07-02-2009, 09:32 PM
Capitolul 24 patea a doua
aceas precizare ca in cazul primei parti, este scris de Mitsukai Yoru si postat cu aprobarea ei.
Pe hol Yuki merge ingandurat tinand in mana poza si privind-o deceptionat. Ajunge in camera si ezita sa intre. ll va intreba pe el daca ceea ce a vazut e adevarat; stie ca trebuie sa faca asta. Daca totul e doar o minciuna? Dar i-ar spune daca ar fi adevarat. Si chipul sau din poza, arata aceeasi satisfactie ca atunci cand se saruta cu el. Aceeasi fata nevinovata, gata sa cedeze in fata scriitorului. Il doare atat de rau. Intra in camera si se opreste privindu-l pe Shuichi. Acesta sta in pat si doarme. Pare un inger acolo. Luna isi revarsa razele pe chipul sau, luminandu-i parul si facandu-l sa para un rubin stins. Ochii sai inchisi sunt cufundati intr-un somn adanc. Mai misca buzele din cand in cand murmurand ceva, dar este cu neputinta sa intelegi. Deodata se aude un bubuit. Yuki tresare si iese pe hol. Nu se observa nimic Totul pare in regula. Shuichi se trezeste si el speriat. Sta la marginea patului cu fata cuprinsa intre palme tremurand, cand il observa pe scriitor. Se ridica si merge spre el, cu gandul sa-si ceara scuze pentru ce a facut, insa cand sa-si prinda mainile in jurul gatului acestuia, romancierul il respinge.
-Ia loc, ii mai zice acesta asezandu-se pe fotoliu.
Cantaretul il priveste si se aseaza in fata sa pe pat . Romancierul ii intinde plicul cu poza, privindu-l trist si dezamagit.
-Vreau sa-m explici ce inseamna asta. E adevarat Shuichi? Fotografia aia e trucata sau...?
Cand scoate poza, Shuichi inlemneste. Se uita la ea si simte cum lacrimile ii brazdeaza fata. Ce are sa-i spuna acum cantaretului? Din poza pare ca si el se bucura de sarutul acela. Da drumul fotografiei si lasa capul in jos. Nu stie ce sa-i spuna. Nu-l poate minti, pentru ca fata il da de gol, dar cum sa ii spuna ca s-a sarutat cu cineva, desi el nu a avut intentia sa faca asta.
-Eu..eu...Imi pare rau, zice acesta plangand si cazand in genunchi in fata romancierului, nu am vrut sa fac asta, te rog nu ma uri. Te implor...Yuki...
Scriitorul se uita la el dezamagit. Se apropie si ii da o palma peste fata. Obrazul i s-a inrosit. Ochii deja au inceput sa picure lacrimi ce isi scurg veninul peste fata inrosita a cantaretului. Nu il doare palma, in schimb sufletul sangereaza.
-Iesi! Sa nu-ti mai vad chipul deplorabil! Iesi, am zis! Mi se face scarba de tine.Nu-mi spune mie ca nu ai vrut. Dar in brate stii sa tii acea persoana, nu? Ochii stii sa-i tii inchisi.Si ma iei pe mine cu n-am vrut...Cati ani crezi ca am, trei?...
Din intamplare prin fata camerei trece Val. Aude tipetele pline de disperare ale lui Yuki si-l vede pe Shuichi iesind plangand din camera. Pare atat de trist. Lacrimile i-au invadat chipul, ca o ploaie de durere ce se scurge din sufletul sfasiat. Se simte atat de vinovat. Ce poate sa zica? Yuki are dreptate.
Val se uita trista la el si intra in camera lui Yuki. Il vede pe acesta in genunchi, dand cu pumnul in podeaua rece. Se apropie de el si il priveste deceptionata. Langa acesta vede poza cu Shuichi si acea fata straina sarutandu-se. O ridica si se uita atenta la ea. Cursurile de jurnalism pe care le-a facut ii permit sa vada adevarul din spatele aparentelor.
-L-ai dat afara, nu? L-ai jignit, presupun...Plangea cand a iesit din camera. Ma intreb daca tu esti idiot sau doar foarte gelos? Dar daca ai fi fost doar posesiv nu ai fi facut asa ceva. Te iei numai dupa aparente, care nu sunt ceea ce crezi tu.
Romancierul o priveste rece. Ochii sai sunt ca niste sageti de gheata, gata sa omoare pe oricine indrazneste sa faca ceva impotriva lui si a iubitului sau. Insa, oare se mai pot numi iubiti, dupa tot ce s-a intamplat? Daca Val are dreptate si tot ce s-a intamplat nu este decat o eroare de a sa?
-Uita-te! Se poate observa ca poza este facuta cu blitz. Priveste diferenta de lumina dintre centru si margini. Te crezi mare destept, dar n-ai observat ca obiectivul si imprejurarile in care a fost facuta poza au tente diferite de lumina? Mai mult ca sigur poza e facuta pe intuneric. Si asta inseamna ca Shuichi sigur a crezut ca esti tu. L-ai pierdut definitiv. Nu-l meriti...Mai bine te-ai duce dupa el. Daca acea femeie l-a sarutat, sigur e in stare de mai multe.
Pe puntea vasului solistul alearga, in speranta ca va reusi sa scape de acea durere imensa. De ce trebuie sa li se intample lor toate nenorocirile? Ar fi dat orice sa fie un baiat normal. Ar fi renuntat si la trupa, numai sa stie ca Yuki va fii alaturi de el pentru totdeauna. Stie ca acesta il iubeste. Dar el ce a facut? A distrus acea iubire, a transformat-o in cenusa. Insa nu a vrut sa o sarute.
Dupa ceva timp, in care gandurile i-au invadat mintea, a ajuns la piscina. S-a oprit si a cazut in genunchi. Suspinele sale se fac auzite. Deodata simte o lovitura in spate si se prabuseste ametit. Totul se invarte in jurul sau. In urmatoarea clipa, este luat de brate si aruncat in piscina. Apa il trezeste, dar simte cum se scufunda. Inaltimea bazinului este foarte mare. Are trei metri si este special construit pentru inotatorii profesionisti.Shuichi nu se agita, ci se da batut lasandu-se in voia sortii. Se scufunda parca intr-un cosmar.
Nu mai aude nimic, nu simte. Ii pare atat de rau ca nu a apucat sa-i zica iubitului sau cat de mult il iubeste, ca e viata sa si nu l-ar insela niciodata. I-a demonstrat de atatea ori asta, dar cantaretul inca mai crede ca nu e de ajuns. Sunt ultimele secunde, clipele mortii, in care mai poate sa isi aminteasca fata ingerului sau. Parul sau blond ce-si etaleaza splendoarea in lumina diminietii, ochii sai patrunzatori ce-i fac inima sa bata, mangaierile lui pasionante cel readuc la viata iar...si iar... .Acum insa accepta ca asta e destinul sau. De ce a trebuit sa se termine asa? Tot ce si-a dorit a fost doar iubirea lui Yuki. Nu are nevoie de nimic altceva. Oboseala incepe sa puna stapanire pe el, nu mai are putere si nici nu-si mai doreste sa se zbata. Isi merita soarta...si poate ca vedetei ii va fii mai bine fara el. Inchide ochii si se lasa prada mortii. Este inconstient si se pare ca va muri.
Insa simte cum doua brate cunoscute il scot la suprafata si il intind pe punte. Vede o lumina insa nu poate sa ajunga la ea. Simte buzele dulci ale iubitului sau. O forta necunoscuta ii strabate corpul. Ar vrea sa deschida ochii, insa poate ca ar fi mai bine sa moara. Simte un gust sarat pe buze. Sunt lacrimi. Dar oare ale cui? Mana sa este stransa cu putere si sarutata de nenumarate ori. Culoare galbena a fetei insa nu vrea sa dispara. Lui Yu8ki ii e atat de frica. ii apasa pe abdomen si ii face respiratir gura la gura. Shuichi misca mana si da afara toata apa ce o inghitise, insa tot nu deschide ochii.
-Shuichi...te implor...trezeste-te! Am fost un prost. Nu te-am crezut, te-am lovit. Iarta-ma! Te implor nu ma parasi. Tu esti tot ce am mai bun, tu m-ai invatat ce e dragostea si mi-ai aratat ca banii nu inseamna nimic. Cat timp ai stat langa mine m-ai transformat in alta persoana! Iti jur ca m-am schimbat datorita tie. Poate nu ti-am spus deseori insa...te iubesc.
-Cat a mai discursul...Si eu...te iubesc
Baiatul a miscat buzele si a spus doua cuvinte care i-au redat speranta scriitorului. Isi saruta dulce iubitul si-l ia in brate strangandu-l la pieptul sau. Vrea atat de mult sa-l apere. Se pare ca cei ce l-au impins in apa au fugit, dupa ce romancierul le-a dat o lectie in care a fost gata sa-i omoare. Yuki il ia pe Shuichi in brate si-l duce in camera. Doreste sa-l faca pe iubitul sau cea mai fericita fiinta din lume si faptul ca era sa-l piarda iar, acest gand ii da fiori.
Il intinde pe pat si il dezbraca de tricou, sarutandu-i abdomenul. Se opreste putin si-si priveste iubitul. Doarme. Este foarte obosit. Insa nu poate rezista tentatiei de a fi cu el. Il doreste nespus de mult, dar e mai bine sa-l lase sa se odihneasca. Incepe sa-i dea hainele jos. Sunt ude. Apoi se dezbraca si el si-si ia pantalonii in care dormea. Il priveste pe Suichi. Ii place sa-l vada asa cum e el, acoperit doar de cearsaful de matase. Se pune in pat si se lungeste langa el, asezandu-si capul pe pieptul lui si ascultand bataile inimii care, de curand, au fost gata sa se intrerupa pentru eternitate. Vinovatii au scapat, dar inainte sa faca asta a avut el grija sa-i faca sa regrete ce-au facut. Femeia ce i-a angajat a plecat cu un elicopter si nu s-a mai auzit nimic de ea.
Cei doi au adormit, devenind victimile iubiriinesfarsite si visandu-se unul pe altul.
Ei bine sper ca a fost in regua capitolul si v-a placut. Pwp all!!!
aceas precizare ca in cazul primei parti, este scris de Mitsukai Yoru si postat cu aprobarea ei.
Pe hol Yuki merge ingandurat tinand in mana poza si privind-o deceptionat. Ajunge in camera si ezita sa intre. ll va intreba pe el daca ceea ce a vazut e adevarat; stie ca trebuie sa faca asta. Daca totul e doar o minciuna? Dar i-ar spune daca ar fi adevarat. Si chipul sau din poza, arata aceeasi satisfactie ca atunci cand se saruta cu el. Aceeasi fata nevinovata, gata sa cedeze in fata scriitorului. Il doare atat de rau. Intra in camera si se opreste privindu-l pe Shuichi. Acesta sta in pat si doarme. Pare un inger acolo. Luna isi revarsa razele pe chipul sau, luminandu-i parul si facandu-l sa para un rubin stins. Ochii sai inchisi sunt cufundati intr-un somn adanc. Mai misca buzele din cand in cand murmurand ceva, dar este cu neputinta sa intelegi. Deodata se aude un bubuit. Yuki tresare si iese pe hol. Nu se observa nimic Totul pare in regula. Shuichi se trezeste si el speriat. Sta la marginea patului cu fata cuprinsa intre palme tremurand, cand il observa pe scriitor. Se ridica si merge spre el, cu gandul sa-si ceara scuze pentru ce a facut, insa cand sa-si prinda mainile in jurul gatului acestuia, romancierul il respinge.
-Ia loc, ii mai zice acesta asezandu-se pe fotoliu.
Cantaretul il priveste si se aseaza in fata sa pe pat . Romancierul ii intinde plicul cu poza, privindu-l trist si dezamagit.
-Vreau sa-m explici ce inseamna asta. E adevarat Shuichi? Fotografia aia e trucata sau...?
Cand scoate poza, Shuichi inlemneste. Se uita la ea si simte cum lacrimile ii brazdeaza fata. Ce are sa-i spuna acum cantaretului? Din poza pare ca si el se bucura de sarutul acela. Da drumul fotografiei si lasa capul in jos. Nu stie ce sa-i spuna. Nu-l poate minti, pentru ca fata il da de gol, dar cum sa ii spuna ca s-a sarutat cu cineva, desi el nu a avut intentia sa faca asta.
-Eu..eu...Imi pare rau, zice acesta plangand si cazand in genunchi in fata romancierului, nu am vrut sa fac asta, te rog nu ma uri. Te implor...Yuki...
Scriitorul se uita la el dezamagit. Se apropie si ii da o palma peste fata. Obrazul i s-a inrosit. Ochii deja au inceput sa picure lacrimi ce isi scurg veninul peste fata inrosita a cantaretului. Nu il doare palma, in schimb sufletul sangereaza.
-Iesi! Sa nu-ti mai vad chipul deplorabil! Iesi, am zis! Mi se face scarba de tine.Nu-mi spune mie ca nu ai vrut. Dar in brate stii sa tii acea persoana, nu? Ochii stii sa-i tii inchisi.Si ma iei pe mine cu n-am vrut...Cati ani crezi ca am, trei?...
Din intamplare prin fata camerei trece Val. Aude tipetele pline de disperare ale lui Yuki si-l vede pe Shuichi iesind plangand din camera. Pare atat de trist. Lacrimile i-au invadat chipul, ca o ploaie de durere ce se scurge din sufletul sfasiat. Se simte atat de vinovat. Ce poate sa zica? Yuki are dreptate.
Val se uita trista la el si intra in camera lui Yuki. Il vede pe acesta in genunchi, dand cu pumnul in podeaua rece. Se apropie de el si il priveste deceptionata. Langa acesta vede poza cu Shuichi si acea fata straina sarutandu-se. O ridica si se uita atenta la ea. Cursurile de jurnalism pe care le-a facut ii permit sa vada adevarul din spatele aparentelor.
-L-ai dat afara, nu? L-ai jignit, presupun...Plangea cand a iesit din camera. Ma intreb daca tu esti idiot sau doar foarte gelos? Dar daca ai fi fost doar posesiv nu ai fi facut asa ceva. Te iei numai dupa aparente, care nu sunt ceea ce crezi tu.
Romancierul o priveste rece. Ochii sai sunt ca niste sageti de gheata, gata sa omoare pe oricine indrazneste sa faca ceva impotriva lui si a iubitului sau. Insa, oare se mai pot numi iubiti, dupa tot ce s-a intamplat? Daca Val are dreptate si tot ce s-a intamplat nu este decat o eroare de a sa?
-Uita-te! Se poate observa ca poza este facuta cu blitz. Priveste diferenta de lumina dintre centru si margini. Te crezi mare destept, dar n-ai observat ca obiectivul si imprejurarile in care a fost facuta poza au tente diferite de lumina? Mai mult ca sigur poza e facuta pe intuneric. Si asta inseamna ca Shuichi sigur a crezut ca esti tu. L-ai pierdut definitiv. Nu-l meriti...Mai bine te-ai duce dupa el. Daca acea femeie l-a sarutat, sigur e in stare de mai multe.
Pe puntea vasului solistul alearga, in speranta ca va reusi sa scape de acea durere imensa. De ce trebuie sa li se intample lor toate nenorocirile? Ar fi dat orice sa fie un baiat normal. Ar fi renuntat si la trupa, numai sa stie ca Yuki va fii alaturi de el pentru totdeauna. Stie ca acesta il iubeste. Dar el ce a facut? A distrus acea iubire, a transformat-o in cenusa. Insa nu a vrut sa o sarute.
Dupa ceva timp, in care gandurile i-au invadat mintea, a ajuns la piscina. S-a oprit si a cazut in genunchi. Suspinele sale se fac auzite. Deodata simte o lovitura in spate si se prabuseste ametit. Totul se invarte in jurul sau. In urmatoarea clipa, este luat de brate si aruncat in piscina. Apa il trezeste, dar simte cum se scufunda. Inaltimea bazinului este foarte mare. Are trei metri si este special construit pentru inotatorii profesionisti.Shuichi nu se agita, ci se da batut lasandu-se in voia sortii. Se scufunda parca intr-un cosmar.
Nu mai aude nimic, nu simte. Ii pare atat de rau ca nu a apucat sa-i zica iubitului sau cat de mult il iubeste, ca e viata sa si nu l-ar insela niciodata. I-a demonstrat de atatea ori asta, dar cantaretul inca mai crede ca nu e de ajuns. Sunt ultimele secunde, clipele mortii, in care mai poate sa isi aminteasca fata ingerului sau. Parul sau blond ce-si etaleaza splendoarea in lumina diminietii, ochii sai patrunzatori ce-i fac inima sa bata, mangaierile lui pasionante cel readuc la viata iar...si iar... .Acum insa accepta ca asta e destinul sau. De ce a trebuit sa se termine asa? Tot ce si-a dorit a fost doar iubirea lui Yuki. Nu are nevoie de nimic altceva. Oboseala incepe sa puna stapanire pe el, nu mai are putere si nici nu-si mai doreste sa se zbata. Isi merita soarta...si poate ca vedetei ii va fii mai bine fara el. Inchide ochii si se lasa prada mortii. Este inconstient si se pare ca va muri.
Insa simte cum doua brate cunoscute il scot la suprafata si il intind pe punte. Vede o lumina insa nu poate sa ajunga la ea. Simte buzele dulci ale iubitului sau. O forta necunoscuta ii strabate corpul. Ar vrea sa deschida ochii, insa poate ca ar fi mai bine sa moara. Simte un gust sarat pe buze. Sunt lacrimi. Dar oare ale cui? Mana sa este stransa cu putere si sarutata de nenumarate ori. Culoare galbena a fetei insa nu vrea sa dispara. Lui Yu8ki ii e atat de frica. ii apasa pe abdomen si ii face respiratir gura la gura. Shuichi misca mana si da afara toata apa ce o inghitise, insa tot nu deschide ochii.
-Shuichi...te implor...trezeste-te! Am fost un prost. Nu te-am crezut, te-am lovit. Iarta-ma! Te implor nu ma parasi. Tu esti tot ce am mai bun, tu m-ai invatat ce e dragostea si mi-ai aratat ca banii nu inseamna nimic. Cat timp ai stat langa mine m-ai transformat in alta persoana! Iti jur ca m-am schimbat datorita tie. Poate nu ti-am spus deseori insa...te iubesc.
-Cat a mai discursul...Si eu...te iubesc
Baiatul a miscat buzele si a spus doua cuvinte care i-au redat speranta scriitorului. Isi saruta dulce iubitul si-l ia in brate strangandu-l la pieptul sau. Vrea atat de mult sa-l apere. Se pare ca cei ce l-au impins in apa au fugit, dupa ce romancierul le-a dat o lectie in care a fost gata sa-i omoare. Yuki il ia pe Shuichi in brate si-l duce in camera. Doreste sa-l faca pe iubitul sau cea mai fericita fiinta din lume si faptul ca era sa-l piarda iar, acest gand ii da fiori.
Il intinde pe pat si il dezbraca de tricou, sarutandu-i abdomenul. Se opreste putin si-si priveste iubitul. Doarme. Este foarte obosit. Insa nu poate rezista tentatiei de a fi cu el. Il doreste nespus de mult, dar e mai bine sa-l lase sa se odihneasca. Incepe sa-i dea hainele jos. Sunt ude. Apoi se dezbraca si el si-si ia pantalonii in care dormea. Il priveste pe Suichi. Ii place sa-l vada asa cum e el, acoperit doar de cearsaful de matase. Se pune in pat si se lungeste langa el, asezandu-si capul pe pieptul lui si ascultand bataile inimii care, de curand, au fost gata sa se intrerupa pentru eternitate. Vinovatii au scapat, dar inainte sa faca asta a avut el grija sa-i faca sa regrete ce-au facut. Femeia ce i-a angajat a plecat cu un elicopter si nu s-a mai auzit nimic de ea.
Cei doi au adormit, devenind victimile iubiriinesfarsite si visandu-se unul pe altul.
Ei bine sper ca a fost in regua capitolul si v-a placut. Pwp all!!!
"Gravitation canot held responsible for people falling inlove."
Albert Einstein
Arget, chibi-ul lui Argenta
Albert Einstein
Arget, chibi-ul lui Argenta