Ingerul iubirii[gravitation]

[Argenta]

CAPITOLUL 9 Evadarea




Eiri sta pe canapea si priveste la televizor. Nu aude, insa nimic din ce vorbeste crainica stirilor. Au trecut trei zile de cand Shuichi a fost rapit si nu are nici o veste despre el. Tot ce s-a putut afla sunt lucruri colaterale. Masina cu care a fost luat si al carei numar el il retinuse a fost gasita cateva strazi mai departe. Fusese furata cu cateva zile in urma si in ea s-au gasit cu adevarat, probe care dovedesc ca e masina folosita de rapitori. Din pacate seturile de amprente ridicate nu sunt in baza de data a politei. Despre tipul care ii urmarea reusise de la inceput sa afle date Thouma : ca este foarte bogat si se ocupa cu afaceri dubioase, la limita legii. Au aflat si ca detine o casa in Tokio, dar la acea adresa a raspuns doar o femeie care a spus ca este menajera, iar domnul este plecat cu afaceri. Ar fi fost,desigur, mult prea prost sa-si tina prizonierul la domiciliul din acte. Politia nici macar nu crede ca el este principalul vinovat, presupun ca invinuirea adusa de Eiri este doar din cauza geloziei pe un fan prea entuziast. Hiro , Fujisaky si toti ceilalati, insa sunt convinsi ca scriitorul nu se insala. Au vazut la filmari comportamentul complet aiurea al tipului. Cei doi veri si mister K s-au agitat sa afle si alte lucruri despre tip, dar fara sanse de reusita. Comform actelor de la vama individul a parasit Japonia cu trei zile in urma, cu destinatia SUA. Autoritatile sunt singurele care o cred, ei, cei pentru care Shuichi este important, considera ca este doar un alibi bine pus la punct.
Linistea camerei este spulberata brusc de sunetul telefonului. Barbatul ridica receptorul plin de sperante si de temeri in acelas timp.
-Alo!
-Buna sera, Eiri!
-Buna seara , bunico!
-Cum te simti?
-Bine... Am umblat toata ziua pe la toate cunostintele tipului aceluia, dar se pare ca nimeni nu vrea sa spuna nimic. O tin una si buna ca e plecat in America.
-Eiri... am facut si eu citeva... tu le-ai spune investigatii. Stii ca familia noastra are multi prieteni, aici in Kyoto. Toata lumea este socata de un gest atat de lipsit de eleganta, ca acela de rapi iubitul unui membru al unei familii de vaza. Prietenele mele si cu mine am inceput sa intrabam in jur despre un proaspat parvenit strecurat in rindurile persoanelor onorabile si am folosit, desigur si fotografia pe care mi-a trimis-o sora ta. Toti acesti parveniti lipsiti de onoare ajung in cele din urma in Gion Kobu... Iar in Lumea florilor plutitoare nu prea exista secrete pe care clienti sa le aiba fata de doamnele din diferitele okiya. Daca stii pe cine sa intrebi, in Gion poti afla orice.
Tanarul deveni nerabdator, stiind ca discursul bunicii ar putea insemna ca ea a gasit o urma a lui Taro. Totusi nu o intrerupse, stiind cat de importanta este pentru ea politetea. Batrana continua:
-Asa am aflat ca acel... individ, numit Irakuza Taro, este un client al atat al doamnelor , cat si al domnilor care... ofera anumite... servicii. Este dispretuit de toate persoanele care fac arta si nu prostitute, pentru ca nu interesat decat de satisfacerea nevoilor lui si nu de arta. Nu este acceptat ca oaspete in nici o okiya. Doamnele au aflat insa, ca acest domn rosteste in anumite momente... intime numele iubitului tau. Adica in mod sigur este persoana cautata.
-Adica este in Gion, bunico?
-Nu: Doar ti-am spus ca nu este primit acolo. A fost insa vazut prin cartierul vechi in urma cu o zi.
-Cum? ! ? !
-Exact cum ai auzit. Nu este plecat din tara deloc.
-Bunico, vin imediat!.
-Asteapta sa aflu mai multe. Probabil cineva iti pandeste miscarile acolo. Ascult-o pe o femeie batrana: Daca afla ca ai plecat spre Kyoto ar putea pleca cine stie unde. Ai incredere in mine: Daca Shuichi este in oras il voi gasi!
-Bine! Astept sa ma suni.
-Noapte buna, copilul meu!
-Noapte buna!
Imediat ce Eiri inchse telefonul, Hiro veni imediat langa el.
-Ce s-a intimplat?
-Se pare ca bunica l-a gasit pe Taro.
Toti au ramas ca trazniti.
-Vrea sa o lasam pe ea sa actioneze mai departe, de teama ca ticalosul ne spioneaza.
-Are dreptate. Ar fi suspect sa plecam acum in tromba spre Kyoto, sau sa luam un avion, sau un tren. Ce a aflat de fapt?
Eiri a inceput sa la povesteasca toata relatarea batanei doamne.
Fujisaky paru sa se amuze:
-Aceste batrane doamne traditionaliste se pare ca au un sistem de informatii mai bun de cat oricine altcineva.
-Asa a fost mereu, facu la randul ei Myka.

Shuichi este intins pe pat si priveste absent tavanul. Nu poate sa-si dea seama nici macar ce ora este, daca este zi sau noapete. Fereastra are jaluzele de metal prin care lumina nu trece, iar el a pierdut de mult notiunea timpului , din cauza ca este apoape tot timpul sub influenta drogului. S-a trezit din somn de putin timp si pentru prima data de cind este aici, a putut sa se dea jos din pat. Ferestrele si usa sunt incuiate si nu exista in camera telefon sau televizor. Rapitorul lui i-a lasat doar o farfurie cu mancare, apa si medicamentele pentru anemie. A mancat si a luat medicamentele, pentru ca stie ca doar asa poate gasi cum sa evadeze. Incearca sa nu se gindeasca la Yuki acum, pentru ca l-ar cuprinde disperarea. Stie ca in mod sigur el il cauta si isi face griji , ca si toti ceilalti prieteni ai lui. De dragul lui si al lor trebuie sa invinga neputinta, disperarea, ameteala, greata si durerea continua de cap. Situatia este prea grava pentru a fi timp de plans si tangiure, trebuie sa scape!
Deveni atent. Se aude zgomotul facut de cheie in broasca. Inchise ochii si incerca sa para adormit.
Usa se deschise si Taro intra incetisor. Privi spre pat si vazu ca prizonierul lui doarme. Zambi. Il lasase singur apoape o zi intreaga si credea ca-l va gasii treaz, dar probabil a adormit. Ii convine, pentru ca nu la legat de pat si daca ar fi treaz ar fi dificil sa-i administreze doza de medicament. Iesi pentru a aduce trusa medicala. ncet o puse pe noptiera si o deschise. Lua o fiola cu medicament, o desfacu, apoi ii trase continutul intr-o siringa. Constata in monentul cand se pregatea sa ii faca injectia ca nu mai are desinfectant si vata. Lasa totul pe noptiera si pleca dupa vata si alcool.
Micutul lui prizonier a inteles imediat ca ar putea fi singura lui sansa. Cu o viteza uluitoare lua siringa, o ascunse sub perna, apoi lua o alta desfacu rapid o fiola pe care scrie "glucoza" si trase din continulul ei pina ajunse pistonu la acelas nivel cu cel din cealalta siringa. O asaza in locul celei pe care o ascunsese sub perna, apoi se intinse iar in pat, in aceasi pozitie ca inainte. La timp, pentru ca Taro se intoarce. In timp ce acesta se pregateste sa-i infiga acul in vena, Shuichi se roaga sa nu bage nimic de seama.
Urma cel mai cumplit cosmar pentru cantaret. Intai s-a prefacut speriat si confuz cand acul s-a infipt in carnea lui. L-a rugat printre lacrimi sa inceteze, dupa care a mimat faptul ca drogul a inceput sa-si faca efectul. Restul insa se dovedi mult mai greu. Se vazu nevoit sa suporte tot ceea ce ii facea Taro fara ca macar sa schiteze un gest, desi ii vine sa urle si sa-l loveasca. Singura lui grija este sa nu ajunga mainile celuilalt sub perna si sa gaseasca siringa.
Taro incepu sa-ai mangaie victima pe umeri si pe piept.
-Vezi ca nu-ti fac nici un rau? Vreau sa te simti bine cu mine si sunt convins ca deja a inceput sa-ti placa ce iti fac. Vezi? continua ridicand un flacon colorat. Am cumparat pentru tine cel mai scump ulei de masaj. Sigur vei aprecia mirosul si finetea lui.
Continua sa-l mangaie si sa-l sarute. Cu fiecare data cand face amor cu el e parca si mai inebunit de trupul pe care il poseda. S-a temut ca dupa prima data se va satura, dar nu este asa. Cu fiecare minut il doreste mai mult. Sigur nu se va putea satura niciodata.
Dupa ce termina adormi cu capul pe umarul victimei sale. Acesta insa, exact asta astepta. Dupa ce se convinse ca doarme profund se ridica incet din pat, fara sa-l trezeasca. Lua siringa cu drog de sub perna, apoi cauta catusele si cheia. Ii prinse una dintre ele pe mana iar cealalta de marginea patului, apoi ii prinse mana si ii injecta repede serul in vena. Taro deschise ochii speriat .
-Ce se intimpla?
Incerca sa se ridice din pat dar catusele il opira sa se apropie de Shuichi. Acesta il priveste cu ura.
-Isi face repede efectul, cu cat te zbati mai mult, cu atat mai repede.
-Ce vrei sa faci?
-Am sa plec de aici.
-Ai sa te duci la Yuki Eiri?
-Poate...
-Am sa-l ucid!
-Ai sa ma ucizi pe mine, daca ai sa incerci!
-De ce faci asta? Eu te iubesc!
-Nu. Esti doar un violator nebun!
Continua sa-l priveasca pana drogul si-a facut efectul, apoi i-a lasat cheia catuselor pe noptiera si a plecat.

Ajuns pe strada constata ca este noapte si orasul ii este strain. O porni aiurea pe strazi fara sa stie unde merge. Curind recunoscu orasul, este Kyoto si un nou val de disperare il cuprinse. Singurele persoane pe care le cunoaste aici sunt bunica si tatal lui Eiri si Ayaka. Nu poate cere ajutorul niciunuia dintre ei. Obosit se aseza pe vine si se propti de un perete. Incepu sa planga incet. E singur intr-un oras strain, fara bani si fara sa cunoasca pe nimeni, la sute de kilometrii distanta de casa. Il doare capul si ii e rau. Ar vrea sa fie acasa in bratele iubitului sau, desi asta nu se va mai putea intampla niciodata, nu dupa compromisul cumplit facut in seara asta pentru a scapa. Isi cuprinse fata in maini. " Cum voi putea sa fiu iar cu el cand l-am lasat pe nenorocitul ala sa faca ce a vrut cu mine, desi nu eram sub efectul drogului, numai pentru a scapa. " Un singur gand isi facu loc in mintea lui: moartea. " Acesta este singurul lucru onorabil pe care il mai pot face acum. "
In urmatorul moment incremeni. O masina s-a oprit in dreptul lui si s-a deschis portiera. Din ea insa nu cobori Taro, ci o batrana micuta imbracata in kimono. Ingenunche in fata lui si il mingaie pe obraz. O recunoscu imediat:
-Doamna Hana...
-Eu, copile! I-am promis lui Eiri ca am sa te gasesc si norocul te-a scos in calea mea mult mai curand de cat credeam.
-Stai linistit! Am sa am eu grija de tine.
Ceru soferului sa-l urce pe bancheta din spate a masinii, apoi urca si ea. Ceru telefonul mobil al soferului si forma un numar.
-Alo? Eiri?
-Da, bunico! Ai vesti pentru mine?
-Vorbeste cu cineva! spuse dandu-i telefonul tinarului.
-Yuki?
-Shu... Esti bine?
-Da ... Cred ca da. Dar tu?
-Sunt bine! Plec spre tine acum!





Gion kobu-cartierul gheishelor din Kyoto
okiya-casa de gheishe