Ingerul iubirii[gravitation]

[Argenta]

capitolul 20 La apus



Asa cum nu se mai intamplase de ceva verme, Shuchi s-a trezit inaintea iubitului sau. A facut un dus rapid, s-a schimbat in hainele pentru drum si a mers in bucatarie sa prepare cafeaua si cateva sandwiciuri.
In dormitor Eiri s-a trezit deja si simte mirosul de cafea. Intotdeauna iubitul lui face o cafea groaznica si de obicei il cearta cand il apuca bucatareala, acum insa s-a hotarat sa incerca sa suporte chinul unei licori negre si cu gust cumplit. Zambi cand il vazu intrand in dormitor.
-Te-ai trezit?
-Cred ca da. Mmm miroase a cafea . . .
-Da.Am pregatit eu micul dejun. Mergi sa faci un dus, pana impachetez eu ultimile lucruri si fac patul. Apoi mancam si plecam.
-Ce harnic esti astazi . . .
-M-am saturat de ploaie, abia astept sa plecam de aici.
S-a amuzat privindu-l cum strage lucrurile pana a fost " gonit " la dus.

Avionul a decolat inante sa fi rasarit soarele si scriitorul regreta ca nu au plecat cu o cursa ceva mai tarziu, dar zborul pana in Los Angeles dureaza cam 6 ore si asta inseamna deja ca dimineata e pierduta pentru ei. A asteptat pana a sosit micul dejun si a cerut doar suc de portocale si un corn cu miere. Spre uluirea lui micul dejun preparat de Shu fusese foarte gustos. Nu-i spusese nimic, dar chiar i-au placut sandwiciurile si cafeaua. Se hotara sa-l lase mai des sa gateasca. A pirivit ceasul. Mai sunt cateva ore pana vor ateriza si vrea sa doarma putin.A cerut o perna si o patura.
-Tu nu vrei sa dormi putin?
-Nu. Ar fi pacat sa nu privesc pe hublou. Este zi si vom traversa America, peisajul este super.
-Cum vrei tu. Mie imi este somn.
-Somn usor, iubitul meu! ii spuse si il saruta pe gura.
Ar fi vrut sa fie un sarut scurt, dar celelalt se pare ca este de alta parere. Se sarutara indelung. De asta data cantaretul nu se inrosi tot, ci zimbi fericit.
-Ce curajos ai devenit,Shu! Suntem in public.
-Suntem in America!
Ii lua mana in mana sa si se intoarse spre hublou fara sa-i dea drumul. Isi lipi obrazul de geam si zambi. Abia asteapta sa ajunga in California si sa-i dezvaluie lui Yuki ultimul sau secret.

Pe cat de ingrozitoare fusese vremea la aterizarea in New York, pe atat de frumoasa este la Los Angeles. Scriitorul isi priveste iubitul care pare complet schimbat. Este iar plin de energie si aproape ca-l taraste prin aeroport. S-au oprit in fata locului unde se inchiriaza masini. Dupa ce au inchiriat o masina decapotabila, asa cum dorise cantaretul, acesta ii intinse iubitului sau o hartie pe care este scrisa o adresa.
-Ce este asta, Shu-chan?
-Este adresa unei agentii de voiaj. Nu numai tu te-ai pregatit. Eu am cautat pe internet cat ai fost tu plecat ieri la editura si am gasit anuntul acesta. Am rezervat doua locuri intr-o cruaziera de trei luni, sau cel putin asa cred . . . era o incurcatura. Sper sa fie in regula.

Micutul solist al Bad Luck nu se inselase. Rezervase doua locuri intr-o cruaziera, pe un vapor de lux si exista si incurcatura. Avusesera de fapt noroc: un cuplu tocmai se retrasese si au putut ocupa ei acele locuri.
Mai exista o singura problema. Plecarea este peste trei zile iar bagajul lor este complet insuficient pentru o calatorie de trei luni. Mai ales cel al lui Shuichi. Singura rezolvare l-a umplut pe zapacitul, care considerase ca se descurca numai cu cateva schimburi, de un nou val de entuziast. Vor merge la cumparaturi. Au cumparat toate hainele necesare in cruaziera, un troler si o geanta de voiaj-troler, pentru a le pune in ea.Toate incercarile lui Eiri de a-si convinge iubitul sa ia ceva mai elegant decat acea geanta,se lovise de acelasi rapuns:
-Chestiile alea sunt pentru tipi ca tine, eleganti si superbi, mie, care port doar pantaloni trei sferturi si tricouri imi ajunge o geanta de voiaj . . . Si nu inteleg de ce ii trebuie roti.
-Pentru ca o anumita persoana sa nu se care cu ea in spate.
-Ufff! Bine,Yuki!
-Iar acum vom merge sa mai cumparam ceva.
Au dus noile bagaje la masina, apoi au pornit spre o cladire impozanta. Este randul scriitorului sa-i tarasca iubitul dupa el. La incercarile disperate ale acestuia de a afla ce cautau acolo, au avut drept raspuns doar un zambet. Au ajuns in cele din urma intr-o sala in care Eiri a intrebat daca este gata comanda pe care a facut-o. Dupa raspunsul afirmativ al reprezentantei firmei, s-a intors spre cantaret:
-Te rog sa mergi cu doamna in camera de porbe. Ti-am comandat o tinuta noua.
-O tinuta noua de spectacol?
-O tinuta speciala.
Nu a avut prea mult de asteptat iar cand usa s-a deschis . . . Shuichi este imbracat intru-n pantalon lung, drept, cu talie joasa din matase mata, negra, si un fel de top scurt bleu pal tot din matase. In picioare are cizme scurte, cu putin toc, negre ,din piele fina, iar in maini manusi trei sfreturi, tot din piele neagra. Peste haine are un fel de pelerina lunga cu maneci scurte si lagi, facuta din matase grea, bleu-argintie, captusita cu negru, usor cabrata pentru a-i scoate talia in evidenta si ampla de la talie in jos.
Eiri il priveste amutit. A considerat, din prima clipa in care l-a intalnit, ca arata foarte bine, desi se imbraca mereu cu furca. Ii placuse mereu sa-l vada ceva mai elegant pe scena, dar de asta data chiar nu mai este in stare sa mai spuna nimic. Iubitul sau nu a aratat niciodata atit de bine.
-Nu este mult prea elegant, Yuki?
-Nu. Exact asa am vrut sa fie.
-Merg sa ma schimb.
-Nu. Vreau sa ramai asa.
Cat il asteptase sa se schimbe ii fusesera inmanate inca doua pachete, unul mare, care ruga sa fie dus la masina si unul mic pe care il puse in buzunar.

Dupa plecarea de la casa de moda a vrut sa porneasca in cautarea unui hotel, dar Shuichi l-a oprit.
-Vreau sa mergem in Santa Monica.
-E o idee buna sa stam la un hotel in Santa Monica pana plecam. Am stat acolo o data . . .
-Nu vreau sa mergem la hotel. Am sa-ti explic eu unde trebuie sa ajungem.
Ii urma indrumarile fara nici un comentariu. Prin minte ii trecu o intamplare din urma cu cativa ani. El avusese o lansare de carte, iar cantaretul un turneu de cateva comcerte in California. Hotarasera sa se intalneasca intr-un hotel din Santa Monica si sa petreaca vreo cateva zile impreuna intre un concert si o lansare de carte. Dorise sa-i faca o surpriza si ajunsese cu cateva ore mai devreme. Iubitul lui nu era in camera, iar cei de la receptie nu stiau unde este plecat. Aparuse mai tarziu cam plin de praf, dar foarte fericit. Motivase atunci ca s-a plimbat pe plaja si s-a ratacit. Stiindu-l atat de zapacit, il crezuse. Acum insa . . . se gandeste ca poate nu spusese adevarul atunci.

Au mers pe drumul paralel cu plaja un timp, apoi i-a cerut sa opreasca. L-a luat de mana si l-a dus prin nisip pana langa o cabana de lemn ridicata pe plaja. Este construita atat pe faleza, cat si pe stalpi de lemn inalti cam de un metru jumatate, infipti in nisip. Shuichi a urcat scara ce duce la veranda tinand mana iubitului in a sa. S-a oprit in fata usii si cu mana tremurand a scos o cheie cu care a deschis-o . Au pasit inauntru impreuna. Casa este destul de mare. Nu are decat un nivel, dar pare sa fie compusa din trei, poate chiar patru camare. Toata mobila este acoperita cu bucati de panza alba, care sa o protejeze de praf.
-Ai inchiriat deja o casa, Shu! Cand?
Il privi si-i zambi, dar vazu ca are ochii plini de lacrimi.
-Ce este aici, iubitul meu?
-Yuki, sopti,aceasta este casa in care au locuit eu inainte sa vin in Japonia. A fost casa mamei mele adevarate. E a mea acum. Vrei . . . vrei sa . . . locuim aici cat stam in America?
-Sigur ca da.
I-a sarit de gat fericit.
Au adus in casa toate bagajele, dar Eiri nu l-a lasat sa le desfaca si nici sa se schimbe de tinuta pe care o numise" speciala" .
-Vreau sa mai mergem undeva. Asteapta doar sa ma imbrac si eu, apoi plecam imediat.
-Credeam ca vom merge sa ne plimbam pe plaja. Este aproape de apusul soarelui...
-Nu conteaza. Asteapta-ma in masina.
L-a asteptat cuminte in masina pana s-a intors. Este imbracat intr-un costum negru, o camasa din acelas material cu topul lui si o cravata asortata. Aprecie ca este mai elegant si mai atragator ca niciodata. Au mers doar cativa kilometrii departare de cabana, tot undeva pe coasta intr-o zona unde faleza este foarte inalta si nu exista plaja. Au ocolit pe un drum care duce in partea opusa plajei si s-au oprit. Aici sunt mai multe masini oprite proape de locul unde incepe o carare pietruita ce urca sus, pe faleza. In jur nu pare sa fie nici macar o singura cladire.
Au urcat tinandu-se de mana, iar sus au ramas amandoi pe loc uluiti. Faleza este complet plata si dincolo de ea se vede marea luminta de razele soarelui ce se apropie de apus. Pe aceasta pajiste plata sunt aranjate atat o pergola de trandafiri albi combitati cu irisi albastri, cat si, ceva mai departe, aproape de buza rapei un mic altar shinto care are in fata un portic traditional. Sub pergola sta o doamna imbracata intr-un costum foarte sobru, iar langa altar se afla Tatsuha purtand roba de preot. In fata acestor doua structuri sunt toti cei care le sunt dragi amandurora: parintii si sora lui Shuichi impreuna cu sotul ei, componenti si stafful Bad Luck si Nittle Grasper, Mika, Ayaka, tatal lui Yuki, Hana si Seiren.
In momentul in care au aparut cei doi toata lumea s-a ridicat in picioare si a inceput sa aplaude. Shuichi si-a strans iubitul de mana aproape disperat. Intr-o secunda a inteles ce urmeaza sa se intample, dar parca i-se pare ca viseaza. Fara un cuvant inainteaza in acelasi pas cu Eiri. S-au porit in fata pergolei unde doamna ii asteapta zambitoare. A inceput sa vorbeasca, dar el nu aude nimic. Priveste doar chipul iubitultui sau, parca mai frumos ca niciodata. Ca prin vis aude, totusi , cand este intrebat :
-Vrei sa ta casatoresti cu acest barbat, sa fiti impreuna la bine si la rau pana cand moartea va va desparti?
-Da... Sigur ca da, a raspuns aproape gatuit de emotie.
-Inelele, domnule Uesugi!
Acesta scoase din buzunar caseta de la casa de moda si lua din ea doua inele simple, din aur alb si aur galben tors ca o sfoara. Ii puse unul in deget si il intinse pe celalalt, tremurind il strecura pe deget la randul lui.
-Atunci . . . in virtutea puterii cu care m-a investit Statul California va declar casatoriti. Va puteti saruta.
Simtii cum bratele lui Eiri il cuprind cu putere si il strang tare la piept.
-Ti-e bine, Shu-chan?
-Te iubesc, Yuki!
Urma un sarut lung, care paru ca nu se mai termina. Se dezlipira cu parere de rau unul de celalalt.
Tatal lui Eiri se apropie de ei si ii intinse fiului sau un kymono traditional negru. Scriitorul isi scoase haina de pe el si il imbraca. Mika il ajuta sa-l aseze corect, apoi ii conduse pana pe tatami din fata altarului.
-M-am gandit ca ar fii pacat daca nu am profita de acest loc atat de frumos si de minunatul apus pe care ni-l ofera stapana noastra Amaterasu Omikami si sa nu facem si un ritual prin care relatia voastra sa fie binecuvantata de zei, spuse Tatsuha si ii invita sa ingenunceze in fata altarului.
Ceremonialul se desfasura in lumina rosie a unui magnific apus de soare, iar la sfarsitul ei Eiri ii spuse iubitului sau:
- Acum esti numai al meu,iar numele tau este Uesugi Shuichi no Shindo.