '' Este ea urmasa acelei zeite ? ''
Ii auzi vocea spunad ca totol este bine, ca sunt in siguranta. O privi cu ochi mari si rosti incet, ca doar ea sa auda:
-Printesa stelelor, protejaza-l de iubitul meu!
-Voi avea eu grija de tot! Dormi acum linistit!
Se lasa cuprins de somn, convins ca totul va fi bine.
Eiri isi privi speriat iubitul cum murmura ceva , apoi inchide ochii.
-Ce este cu el?
-E bine , spuse Valentina zambind.Este efectul medicamentelor,a adormit.
-A fost in legatura cu anemia? Am crezut ca a scapat de asta.
-Nu cred. As spune ca este bine sa repete analizele cand ajungem la Londra. Cunosc eu un laborator bun acolo, dar nu cred ca a fost asta, ci un atac de panica.
-Se teme ca Jessica ne va face rau . . . Sarmanul de el . . .
Eiri lua mana iubitului sau si i-o saruta . Stie ce este in sufletul sau. Ii este teama ca scena de la acea lansare de carte s-ar putea repeata.
Valentina ii puse man ape umar si-I zambi:
-Ai grija de el. Are nevoie sa stie ca se poate baza pe iubirea ta ! Pe. . . aia las-o in grija mea. E lupta mea si eu nu pierd aproapa niciodata.