Ingerul iubirii[gravitation]

[Argenta]

capitolul 18 Zborul



S-a trezit din somn si s-a ridicat fara tragere de inima din pat. Daca nu ar trebui sa plece la aeroport, i-ar placea sa mai stea in pat si sa mai dormiteze un timp, dar nu se poate. In mai putin de o ora trebuie sa ajunga Thouma. El s-a oferit sa-i duca la aeroport. Asa ca se ridica fara chef din asternut si o porni spre baie. Dupa un dus rapid reveni in dormitor. Shuichi nu s-a trezit inca din somn il mai lasa sa doarma cateva minute pana termina de imbracat. Se decise cu greu sa-l trezeasca. Se aseza pe marginea patului si il mangaie incet pe obraz.
-Shu...trebuie sa te trezesti, altfel chiar pierdem avionul.
Acesta deschise ochii, intai incet, lenes, apoi mari. A sarit din pat si a privit in jur speriat.
-Oh... Yuki... e atat de tarziu... Vai de mine... de ce nu m-ai trezit?
Barbatul blond a inceput sa rada.
-Stai incet! Nu trebuie decat sa faci un dus si sa te imbraci. Mai este timp destul.
Dupa dus reveni in dormitor si incepu sa se imbrace bombanind:
-Trebuia sa ma trezesti! Tu esti imbracat iar eu... Si doar ti-am spus ca asta se va intampa...
-Nu ti-a placut? il intreba usor incruntat.
-Ba da... dar e atat de tarziu.
-Nu este. Doar trebuie sa te imbraci. Ti-am pregatit lucrurile.
Cantaretul privi lucrurile pregatite de iubitil lui: un tricou, o bluza mai larga si un pantalon lung.
-Nu sunt cam groase?
-La inaltime mare este frig. Nu am de gand sa te vad bolnav!
-Bine... am sa mor de cald ,mormai tragand pantalonii de el.
Eiri zambi. Gaseste ca iubitul sau este de-a dreptul adorabil si ar fi tentat sa-l sarute, dar asta chiar i-ar face sa piarda avionul.

Thouma a venit sa-i i exact le timp. In timp ce Shuichi isi aranjaza bagajele in porbagaj Mika ii sopti fratelui sau:
-Esti sigur ca se simte bine? Arata destul de rau.
Intr-adevar solistul este palid si are cearcane adanci sub ochi. Iubitul lui zambi:
-Nu-ti face griji. Totul este in ordine.
-Eiri esti sigur ca nu face o recidiva anemia aia?
-Nu. E doar obosit. S-a trezit cu un sfert de ora inainte sa veniti voi.
Brusc sora lui ii citi in priviri motivul palorii si cearcanelor celuilalt si intoarse privirea jenata ca deschisese discutia despre ceva atat de intim. Pe drum si-a privit fratele de cateva ori, dar de fiecare data acesta este ocupat de discutia pe care o poarta cu Shuichi. De cand a inceput relatia dintre ei doi a fost uimita de cat de repede se atasase de pustiul acela dulce si zapacit. Totusi nu-si inchipuise niciodata ca-l va vedea indragostindu-se din ce in ce mai tare, pana la a deveni complet dependent de el si fizic si psihic. Se gandi si la planul pus la cale impreuna cu Ayaka si Maiko. La inceput paruse o nebunie, atunci cand Ayaka le chemase prima data sa stea de vorba. Acum insa, cand lucrurile evolueaza atat de bine, se gandeste ca cea care ar fi trebuit sa fie sotia lui Eiri avusese o idee, pe cat deciudata, pe atat de buna. " Oare fata asta il mai iubeste inca? Cred ca intr-un fel ii iubeste pe amandoi si vrea sa-i vada foarte fericiti. Si eu vreau sa-i vad foarte fericiti. "

La aeroport lucrurile au decurs cat se poate de rapid. Inainte sa intre in terminalul de imbarcare Thouma i-a soptit cumnatului sau:
-Ne vedem California. Avem avion direct maine.
-Bine! Iti multumesc pentru ca ai venit sa ne conduci.
-Pai trebuia.Ceilalati au plecat cu avionul de dimineta si nu as fi vrut sa plecati cu un taxi.
-Multumesc inca o data.!
-Drum bun!
-La revedere!
In avion, Shuichi a vrut, cum era de asteptat sa stea la geam. Priveste incantat in jur. Nu este prima data cand zboara, dar este prima data cand face asta cu clasa business. Se aseza in fotoliul moale si comfortabil apoi si-a pus timid mana peste mana iubitului sau. Stie ca cesta detesta orice semn de intimitate in public, asa ca se astepta sa fie respins. Spre totala lui uluire Eiri ii inconjura protector umerii cu bratul.
-Ti-e bine?
-Da. Imi place sa zbor, dar nu imi plac la nebunie decolarile si aterizarile. Am impresia ca-mi va pocni capul.
-Stii ca nu-mi place sa te vad ingrijorat. Are sa fie bine.
In timpul decolarii l-a tinut aproape in brate, atat cat le-au permis centurile de siguranta. I-a simtit obrazul lipit de umarul lui si respiratia usor sacadata pe fata. Trupul ii tresare din cand in cand si de fiecare data suspina incet. Ii prinse barbia intre degete, l-a sarutat pe gura si nu i-a dat drumul de cat atunci cand s-a auzit semnalul care anunta ca pot sa desfaca centurile.
-Multumesc, Yuki! Mi-era foarte frica. Nu stiu de ce sunt atat de prost. Am zburat de atatea ori si totusi . . .
-Nu-i nimic.
-Sunt un fricos . . .
- Tu . . . in nici un caz. Ai fost in stare sa zbori cu un avion militar supersonic la New York si inapoi in aceiasi noapte de doua ori.
- Mi-a fost foarte frica, dar . . . era vorba de tine. Trebuia sa te gasesc si sa nu ratez nici concertul din debutul turneului . Sunt prost si fricos . Si de Taro mi-a fost frica . . .
- Dar l-ai infruntat . Sa fi curajos inseamna sa-ti infrunti frica . De ce mai iti este frica tie?
- De. . . Mi-e frica. . . sa nu te superi pe mine atat de rau incat sa ma parasesti definitiv. Nu as putea trai cu asta.
- Nici eu , asa ca nu-ti mai face griji.
Le-a intrerupt discutia stwardesa care a veni sa ii intrebe ce doresc sa manance . Eiri selecta din meniu.
- Si de baut ce ati dori? Sampanie, vin, wisky, cognac?
Scriitorul isi privi o clipa iubitul, apoi zambi:
- Un pahar de vin alb si un pahar de lapte.
Au mancat in tacere, apoi:
- A fost gozav. Mi-era foarte foame.
- Nu am mancat nimic astazi, normal sa-ti fie foame.
-Ba da. Parca am mancat pe la prinz cava . . . Inainte sa adormim.
-Numai tu esti de vina ca nu am adormit mai devreme.
-Eu?
-Sigur ca da, ispita vie ce esti!
Au inceput sa rada amandoi.
-Sa cred ca te-ai saturat azi noapte de sampanie, Yuki?
-Nu, dar am descoperit ca este mult mai buna cand e pe umerii tai si nu cred ca voi dori sa o beau altfel de acum incolo, ii sopti la ureche facadu-i obrajii sa devina purpurii.
Isi lasa iar capul pe umarul lui.
-Stii . . . inca mi-e somn.
-Atunci dormi. Avem drum lung de facut. Zborul dureaza cam 14 ore.
Shuichi se ghemui in fotoliul mare si confortabil, iar in curand se cufunda intr-un somn profund. Dupa un timp se rasuci si ajunse aproape sa cada, asa ca Eiri il prinse in brate. Chema inca o data stwardesa si-i ceru doua paturi si doua perne. Cobora fotoliul pana la cea mai apropiata pozitie de orizontala, apoi il aseza cu girja. Ii puse o perna sub cap, dupa care il inveli .

Priveste in jur. Nu este prea multa lume la clasa business. Doar un barbat care doarme mai in fata, iar pe fotoliul de via-a-vis de ei o batrana doamna foarte eleganta care vorbeste engleza cu un accent cat se poate de britanic. Vazandu-l ca se uita in jur, aceasta ii zambi si-i spuse:
-V-am tot privit inca din aeroport. Sunteti un cuplu foarte reusit. Rareori am vazut o fata atat de dulce cum este iubita dumnevoastra.
O clipa barbatul se lupta sa nu arate cat de uimit l-a lasat acesta declaratie, apoi a zambit spunand politcos:
-O... Va multumesc!
Bartana continua.
-Pare foarte tanara... nu sunteti casatoriti, nu?
-Nu, spuse el brusc, apoi continua. Nu inca! Ne vom casatori peste doua zile.
-Felicitari, domnule! Sunteti un barbat cu adevarat norocos!
-Va multumesc!
Il privi pe Shuichi. Este inca putin palid, dar paloarea ii face trasaturile sa para si mai suave decat de obicei. Desigur, imbracat in bluza goasa care ii invaluie corpul, este destul de greu pentru cineva care nu-l cunoaste sa-si dea seama ca este baiat. Se apleca si-i saruta obrazul. Nu conteaza catusi de putin daca este fata sau baiat, pentru el este fiinta cea mai atragatoare din lume, pe care o iubeste cum nu a crezut ca va fi in stare sa iubeasca si cu adevarat se vor casatori peste dou