07-02-2009, 02:53 PM
Off topic: Thx de comment, amici! Ma bucur ca a inceput sa va placa povestea mea.
Cap. 4- O noua provocare
Razele soarelui isi facura aparitia devreme in acea dimineata, trezindu-l pe novelist care se scula cu o durere groaznica de spate, deoarece dormise pe jos.
Apoi Yuki aduna toate hainele de pe podea si le puse pe un scaun din sufragerie, dupa care merse sa faca un dus, dar nu inainte de-al mai privi odata pe Shuichi care era inca adormit.
"Nenorocit mic si dragalas..." gandi novelistul in timp ce iesea din camera.
Eiri se simtea foarte mandru ca il facuse pe Shuichi sa fie inca o data al lui dar avea totusi un pic de mila fata de mireasa lui Shuichi care ramasese singura. Dar mila ii trecu repede, precum si acest mic moment in care a reflectat asupra ultimelor evenimente.
Dupa ce se imbaia cum trebuie, scriitorul merse in bucatarie sa faca niste cafea. Dar in accest timp telefonul ii suna si el raspunse repede deoarece alarma il putea trezi pe Shuichi.
-Da! raspunse Yuki pe obisnuitul lui ton rece.
-Eiri, vino la firma la ora doua, te rog! ii spuse Tohma din celalalt capat al firului.
-Aham.
-Si apropo... sti ceva de Shuichi? mai intreba Tohma.
-Nu am nici cea mai vaga idee. De ce? i-o intoarse novelistul pe acelasi ton, uitandu-se cu coada ochiului la Shuichi care inca dormea.
-Are telefonul inchis. Daca ai da de el si l-ai aduce cu tine cand ai veni la N-G, ti-as fi recunoscator.
-O sa ma straduiesc. Asta e tot? incerca sa incheie Yuki.
-Asta e tot. Pa!
-Pa! ii raspunse scriitorul cu jumatate de gura.
Dupa ce termina de vorbit si de facut cafeua, scriitorul se duse la Shu ca sa-l trezeasca.
-Shuichi! Shuichi, scoala-te! ii spuse Eiri, dupa care ii dadu un sarut scurt.
-Ma doare spatele. Ce s-a intamplat? intreba vocalistul frecandu-si spatele. Si de ce sunt pe jumatate dezbracat?! spuse el apoi cand isi simti pielea de pe spate.
-Oh, dar nu numai pe jumatate! Tu esti complet dezbracat Shuichi! ii spuse Yuki pufnind in ras.
-Oh, Doamne! Ce mi-ai facut, nemernicule! spuse Shuichi nervos si apoi se repezi sa-l bata pe Yuki care inca radea. De ce mai razi, nenorocitule! striga Shuichi, amenintandu-l cu pumnul.
-Offf, Shuichi! In primul rand tu ti-ai cautat-o cu lumanarea cand ai venit la mine aseara si in al doilea rand, tu esti atragator si imbracat d'apoi asa...
Shuichi lasa pumnul in jos si isi sprijini capul pe pieptul novelistului.
-Asa mai merge. Asta e iubitul meu sensibil! spuse Eiri imbratisandu-l pe Shu.
-Yuki... eu...
-Ce e?
-Eu... te....
-Hai spune Shuichi Shindou! Spune-mi ca ma iubesti! il indemna Eiri
-Te iubesc, Yuki Eiri! spuse Shu inchizand ochii.
Dar nu mai apuca sa-i deschida, deoarece Yuki il saruta inainte sa mai poata face vreo miscare.
Dupa acest moment, Eiri ii povesti vocalitului si despre cererea lui Tohma de-a se vedea la companie si cei doi se pregatira, dupa care plecara impreuna spre companie.
Ajunsi in biroul lui Tohma, acela le spuse:
-Oh, ati venit! Si ati intrat impreuna pe acea usa fara sa va luati la bataie! Impresionant!
-Treci la subiect, Seguchi! spuse Yuki pe un ton rece.
-OK. In ultima vreme nu am facut altceva decat sa fiu spionul vostru cand vreti sa aflati cate ceva unul despre celalalt si de acea vreau o vacanta mai lunga.... cam de un an... in America. Si de acea... as vrea ca voi sa conduceti compannia.
-Seguchi, ti-ai pierdut mintile?! ii spuse Yuki nervos.
-Dar cum ne vom descurca singuri? intreba Shuichi.
-Nu sunteti singuri. Va aveti unul pe altul ca sa va obisnuiti impreuna.
-Dar...
-Nici un dar. Pierd avionul. Sora ta te va suna cand ajungem in America. La revedere! incheie Tohma iesind din birou.
-Ne-a lasat cu ochii-n soare. Ce nemernic! spuse Eiri.
Dar de acum cei doi nu vor mai fi neajutorati in nici o situatie, iar adevarata incercare va incepe in curand pentru ei.
Cap. 4- O noua provocare
Razele soarelui isi facura aparitia devreme in acea dimineata, trezindu-l pe novelist care se scula cu o durere groaznica de spate, deoarece dormise pe jos.
Apoi Yuki aduna toate hainele de pe podea si le puse pe un scaun din sufragerie, dupa care merse sa faca un dus, dar nu inainte de-al mai privi odata pe Shuichi care era inca adormit.
"Nenorocit mic si dragalas..." gandi novelistul in timp ce iesea din camera.
Eiri se simtea foarte mandru ca il facuse pe Shuichi sa fie inca o data al lui dar avea totusi un pic de mila fata de mireasa lui Shuichi care ramasese singura. Dar mila ii trecu repede, precum si acest mic moment in care a reflectat asupra ultimelor evenimente.
Dupa ce se imbaia cum trebuie, scriitorul merse in bucatarie sa faca niste cafea. Dar in accest timp telefonul ii suna si el raspunse repede deoarece alarma il putea trezi pe Shuichi.
-Da! raspunse Yuki pe obisnuitul lui ton rece.
-Eiri, vino la firma la ora doua, te rog! ii spuse Tohma din celalalt capat al firului.
-Aham.
-Si apropo... sti ceva de Shuichi? mai intreba Tohma.
-Nu am nici cea mai vaga idee. De ce? i-o intoarse novelistul pe acelasi ton, uitandu-se cu coada ochiului la Shuichi care inca dormea.
-Are telefonul inchis. Daca ai da de el si l-ai aduce cu tine cand ai veni la N-G, ti-as fi recunoscator.
-O sa ma straduiesc. Asta e tot? incerca sa incheie Yuki.
-Asta e tot. Pa!
-Pa! ii raspunse scriitorul cu jumatate de gura.
Dupa ce termina de vorbit si de facut cafeua, scriitorul se duse la Shu ca sa-l trezeasca.
-Shuichi! Shuichi, scoala-te! ii spuse Eiri, dupa care ii dadu un sarut scurt.
-Ma doare spatele. Ce s-a intamplat? intreba vocalistul frecandu-si spatele. Si de ce sunt pe jumatate dezbracat?! spuse el apoi cand isi simti pielea de pe spate.
-Oh, dar nu numai pe jumatate! Tu esti complet dezbracat Shuichi! ii spuse Yuki pufnind in ras.
-Oh, Doamne! Ce mi-ai facut, nemernicule! spuse Shuichi nervos si apoi se repezi sa-l bata pe Yuki care inca radea. De ce mai razi, nenorocitule! striga Shuichi, amenintandu-l cu pumnul.
-Offf, Shuichi! In primul rand tu ti-ai cautat-o cu lumanarea cand ai venit la mine aseara si in al doilea rand, tu esti atragator si imbracat d'apoi asa...
Shuichi lasa pumnul in jos si isi sprijini capul pe pieptul novelistului.
-Asa mai merge. Asta e iubitul meu sensibil! spuse Eiri imbratisandu-l pe Shu.
-Yuki... eu...
-Ce e?
-Eu... te....
-Hai spune Shuichi Shindou! Spune-mi ca ma iubesti! il indemna Eiri
-Te iubesc, Yuki Eiri! spuse Shu inchizand ochii.
Dar nu mai apuca sa-i deschida, deoarece Yuki il saruta inainte sa mai poata face vreo miscare.
Dupa acest moment, Eiri ii povesti vocalitului si despre cererea lui Tohma de-a se vedea la companie si cei doi se pregatira, dupa care plecara impreuna spre companie.
Ajunsi in biroul lui Tohma, acela le spuse:
-Oh, ati venit! Si ati intrat impreuna pe acea usa fara sa va luati la bataie! Impresionant!
-Treci la subiect, Seguchi! spuse Yuki pe un ton rece.
-OK. In ultima vreme nu am facut altceva decat sa fiu spionul vostru cand vreti sa aflati cate ceva unul despre celalalt si de acea vreau o vacanta mai lunga.... cam de un an... in America. Si de acea... as vrea ca voi sa conduceti compannia.
-Seguchi, ti-ai pierdut mintile?! ii spuse Yuki nervos.
-Dar cum ne vom descurca singuri? intreba Shuichi.
-Nu sunteti singuri. Va aveti unul pe altul ca sa va obisnuiti impreuna.
-Dar...
-Nici un dar. Pierd avionul. Sora ta te va suna cand ajungem in America. La revedere! incheie Tohma iesind din birou.
-Ne-a lasat cu ochii-n soare. Ce nemernic! spuse Eiri.
Dar de acum cei doi nu vor mai fi neajutorati in nici o situatie, iar adevarata incercare va incepe in curand pentru ei.