25-01-2009, 05:33 PM
capitolul 12 Un strop de liniste
Eiri isi aduse iubitul in casa si merse direct in camera de baie. Slujitoarea se tine dupa el ca un catelus speriat.
-Domnule, va rog sa ma iertati! Apa nu a apucat sa se incalzeasca destul de mult.
-Foarte bine! Contiuati sa o incalziti.
Femeia isi pleca fruntea si se indeparta fericita ca nu este nevoita sa suporte o iesire nervoasa.
Scriitorul il intinse pe Shuchi pe masa de masaj. Batrana maseoza a familiei se apropie, dar nepotul stapanei o concedie cu un gest scurt. Desfacu patura. Trupul din fata lui este inca scuturat de frisoane, dar nu mai este atat de rece ca atunci cand a iesit din cascada. Se dezbraca rapid, se spala de transpiratie si murdarie, apoi il lua in brate si intra in bazin. Il aseza in apa si se aseza si el in apropiere. Din fericire apa este doar calduta, iar riscul unui soc terminc nu exista.
-Multumesc, Yuki!
-E bine acum?
-Da ... e cald. Esti suparat pe mine?
-Pe tine... pe ei mai mult, pentru ca le spusesem ca nu sunt de acord cu acest ritual. Nu mi-a placut de loc sa te vad in apa aproape inghetata.
Shuichi ii zimbi si il mingie pe obraz. Are mana inca foarte rece. Eiri i-o prinse si o baga la loc in apa.
-Esti inca inghetat. Stai in apa si taci!
-Voiam doar...
-Nu ma cert cu nimeni pentru ce s-a intamplat, asa ca nu te mai stradui sa le iei apararea. Taci si atat!
Micutul solist al Bad Luck se supuse poruncii iubitului sau. Se apropie, doar, timid si isi lasa capul pe umarul lui. O clipa se astepta la o reactie de respingere, dar simti cum mana lui ii cuprinde umerii, asa ca inchise ochii fericit. In acest moment nu vrea nimic mai mult decat sa stea langa cel pe care il iubeste. Acesta il priveste si zambi cand il vazu inchizand cuminte ochii. Desi umarul lipit de al lui este inca rece, stie ca totul va fi bine. E obosit, ieri a fost la intalnirea cu editorul, apoi a trecut pe la politie sa afle ce au mai aflat cei care ancheteaza oroarea a carei victima a fost iubitul lui. Asa cum se asteptase nu erau prea multe lucruri noi. La adresa pe care o aflase Hana, nu gasisera decat un apartament in care nu locuia in acel monent nimeni. Si mai socant era ca apartamentul era in proprietate lui Shuichi. Fusese cumparat in ziua in care impinise 22 de ani, dar nu platise el nici tranzactia in sine si nici utilitatile sau impozitul, ci o alta persoana care ii folosise numele si acte falsificate. Nimeni nu crezuse cand victima spusese ca violatorul a afirmat ca tot ce este in jur ii apartine. Se dovedise ca Taro nu mintise, chiar ii cumparase tot ce credea ca are nevoie. Apartamentul era complet mobilat, cu mobila scumpa, era mai mare decat apartamentul lui Eiri din Tokyo si avea amenajat si un mic studio de inregistrari. Tipul chiar nu glumise, avea de gand sa-si tina victima pentru totdeauna acolo. Politia ridicase probe destul de clare ca acolo se intamplase ceva ciudat. Gasisera catuse imbracate in balana, siringile cu urme de drog al violului pe ele, dar si glucoza si vitanimele, despre care victima le spusese ca i-au fost perfuzate atunci cand, in prima zi, refuzase sa manance. Ajunsesera la concluzia ca totul fusese pus la cale de un nebun obsedat de cantaret. Eiri insistase sa nu-i comunice nimic acestuia, pretextand ca este inca in stare de soc. Nici nu mintise prea mult. Se teme de reactia pe care ar putea sa o aiba. Nici el nu crezuse vorbele nebunului. Cat despre Taro... Oficial era inca plecat in strainatate si, fara probe materiale, care sa-i dovedeasca prezenta in Kyoto, ar fi fost greu de dovedit. Ofta. Asta nu-i place de loc. Nebunul acesta inca ar putea sa-i urmareasca si sa incerce iar sa-l rapeasca.
In mod ciudat si Shuichi a ajuns la aceiasi concluzie cu a iubitului sau. Crede ca Taro este undeva, de unde asteapta sa faca iar ceva cumplit. Nu se teme nici macar o secunda pentru propria persoana, ci pentru Eiri . Nu a iutat amenintarea rostita de ticalos inainte ca el sa plece: " Am sa-l ucid! " Ii e teama ca va incerca, dar spera ca-l va putea opri la timp. Ieri, dupa ce iubitul lui plecase, regretase profund ca nu l-a insotit. Cand Ryuichi intrase pe usa tocmai se gandea daca nu ar fi mai bine sa plece dupa el. Cu un tren rapid ar fi ajuns repede in Tokyo si stia unde il poate gasi. Lucrurile se desfasurasera altfel, dar, acum cand sta cu capul pe umarul lui in apa din ce ince mai calda, e fericit pentru felul cum au decurs lucrurile. Inainte sa inceapa ritualul ii era frica nu doar ca Yuki il va considera murdar, ii era frica de parerea prietenilor lui si, mai ales, ii era o groaza cumplita ca ar putea sta pe scena,I ar oamenii il vor privi ca pe un gunoi, asa cum de fapt, se simtea el atunci. Acum insa... simte ca poate face orice, poate sa urce pe scena si sa cante, poate sa vorbeasca cu prietenii lui si poate sa-si apere iubitul de orice pericol.Se relaxa, lasa caldura apei sa-i patrunda in corp si adormi. Eiri il simti cum aluneca si il prinse la timp, inainte sa apuce sa inghita apa. In primul moment vru sa-l trezeasca si sa-l certe ca este prea neatent, dar vazand zambetul fericit cu care a adormit pe buze, nu se indura. Il stranse doar ceva mai tare langa el pentru a numai risca sa-l vada alunecand iar. O clipa se amuza. E clar ca lucrurile au inceput sa revina la normal. De doua luni nu s-a mai gandit nici macar o clipa sa-l certe pentru ceva. Acum, cel putin s-a gandit, chiar daca nu a facut-o si asta e un semn bun.
Ceva mai tarziu stau amandoi intinsi in asternutul cald. Doar Shuichi doarme.Iubitul lui il priveste. Dupa atat de mult timp este prima data cand nu plange si nu tipa in somn, chituit de cosmaruri. Nu l-a trezit decat pentru a-i da sa bea un bol cu supa si medicamentele. Ii mangaie incet obrazul. Nu au facut dragoste de atat de mult timp si stie ca, daca l-ar lua in barate si l-ar trezi din sonm in sarutari si mangaieri, ar urma ceva cu adevarat ametitor de placut pentru amandoi, dar nu o face totusi. Se multumi sa se intinda linga el si sa-i cuprinda umerii cu bratul. Imediat Shuichi se lipi de el si isi incolacii bratele in jurul gatului, fara macar sa se trezeasca. E pozitia in care prefera sa doarme intotdeauna, dar ani de zile nu i-a placut aceste lucru si lui Eiri.L a inceput il respingea pur si simplu si-i intorcea spatele, cu timpul insa incepuse sa accepte. Atat in luna in care fusesera despartiti, cat si in ultimele doua luni, tanjise sa doarma tinandu-l in barate, sa-i simta respiratia pe obraz si sa-i auda bataile inimii. Trase invelitoarea peste amandoi, isi lipi obrazul de parul lui si adormi. Ceva mai tarziu Hana intra incet in incapere. Zambi cand ii vazu. Felul in care, desi adormit, nepotul ei isi tine iubitul in brate nu poate insemna decat afirmarea dreptului de posesie absoluta. Ii inveli cu grija si iesi din incapere.
Shuchi s-a trezit din somn mai odihnit decat isi aduce aminte sa se fi intamplat de mult timp. Eiri doarme inca langa el, dar asta este ceva normal. De obicei iubitul lui doarme mai mult decat el. Se ridica din asternut si merse catre usa, pe care o deschise incet. Afara este intuneric si ploua, iar in casa este liniste. Se intoarse incetisor in asternut. Un timp asculta zgomotul facut de ploaie pe acoperisul din lemn. Curind se gindi ca e pacat sa nu imparta cu Eiri sunetul ploii in linistea noptii. Se apleca peste el si ii saruta intai gura apoi incepu sa-i acopere incetisor gatul si umerii cu sarutari scurte si usoare. Cobora din ce in ce mai jos oprindu-se mai mult sa-i sarute indelung sfircurile, apoi ombilicul. Sciitorul s-a trezit inca de la primul sarut, dar prefera sa savureze senzatiile delicioase pe care i-le ofera cand ii saruta pielea si mai ales cand varful limbii lui ii atinge sfarcurile, simte ca ia foc. In momentul in care a inceput sa-i sarute zona ombilicului si-a dat seama ca nu se mai poate controla. L-a prins de umeri si l-a ridicat spre el. A inceput sa-i sarute gura, intai cu salbaticie, apoi din ce in ce mai lent, savurand gustul buzelor lui. Nu se opri decat pentru a respira o clipa, apoi o lua de la inceput. Cand se opiri iar,I i lua capul in palme si in lumina difuza a camerei il pirvii in ochi si ii mangaie incet obrajii abia respirand. Poate doar sa rosteasca:
-Tu... tu...
-Yukiii... Mi-a fost atat de dor de asta...
-Taci...
-Aproape uitasem cat de minunate sunt atingerile tale, incepe sa spuna dar aproape isi piedu respiratia cand ii simti buzele plimbandu-se pe gatul si umerii lui.
-Ah... cum poti sa fii asa de atragator?
-Yuki... eu... Nu te opri... Te rog...
-Ma scoti din minti.
-Eu...
-Tu . Taci! Vorbesti mult prea mult!
Il rasturna in asternultul de matase si nu-l mai lasa sa vorbeasca destul de mult timp.
Mai tarziu stau imbratisati ascultand ploaia.
-Pentru asta te-am trezit.
-Ca sa te tin in brate?
-Ca sa auzi ploaia. Suna ca o muzica...
-Deci nu ti-a placut...
-Glumesti? A fost minunat... Yuki...
-Da...
-De ce nu ai vrut sa ma lasi sa fac asta de la inceput?
-Sa mergi la cascada? Te-am dus acolo si te-am pus sa te speli cu apa de acolo pe maini si pe fata. Totul a inceput sa fie bine dupa aia.
-Da... dar nu era complet. Acum e perfect! Simt ca... pot face orice.Nu mai mi-e frica.
Eiri il lua in brate si-i ciufuli parul.
-Esti mai rezistent decit am crezut eu. Nu ti-am spus, pentru ca ma temeam ca te vei imbolnavi. Nu intotdeuna efectul e doar linistea sufletesca.Nu am vrut sa patesti ca mine.
Ii lua mana si incepu sa-i sarute degetele si palma.
-Ai fost aici cand te-ai intors din...
-Din America... Da, Am fost aici si am facut ritualul...
Nu reusi sa continue sa vorbeasca, prea ocupat sa-si sarute iubitul,I ar discutia lor se intrerupse cel putin pentru un timp.
Il privi cum sta cuminte in bratele lui.
-De ce nu intrebi ce vrei sa intrebi?
-Aaaa.. .Ce ai patit tu?
-Am facut dubla pneomonie si am fost incomstient din cauze febrei zile in sir. Cand m-am revenit uitasem aproape tot ce se intamplase la New York. Toti au considerat ca a fost o adevarata binecuvintare.
Shuichi zambi amar:
-Pana am aparut eu in viata ta si ti-ai amintit.I mi pare foarte rau,Yuki!
Acesta il mangaie pe par.
-Nu-i asa! Tu m-ai facut sa accept si sa trec mai departe. Asta m-a ajutat cu adevarat.
Celalalt schimba vorba:
-Nu mi-ai spus ce ai facut la Tokyo. Ce mai face Seiren?
-Ca in totdeauna, este un mare fan al tau. Vrea sa vi si tu la lansarea cartii.
-Cand va fi?
-Peste cam o luna.
-Esti sigur ca fanele tale nu vor fi nemultumite?
-Ele stiu de mult ce sunt al tau. De ce s-ar supara?
-Atunci abia astept!
Nici unul dintre ei nu stie ca intr-un apartament din Tokyo Taro priveste cu nesat castele pe care le-a inregistrat in timp ce Shuichi era prizonierul sau. Nu poate sa-si ia ochii de la imaginea lui, aproape in marime naturala pe ecranul imens cu plasma. Mangaie in nestire imeginea aceea. In mintea lui bolnava de fiecare data cand vede imaginile se convinge tot mai mult ca micutul cantaret il iubeste pe el,I ar Yuki Eiri nu este decat un ticalos care l-a rapit. Nicicand in viata lui nu a fost atat de indragostit de cineva. Ar vrea sa-i ofere tot ce este mai bun in lume tot ce si-ar pitea dori, si, desigur nu il va mai lasa sa cante pe scena. El, Taro, va fi singurul care-l va auzi cantand .Nu este dispus sa-l imparta cu nimeni.
Eiri isi aduse iubitul in casa si merse direct in camera de baie. Slujitoarea se tine dupa el ca un catelus speriat.
-Domnule, va rog sa ma iertati! Apa nu a apucat sa se incalzeasca destul de mult.
-Foarte bine! Contiuati sa o incalziti.
Femeia isi pleca fruntea si se indeparta fericita ca nu este nevoita sa suporte o iesire nervoasa.
Scriitorul il intinse pe Shuchi pe masa de masaj. Batrana maseoza a familiei se apropie, dar nepotul stapanei o concedie cu un gest scurt. Desfacu patura. Trupul din fata lui este inca scuturat de frisoane, dar nu mai este atat de rece ca atunci cand a iesit din cascada. Se dezbraca rapid, se spala de transpiratie si murdarie, apoi il lua in brate si intra in bazin. Il aseza in apa si se aseza si el in apropiere. Din fericire apa este doar calduta, iar riscul unui soc terminc nu exista.
-Multumesc, Yuki!
-E bine acum?
-Da ... e cald. Esti suparat pe mine?
-Pe tine... pe ei mai mult, pentru ca le spusesem ca nu sunt de acord cu acest ritual. Nu mi-a placut de loc sa te vad in apa aproape inghetata.
Shuichi ii zimbi si il mingie pe obraz. Are mana inca foarte rece. Eiri i-o prinse si o baga la loc in apa.
-Esti inca inghetat. Stai in apa si taci!
-Voiam doar...
-Nu ma cert cu nimeni pentru ce s-a intamplat, asa ca nu te mai stradui sa le iei apararea. Taci si atat!
Micutul solist al Bad Luck se supuse poruncii iubitului sau. Se apropie, doar, timid si isi lasa capul pe umarul lui. O clipa se astepta la o reactie de respingere, dar simti cum mana lui ii cuprinde umerii, asa ca inchise ochii fericit. In acest moment nu vrea nimic mai mult decat sa stea langa cel pe care il iubeste. Acesta il priveste si zambi cand il vazu inchizand cuminte ochii. Desi umarul lipit de al lui este inca rece, stie ca totul va fi bine. E obosit, ieri a fost la intalnirea cu editorul, apoi a trecut pe la politie sa afle ce au mai aflat cei care ancheteaza oroarea a carei victima a fost iubitul lui. Asa cum se asteptase nu erau prea multe lucruri noi. La adresa pe care o aflase Hana, nu gasisera decat un apartament in care nu locuia in acel monent nimeni. Si mai socant era ca apartamentul era in proprietate lui Shuichi. Fusese cumparat in ziua in care impinise 22 de ani, dar nu platise el nici tranzactia in sine si nici utilitatile sau impozitul, ci o alta persoana care ii folosise numele si acte falsificate. Nimeni nu crezuse cand victima spusese ca violatorul a afirmat ca tot ce este in jur ii apartine. Se dovedise ca Taro nu mintise, chiar ii cumparase tot ce credea ca are nevoie. Apartamentul era complet mobilat, cu mobila scumpa, era mai mare decat apartamentul lui Eiri din Tokyo si avea amenajat si un mic studio de inregistrari. Tipul chiar nu glumise, avea de gand sa-si tina victima pentru totdeauna acolo. Politia ridicase probe destul de clare ca acolo se intamplase ceva ciudat. Gasisera catuse imbracate in balana, siringile cu urme de drog al violului pe ele, dar si glucoza si vitanimele, despre care victima le spusese ca i-au fost perfuzate atunci cand, in prima zi, refuzase sa manance. Ajunsesera la concluzia ca totul fusese pus la cale de un nebun obsedat de cantaret. Eiri insistase sa nu-i comunice nimic acestuia, pretextand ca este inca in stare de soc. Nici nu mintise prea mult. Se teme de reactia pe care ar putea sa o aiba. Nici el nu crezuse vorbele nebunului. Cat despre Taro... Oficial era inca plecat in strainatate si, fara probe materiale, care sa-i dovedeasca prezenta in Kyoto, ar fi fost greu de dovedit. Ofta. Asta nu-i place de loc. Nebunul acesta inca ar putea sa-i urmareasca si sa incerce iar sa-l rapeasca.
In mod ciudat si Shuichi a ajuns la aceiasi concluzie cu a iubitului sau. Crede ca Taro este undeva, de unde asteapta sa faca iar ceva cumplit. Nu se teme nici macar o secunda pentru propria persoana, ci pentru Eiri . Nu a iutat amenintarea rostita de ticalos inainte ca el sa plece: " Am sa-l ucid! " Ii e teama ca va incerca, dar spera ca-l va putea opri la timp. Ieri, dupa ce iubitul lui plecase, regretase profund ca nu l-a insotit. Cand Ryuichi intrase pe usa tocmai se gandea daca nu ar fi mai bine sa plece dupa el. Cu un tren rapid ar fi ajuns repede in Tokyo si stia unde il poate gasi. Lucrurile se desfasurasera altfel, dar, acum cand sta cu capul pe umarul lui in apa din ce ince mai calda, e fericit pentru felul cum au decurs lucrurile. Inainte sa inceapa ritualul ii era frica nu doar ca Yuki il va considera murdar, ii era frica de parerea prietenilor lui si, mai ales, ii era o groaza cumplita ca ar putea sta pe scena,I ar oamenii il vor privi ca pe un gunoi, asa cum de fapt, se simtea el atunci. Acum insa... simte ca poate face orice, poate sa urce pe scena si sa cante, poate sa vorbeasca cu prietenii lui si poate sa-si apere iubitul de orice pericol.Se relaxa, lasa caldura apei sa-i patrunda in corp si adormi. Eiri il simti cum aluneca si il prinse la timp, inainte sa apuce sa inghita apa. In primul moment vru sa-l trezeasca si sa-l certe ca este prea neatent, dar vazand zambetul fericit cu care a adormit pe buze, nu se indura. Il stranse doar ceva mai tare langa el pentru a numai risca sa-l vada alunecand iar. O clipa se amuza. E clar ca lucrurile au inceput sa revina la normal. De doua luni nu s-a mai gandit nici macar o clipa sa-l certe pentru ceva. Acum, cel putin s-a gandit, chiar daca nu a facut-o si asta e un semn bun.
Ceva mai tarziu stau amandoi intinsi in asternutul cald. Doar Shuichi doarme.Iubitul lui il priveste. Dupa atat de mult timp este prima data cand nu plange si nu tipa in somn, chituit de cosmaruri. Nu l-a trezit decat pentru a-i da sa bea un bol cu supa si medicamentele. Ii mangaie incet obrazul. Nu au facut dragoste de atat de mult timp si stie ca, daca l-ar lua in barate si l-ar trezi din sonm in sarutari si mangaieri, ar urma ceva cu adevarat ametitor de placut pentru amandoi, dar nu o face totusi. Se multumi sa se intinda linga el si sa-i cuprinda umerii cu bratul. Imediat Shuichi se lipi de el si isi incolacii bratele in jurul gatului, fara macar sa se trezeasca. E pozitia in care prefera sa doarme intotdeauna, dar ani de zile nu i-a placut aceste lucru si lui Eiri.L a inceput il respingea pur si simplu si-i intorcea spatele, cu timpul insa incepuse sa accepte. Atat in luna in care fusesera despartiti, cat si in ultimele doua luni, tanjise sa doarma tinandu-l in barate, sa-i simta respiratia pe obraz si sa-i auda bataile inimii. Trase invelitoarea peste amandoi, isi lipi obrazul de parul lui si adormi. Ceva mai tarziu Hana intra incet in incapere. Zambi cand ii vazu. Felul in care, desi adormit, nepotul ei isi tine iubitul in brate nu poate insemna decat afirmarea dreptului de posesie absoluta. Ii inveli cu grija si iesi din incapere.
Shuchi s-a trezit din somn mai odihnit decat isi aduce aminte sa se fi intamplat de mult timp. Eiri doarme inca langa el, dar asta este ceva normal. De obicei iubitul lui doarme mai mult decat el. Se ridica din asternut si merse catre usa, pe care o deschise incet. Afara este intuneric si ploua, iar in casa este liniste. Se intoarse incetisor in asternut. Un timp asculta zgomotul facut de ploaie pe acoperisul din lemn. Curind se gindi ca e pacat sa nu imparta cu Eiri sunetul ploii in linistea noptii. Se apleca peste el si ii saruta intai gura apoi incepu sa-i acopere incetisor gatul si umerii cu sarutari scurte si usoare. Cobora din ce in ce mai jos oprindu-se mai mult sa-i sarute indelung sfircurile, apoi ombilicul. Sciitorul s-a trezit inca de la primul sarut, dar prefera sa savureze senzatiile delicioase pe care i-le ofera cand ii saruta pielea si mai ales cand varful limbii lui ii atinge sfarcurile, simte ca ia foc. In momentul in care a inceput sa-i sarute zona ombilicului si-a dat seama ca nu se mai poate controla. L-a prins de umeri si l-a ridicat spre el. A inceput sa-i sarute gura, intai cu salbaticie, apoi din ce in ce mai lent, savurand gustul buzelor lui. Nu se opri decat pentru a respira o clipa, apoi o lua de la inceput. Cand se opiri iar,I i lua capul in palme si in lumina difuza a camerei il pirvii in ochi si ii mangaie incet obrajii abia respirand. Poate doar sa rosteasca:
-Tu... tu...
-Yukiii... Mi-a fost atat de dor de asta...
-Taci...
-Aproape uitasem cat de minunate sunt atingerile tale, incepe sa spuna dar aproape isi piedu respiratia cand ii simti buzele plimbandu-se pe gatul si umerii lui.
-Ah... cum poti sa fii asa de atragator?
-Yuki... eu... Nu te opri... Te rog...
-Ma scoti din minti.
-Eu...
-Tu . Taci! Vorbesti mult prea mult!
Il rasturna in asternultul de matase si nu-l mai lasa sa vorbeasca destul de mult timp.
Mai tarziu stau imbratisati ascultand ploaia.
-Pentru asta te-am trezit.
-Ca sa te tin in brate?
-Ca sa auzi ploaia. Suna ca o muzica...
-Deci nu ti-a placut...
-Glumesti? A fost minunat... Yuki...
-Da...
-De ce nu ai vrut sa ma lasi sa fac asta de la inceput?
-Sa mergi la cascada? Te-am dus acolo si te-am pus sa te speli cu apa de acolo pe maini si pe fata. Totul a inceput sa fie bine dupa aia.
-Da... dar nu era complet. Acum e perfect! Simt ca... pot face orice.Nu mai mi-e frica.
Eiri il lua in brate si-i ciufuli parul.
-Esti mai rezistent decit am crezut eu. Nu ti-am spus, pentru ca ma temeam ca te vei imbolnavi. Nu intotdeuna efectul e doar linistea sufletesca.Nu am vrut sa patesti ca mine.
Ii lua mana si incepu sa-i sarute degetele si palma.
-Ai fost aici cand te-ai intors din...
-Din America... Da, Am fost aici si am facut ritualul...
Nu reusi sa continue sa vorbeasca, prea ocupat sa-si sarute iubitul,I ar discutia lor se intrerupse cel putin pentru un timp.
Il privi cum sta cuminte in bratele lui.
-De ce nu intrebi ce vrei sa intrebi?
-Aaaa.. .Ce ai patit tu?
-Am facut dubla pneomonie si am fost incomstient din cauze febrei zile in sir. Cand m-am revenit uitasem aproape tot ce se intamplase la New York. Toti au considerat ca a fost o adevarata binecuvintare.
Shuichi zambi amar:
-Pana am aparut eu in viata ta si ti-ai amintit.I mi pare foarte rau,Yuki!
Acesta il mangaie pe par.
-Nu-i asa! Tu m-ai facut sa accept si sa trec mai departe. Asta m-a ajutat cu adevarat.
Celalalt schimba vorba:
-Nu mi-ai spus ce ai facut la Tokyo. Ce mai face Seiren?
-Ca in totdeauna, este un mare fan al tau. Vrea sa vi si tu la lansarea cartii.
-Cand va fi?
-Peste cam o luna.
-Esti sigur ca fanele tale nu vor fi nemultumite?
-Ele stiu de mult ce sunt al tau. De ce s-ar supara?
-Atunci abia astept!
Nici unul dintre ei nu stie ca intr-un apartament din Tokyo Taro priveste cu nesat castele pe care le-a inregistrat in timp ce Shuichi era prizonierul sau. Nu poate sa-si ia ochii de la imaginea lui, aproape in marime naturala pe ecranul imens cu plasma. Mangaie in nestire imeginea aceea. In mintea lui bolnava de fiecare data cand vede imaginile se convinge tot mai mult ca micutul cantaret il iubeste pe el,I ar Yuki Eiri nu este decat un ticalos care l-a rapit. Nicicand in viata lui nu a fost atat de indragostit de cineva. Ar vrea sa-i ofere tot ce este mai bun in lume tot ce si-ar pitea dori, si, desigur nu il va mai lasa sa cante pe scena. El, Taro, va fi singurul care-l va auzi cantand .Nu este dispus sa-l imparta cu nimeni.
"Gravitation canot held responsible for people falling inlove."
Albert Einstein
![[Imagine: chibi_1420.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_1420.gif)
Arget, chibi-ul lui Argenta
Albert Einstein
Arget, chibi-ul lui Argenta