23-01-2009, 09:16 PM
CAPITOLUL 10 Prizonier deznadejdii
Eiri stranse in mana telefonul.
-Shu, sigur esti bine?
-Sunt putin ametit, dar ma simt destul de bine. Tu... esti suparat pe mine?
-Cum sa fiu? Abia astept sa te strang in brate. Ajung cat pot de repede!
-Te astept.
Inchise telefonul si ii privi pe ceilalti.
-E cu bunica. L-a gasit pe strada dupa ce el a reusit sa evadeze. Vreau sa vad daca gasesc un avion disponibil,s a ajung mai repede.
Fujisaky se ridica si ii zimbi:
-Nu-ti face probleme! Te asteapta un elicopter in aeroport. Este gata sa te duca unde vrei.
Scriitorul il privi uluit.
-Cccum? ! bangui el.
Celalalt zimbi:
-Eram convins ca vei avea nevoie de elicopter .Inrtr-o ora cred ca vei fi langa el. Spune-i ca ajungem si noi cat de curand. Drum bun!
-Multumesc!
Pleca in viteza spre aeroport si in mai putin de un sfert de ora decola spre Kyoto.
Hana sta pe un fotoliu in holul spitalului. Cu putin timp in urma nepotul ei a sunat-o sa-i spuna ca este le aeroport. A trebuit sa-i explice ca iubitul lui este la spital si nu acasa. Acesta ajunse repede, foarte ingrijorat.
-Unde este?
-Este in salon, doarme. Cred ca i-au dat ceva pentru a se putea odihni.
-Dar spunea ca se simte bine...
-Spunea... dar a trebuit sa mergem la politie sa anuntam ce s-a intamplat. Acolo au vru sa-i ia niste probe de sange, pentru ca a fost drogat,I ar cand a ajuns aici, medicii nu au fost deacord sa-l lase sa plece. Ar trebui sa mergi sa vorbesti si tu cu medicul care-l ingrijeste. Si... ai grija de el. Cred ca atunci cand l-am gasit avea o criza de depresie. Plangea in mijlocul strazii. Am inteles ca persoanele care patesc ce a patit el pot avea stari depresive, care duc pana la suicid.
Il privi speriata cand isi dadu seama ca si pentru el este un subiect sensibil.
-Imi pare rau, Eiri! nu ar fi...
-Nu e nimic! Eu am trecut peste asta. Ma asteptam se fie depresiv. Pentru el, sarmanul nici macar nu este prima data.
-Cum?
-Nu ai stiut? La inceputul relatiei noastre liderul unei formatii rivale l-a atras intr-o cursa si a pus trei derbedei sa-l bata si sa-l violeze intr-o parcare, apoi a vrut sa-l santaseze cu fotografiile din timpul violului.
-Cumplit... Atunci cum a trecut peste toate?
-Aveam eu probleme mai mari ca el si de dragul meu a trecut de toate. Multumesc mult, bunico! Ma duc sa stau de vorba cu medicul.
-Atunci eu va astept pe amandoi acasa. Ai grija de el!
Au trecut citeva ore, Eiri sta pe un scaun langa patul pe care iubitul sau inca doarme. Ii priveste chipul palid si ii tine mana in mainile lui. Respira destul de dificil printr-o masca de oxigen. Medicul i-a explicat ca substanta neuroparalizanta care i-a fost injectata, in combinatie cu medicamentele pentru combaterea anemiei, formeaza un toxic puternic. Daca ar fi primit inca una sau doua doze situatia ar fi devenit fatala. Singura veste buna ar fi ca nu prezinta leziuni interne, cel care l-a rapit si violat a fost bland cu el si l-a protejat sigurele lucruri care pot sa comfirme violul sunt urmele de intepaturi de pe maini, prezenta substantei neuroparalizante, cunoscuta si ca unul dintre drogurile violului, in organism si vanataile de pe incheieturi, care dovedesc folosire catuselor. Politistul care se ocupa de caz nu a spus de cat ca pe corp i-au fost gasite cateva fire de par straine si mult ulei de masaj si lubrifiant erotic, care duc, de asemenea cu gandul la viol comis insa, de o persoana foarte interesata sa nu-i provoace victimei suferinta. In rest, Shuichi fusese destul de confuz in declaratii si pana nu isi revanea complet nu pot sa inteleaga care este adresa unde a fost tinut prizonier. Acum nu-i mai ramane de facut decat sa-l priveasca in tacere in timp ce organizmul lui se lupta cu toxina.
Ii ridica incet mana si i-o saruta. E atit de palid si pare atat de fragil, Iar evadadarea pare sa fi fost un epuizant tur de forta. Il priveste si sufletul i-se rupe de durere. Ar prefera sa fi trecut el prin acest cosmar si nu fiinta pe care o iubeste. E goaznic ca se simte atat de neputincios in fata dureri si disperarii. Tot ce stie este ca trebuie sa stea cu el in fiecare clipa, pentru ca este singurul care il poate opri de la un gest necugetat. Faptul ca medicul, politistul si bunica au spus ca Shuichi tot vorbea de moarte nici macar nu il mira. Stie bine cum se simte si stie exact ce are de facut: ce a facut si Shu pentru el la New York, sa-i arate ca iubirea a mai puternica decat moartea si poate videca toate ranile din suflet. Ii intoarse mana si ii saruta palma.
-Te rog,Shuichi, lupta pentru mine, pentru iubirea noatra! Stiu cat de egoist este ceea ce iti cer, dar am nevoie de tine , ca sa stiu de ce respir si de ce ma trezesc dimineta din somn, sopti incet si lacrimi fierbinti se scursera in palma celui adormit. Nu vreau sa te pierd! Nu as suporta asta.
De fapt Shuichi nici macar nu doarme. E intr-un fel de stare de letargie. Ii este foarte greu sa tina ochii deschisi, dar ii este si mai greu sa-i explice lui Eiri ce s-a intimplat. Cum va putea sa-i spuna ca a fost nevoit sa mimeze ca este drogat numai pentru a putea fugii? Cum va putea sa-i spuna ca a stat pur si simplu , ca o simpla papusa , cand Taro i-a facut tot ce a vrut? Cum sa-i explice cat de murdarit se simte de bunatatea aratata de rapitor, de cuvintele lui de dragoste, de comportamentul lui libidinos? Ar fi preferat sa-l bata. Atunci corpul lui ar fi suferit mai mult, dar sufletul ar fi fost impacat.
Ar fi vrut sa aiba timp sa-si puna capat vietii, atunci, pe strada, sa se fi aruncat in fata unei masini. Acum nu mai poate. Priveste printre gene, din cand in cand , chipul atat de iubit al celui care sta de veghe langa patul sau. Este palid si in mod sigur foate obosit. Ar vrea sa se ridice intr-o clipa din pat si sa-i sara in brate. Dar cum sa atinga el, o fiinta perfecta, un trup pangarit de atingerea unui ticalos? Ce ii mai poate oferi acum? Obiectul amorului unui dezechilibrat mintal? Nu lui Yuki! In nici un caz! Ar vrea din tot sufletul sa moara, dar stie mult prea bine ca ar lua cu el si fiinta cea mai draga. Nu se indoieste ca asta ar urma. Nu se indoieste de dragostea iubitului sau. Pentru ca el sa fie bine, trebuie sa traiasca.
Cuvintele soptite de Eiri printre lacrimi ii facu sufletul sa se umple de un val enorm de caldura. Nu suporta sa-l vada asa. Dechise ochii si indeparta masca de oxigen. Se ridica in sezut si mangaie cu palma uda de lacrimi obrazul celui pe care il iubeste.
-Yuki... De ce plangi iubirea mea?
Barbatul blond il privi ca pe o minune. Ii lua capul in maini si incepu sa-l mangaie pe obrajii, parca pentru a se asigura ca ca este real.
-Esti bine? M-ai auzit? Eu te-am trezit? Iarta-mi egoismul!
-Nu am ce sa-ti iert! Te iubesc!
Scriitorul il cuprinse in brate si vru sa-l sarute, dar el il opri:
-Trebuie sa-ti spun ceva...
Dar celelalt nu-l asculta. Il saruta cu nesat pe gura,I ar el nu se putu abtine sa nu-i raspunda. Prea mult tanjise dupa imbratisarea lui. Cand se oprira aproape sufocati, Eiri il mangai e incet conturul fetei si al buzelor cu varful degetului si ii zambi:
-Iarta-ma,I ubitul meu... Stiu ca voiai sa-mi spui ceva,d ar aveam nevoie de o gura de oxigen.
Shuichi ii mingaie obazul usor ezitant.
-Stii... Nu ar trebui sa ma saruti si sa ma atingi.
. -De ce?
-Nu ti-e sila de mine?
-Nu!
Zambi trist:
-Tu nu stii ce am patit, ce am facut ca sa pot scapa!
-Vrei sa vorbim despre asta? Despre cosmarul abia incheiat?
-Da . Trebuie sa-ti spun si tu vei hotara, daca o fiinta mizera ca mine mai poate fi iubitul tau.
I-a povestit pe indelete tot ce se intimplase, tot ce patise si cum reusise sa evadeze. Apoi la privit intrebator:
-Mai poti spune ca nu ti-e sila de mine?
-Sigur ca pot! Cum sa-ti pui semenea inrebari?
-Nu crezi ca sunt mizerabil?
-Nu. Esti curajos si istet. Incredibil de curajos si de istet! Te-ai descurcat intr-o situatie cumplita... Esti exraoridinar!
Ochii cantaretului se umplura de lumina.
-Atunci mai sunt iubitul tau?
-Sigur ca da! Sunt foarte mandru de tine! Ai dovedit ca nu esti doar un tip atragator , care inebuneste o sala intreaga cand urca pe scena , ci cea mai grozava fiinta din lume. Cati altii , care se cred grozavi, nu ar fi inca legati in catuse la discretia unui nebun? Dar tu esti aici, in bratele mele si asta nu se datoreaza nici politiei, nici bunicii si amicelor ei grozave, nici itelor trase de Thouma si Shuguru ci numai curajului si istetimi tale.
Epuizat de tot cosmarul din ultimile zile, de efectul drogului, dar si de nesperata fericire daruita de vorbele iubitului lui, Shuichi reusi sa rosteasca:
-Te iubesc!
Apoi puse capul pe umarul acestuia si adormi. De asta data somnul i-a fost odihnitor si tamaduitor.
Departe, in Tokyo, Myka vorbeste la telefon cu bunica ei, care este destul de ingrijorata de starea iubitului nepotului sau.
Eiri stranse in mana telefonul.
-Shu, sigur esti bine?
-Sunt putin ametit, dar ma simt destul de bine. Tu... esti suparat pe mine?
-Cum sa fiu? Abia astept sa te strang in brate. Ajung cat pot de repede!
-Te astept.
Inchise telefonul si ii privi pe ceilalti.
-E cu bunica. L-a gasit pe strada dupa ce el a reusit sa evadeze. Vreau sa vad daca gasesc un avion disponibil,s a ajung mai repede.
Fujisaky se ridica si ii zimbi:
-Nu-ti face probleme! Te asteapta un elicopter in aeroport. Este gata sa te duca unde vrei.
Scriitorul il privi uluit.
-Cccum? ! bangui el.
Celalalt zimbi:
-Eram convins ca vei avea nevoie de elicopter .Inrtr-o ora cred ca vei fi langa el. Spune-i ca ajungem si noi cat de curand. Drum bun!
-Multumesc!
Pleca in viteza spre aeroport si in mai putin de un sfert de ora decola spre Kyoto.
Hana sta pe un fotoliu in holul spitalului. Cu putin timp in urma nepotul ei a sunat-o sa-i spuna ca este le aeroport. A trebuit sa-i explice ca iubitul lui este la spital si nu acasa. Acesta ajunse repede, foarte ingrijorat.
-Unde este?
-Este in salon, doarme. Cred ca i-au dat ceva pentru a se putea odihni.
-Dar spunea ca se simte bine...
-Spunea... dar a trebuit sa mergem la politie sa anuntam ce s-a intamplat. Acolo au vru sa-i ia niste probe de sange, pentru ca a fost drogat,I ar cand a ajuns aici, medicii nu au fost deacord sa-l lase sa plece. Ar trebui sa mergi sa vorbesti si tu cu medicul care-l ingrijeste. Si... ai grija de el. Cred ca atunci cand l-am gasit avea o criza de depresie. Plangea in mijlocul strazii. Am inteles ca persoanele care patesc ce a patit el pot avea stari depresive, care duc pana la suicid.
Il privi speriata cand isi dadu seama ca si pentru el este un subiect sensibil.
-Imi pare rau, Eiri! nu ar fi...
-Nu e nimic! Eu am trecut peste asta. Ma asteptam se fie depresiv. Pentru el, sarmanul nici macar nu este prima data.
-Cum?
-Nu ai stiut? La inceputul relatiei noastre liderul unei formatii rivale l-a atras intr-o cursa si a pus trei derbedei sa-l bata si sa-l violeze intr-o parcare, apoi a vrut sa-l santaseze cu fotografiile din timpul violului.
-Cumplit... Atunci cum a trecut peste toate?
-Aveam eu probleme mai mari ca el si de dragul meu a trecut de toate. Multumesc mult, bunico! Ma duc sa stau de vorba cu medicul.
-Atunci eu va astept pe amandoi acasa. Ai grija de el!
Au trecut citeva ore, Eiri sta pe un scaun langa patul pe care iubitul sau inca doarme. Ii priveste chipul palid si ii tine mana in mainile lui. Respira destul de dificil printr-o masca de oxigen. Medicul i-a explicat ca substanta neuroparalizanta care i-a fost injectata, in combinatie cu medicamentele pentru combaterea anemiei, formeaza un toxic puternic. Daca ar fi primit inca una sau doua doze situatia ar fi devenit fatala. Singura veste buna ar fi ca nu prezinta leziuni interne, cel care l-a rapit si violat a fost bland cu el si l-a protejat sigurele lucruri care pot sa comfirme violul sunt urmele de intepaturi de pe maini, prezenta substantei neuroparalizante, cunoscuta si ca unul dintre drogurile violului, in organism si vanataile de pe incheieturi, care dovedesc folosire catuselor. Politistul care se ocupa de caz nu a spus de cat ca pe corp i-au fost gasite cateva fire de par straine si mult ulei de masaj si lubrifiant erotic, care duc, de asemenea cu gandul la viol comis insa, de o persoana foarte interesata sa nu-i provoace victimei suferinta. In rest, Shuichi fusese destul de confuz in declaratii si pana nu isi revanea complet nu pot sa inteleaga care este adresa unde a fost tinut prizonier. Acum nu-i mai ramane de facut decat sa-l priveasca in tacere in timp ce organizmul lui se lupta cu toxina.
Ii ridica incet mana si i-o saruta. E atit de palid si pare atat de fragil, Iar evadadarea pare sa fi fost un epuizant tur de forta. Il priveste si sufletul i-se rupe de durere. Ar prefera sa fi trecut el prin acest cosmar si nu fiinta pe care o iubeste. E goaznic ca se simte atat de neputincios in fata dureri si disperarii. Tot ce stie este ca trebuie sa stea cu el in fiecare clipa, pentru ca este singurul care il poate opri de la un gest necugetat. Faptul ca medicul, politistul si bunica au spus ca Shuichi tot vorbea de moarte nici macar nu il mira. Stie bine cum se simte si stie exact ce are de facut: ce a facut si Shu pentru el la New York, sa-i arate ca iubirea a mai puternica decat moartea si poate videca toate ranile din suflet. Ii intoarse mana si ii saruta palma.
-Te rog,Shuichi, lupta pentru mine, pentru iubirea noatra! Stiu cat de egoist este ceea ce iti cer, dar am nevoie de tine , ca sa stiu de ce respir si de ce ma trezesc dimineta din somn, sopti incet si lacrimi fierbinti se scursera in palma celui adormit. Nu vreau sa te pierd! Nu as suporta asta.
De fapt Shuichi nici macar nu doarme. E intr-un fel de stare de letargie. Ii este foarte greu sa tina ochii deschisi, dar ii este si mai greu sa-i explice lui Eiri ce s-a intimplat. Cum va putea sa-i spuna ca a fost nevoit sa mimeze ca este drogat numai pentru a putea fugii? Cum va putea sa-i spuna ca a stat pur si simplu , ca o simpla papusa , cand Taro i-a facut tot ce a vrut? Cum sa-i explice cat de murdarit se simte de bunatatea aratata de rapitor, de cuvintele lui de dragoste, de comportamentul lui libidinos? Ar fi preferat sa-l bata. Atunci corpul lui ar fi suferit mai mult, dar sufletul ar fi fost impacat.
Ar fi vrut sa aiba timp sa-si puna capat vietii, atunci, pe strada, sa se fi aruncat in fata unei masini. Acum nu mai poate. Priveste printre gene, din cand in cand , chipul atat de iubit al celui care sta de veghe langa patul sau. Este palid si in mod sigur foate obosit. Ar vrea sa se ridice intr-o clipa din pat si sa-i sara in brate. Dar cum sa atinga el, o fiinta perfecta, un trup pangarit de atingerea unui ticalos? Ce ii mai poate oferi acum? Obiectul amorului unui dezechilibrat mintal? Nu lui Yuki! In nici un caz! Ar vrea din tot sufletul sa moara, dar stie mult prea bine ca ar lua cu el si fiinta cea mai draga. Nu se indoieste ca asta ar urma. Nu se indoieste de dragostea iubitului sau. Pentru ca el sa fie bine, trebuie sa traiasca.
Cuvintele soptite de Eiri printre lacrimi ii facu sufletul sa se umple de un val enorm de caldura. Nu suporta sa-l vada asa. Dechise ochii si indeparta masca de oxigen. Se ridica in sezut si mangaie cu palma uda de lacrimi obrazul celui pe care il iubeste.
-Yuki... De ce plangi iubirea mea?
Barbatul blond il privi ca pe o minune. Ii lua capul in maini si incepu sa-l mangaie pe obrajii, parca pentru a se asigura ca ca este real.
-Esti bine? M-ai auzit? Eu te-am trezit? Iarta-mi egoismul!
-Nu am ce sa-ti iert! Te iubesc!
Scriitorul il cuprinse in brate si vru sa-l sarute, dar el il opri:
-Trebuie sa-ti spun ceva...
Dar celelalt nu-l asculta. Il saruta cu nesat pe gura,I ar el nu se putu abtine sa nu-i raspunda. Prea mult tanjise dupa imbratisarea lui. Cand se oprira aproape sufocati, Eiri il mangai e incet conturul fetei si al buzelor cu varful degetului si ii zambi:
-Iarta-ma,I ubitul meu... Stiu ca voiai sa-mi spui ceva,d ar aveam nevoie de o gura de oxigen.
Shuichi ii mingaie obazul usor ezitant.
-Stii... Nu ar trebui sa ma saruti si sa ma atingi.
. -De ce?
-Nu ti-e sila de mine?
-Nu!
Zambi trist:
-Tu nu stii ce am patit, ce am facut ca sa pot scapa!
-Vrei sa vorbim despre asta? Despre cosmarul abia incheiat?
-Da . Trebuie sa-ti spun si tu vei hotara, daca o fiinta mizera ca mine mai poate fi iubitul tau.
I-a povestit pe indelete tot ce se intimplase, tot ce patise si cum reusise sa evadeze. Apoi la privit intrebator:
-Mai poti spune ca nu ti-e sila de mine?
-Sigur ca pot! Cum sa-ti pui semenea inrebari?
-Nu crezi ca sunt mizerabil?
-Nu. Esti curajos si istet. Incredibil de curajos si de istet! Te-ai descurcat intr-o situatie cumplita... Esti exraoridinar!
Ochii cantaretului se umplura de lumina.
-Atunci mai sunt iubitul tau?
-Sigur ca da! Sunt foarte mandru de tine! Ai dovedit ca nu esti doar un tip atragator , care inebuneste o sala intreaga cand urca pe scena , ci cea mai grozava fiinta din lume. Cati altii , care se cred grozavi, nu ar fi inca legati in catuse la discretia unui nebun? Dar tu esti aici, in bratele mele si asta nu se datoreaza nici politiei, nici bunicii si amicelor ei grozave, nici itelor trase de Thouma si Shuguru ci numai curajului si istetimi tale.
Epuizat de tot cosmarul din ultimile zile, de efectul drogului, dar si de nesperata fericire daruita de vorbele iubitului lui, Shuichi reusi sa rosteasca:
-Te iubesc!
Apoi puse capul pe umarul acestuia si adormi. De asta data somnul i-a fost odihnitor si tamaduitor.
Departe, in Tokyo, Myka vorbeste la telefon cu bunica ei, care este destul de ingrijorata de starea iubitului nepotului sau.
"Gravitation canot held responsible for people falling inlove."
Albert Einstein
Arget, chibi-ul lui Argenta
Albert Einstein
Arget, chibi-ul lui Argenta