Ingerul iubirii[gravitation]

[Argenta]

CAPITOLUL 8 Neputinta

Shuichi il auzi pe Eiri. Ridica privirea si ii zimbi:
-Sigur ca am sa-ti cumpar si tigari!
In acelasi moment auzii zgomotul unor frane si simti cum cineva il zmuceste si ii acopera fata cu un tifon mirosind intepator. Simti ca lesina si mai apuca sa auda strigatul disperat al iubitului sau.
Si-a revenit dupa un timp, chinuit de o durere insuportabila de cap si cu un gust cumplit in gura. Nici macar nu e in stare sa gandeasca absolut nimic.Simti cum o mana ii ridica bland capul si ii da sa bea un lichid cu gust placut.Curand durerea de cap si gustul rau din gura au disparut si s-a cufundat intr-un somn profund.
Eiri a simtit, in primul moment ca inebuneste. Intr-o secunda s-a repezit in jos pe scari. In fata locuintei s-a oprit . Masina a disparut , desigur de mult. A oftat: ' Ce a fost in capul meu? Probabil sunt deja departe." A mers in garaj , a luat masina si a demarat spre cea mai apropiata sectie de politie.
Ceva mai tirziu sta pe canapeaua din living. Usa s-a deschis si in apartament a navalit Touma.
-Ce s-a intimplat? Ce este cu paza de la usa ta? a intrebat privind in jur. Si unde este Shindo?
-Shu a fost rapit?
-Ce????
Ii explica tot ce se intimplase cu putin timp in urma.
-Crezi ca a fost tipul care v-a urmarit inainte de turneu?
-Sigur ca da. A incetat doar pentru a ne face sa lasam garda jos.
-Poate fi si vreo banda specializata in rapiri de celebritati si cerere de recompense.
-Asta a spus si ofiterul cu care am vorbit. Sa stau acasa si sa astept. Poate ca vor suna sa revendice rapirea si sa ceara o recompensa. Au montat un aparat sa inregistreze eventuala cerere.
Intinse mana si mangiie marginea pernei lasata pe canapea cu o noapte in urma. Thouma il privi curios:
-V-ati certat?
-Nu! Ce-ti veni?
-Atunci de ce a dormit pe canapea?
Celalalt facu o grimasa dispretuitoare:
-Nu a dormit pe canapea. S-a uitat pana tarziu la o emisiune tampita
Tacura amindoi un timp. Scriitorul ancearca sa-si tina in frau sentimentele, care trec de la disperare, la neputinta si la furie. Cumnatul sau se gandeste cum ar putea sa rezolve situatia, de mult nu s-a mai simtit in dificultate.
Il supara si faptul ca nu a fost anuntat de ce s-a intamplat.
-Cu cine ai mai vorbit?
-Cu familia lui si cu Hiro. Probabil el si Fujisaki vor venii aici impreuna cu mister K.
-Ar fi trebuit sa ma anumti si pe mine, reprosul din vocea lui e foarte clar.
-Imi pare rau... M-am gindit doar la cei care tin la el. Desigur... presedintele N.G. ar fi trebuit sa fie anuntat. Shuichi e angajatul tau...
-Termina! In primul rand e iubitul tau si asta e tot ce conteaza acum. Am s-o sun pe Mika, terbuie sa stie.
-Imi pare rau , Thouma! Trebuia sa va anunt si pe voi. Ma bucur ca esti aici!
In curand in apartament au ajuns K, cei doi membrii ai trupei, Mika si Maiko. Sora lui Shuichi pare disperata , iar cealalta incearca sa o linisteasca. Fujisaki si Thouma vorbesc amandoi la telefon in cate un colt al camerei. Managerul de la Bad Luck se plimba nervos prin camera cu un automat in mana.
Eiri ii priveste pe toti. E bine ca sunt aici si stie ca fiecare dintre ei a venit de dragul lui, sau a lui Shuichi, dar ar vrea sa fie singur cu gandurile lui. Se ridica de pe fotoliu.
-Unde pleci?
-Vreau sa stau putin intins.
In dormitor inchise usa si se intinse pe pat. Inchise ochii si isi lipi obrazul de perne. Asternuturile motolite pastreaza mirosul lui Shuichi. Incerca sa-si stapaneasca disperarea si neputinta. Politia i-a spus sa astepte linistit acasa si a pus paza la usa sa, dar asta nu rezolva nimic. " Oare ofiterii care se ocupa de rapiri stiu ce le cer celor apropiati de cei rapiti? Stiu cum te simti cand ai fii in stare sa rascolesti o lume intreaga si ti se spune ca nu ai voie sa faci nimic? "
Ultimele zile cu Shichi fusesera minunate. Niciodata nu se sintise mai apropiat de iubitul lui. Povestea ametitoare despre parintii lor si tot ceea ce Shuichi ii povestise despre ce dorise el atunci cand se intalnisera prima data, il facuse sa vada totul intr-o alta lumina. Micutul cantaret tinuse in suflet ani de zile
o taina care il chinuise, la fel si gindul ca daca nu ar fi avut loc accindentul totul ar fi fost altfel. Shu spunea ca ar fi preferat sa fie frati acum si el sa nu fi trecut prin cosmarul de la New York, dar el nu putea spune asta. Sa-l tina im brate si sa stie ca e iubitul lui este singurul lucru bun din nenorocirea din urma cu 20 de ani, iar Eiri nu ar schimba nimic din toate astea.
Ii e groaza cind se gandeste ce i s-ar putea intimpla , aflat singur si lipsit de aparare in bratele unui nebun.
Se ridica din pat si se indrepta spre fereastra. Priveste orasul. Undeva, acolo cineva tine prizoniera fiinta cea mai importanta pentru el din inreteaga lume. Intr-o clipa , furia umbri disperarea si neputinta. Ar vrea sa-l aiba in fata sa doar cateva clipe pe tipul acela. Probabil l-ar ucide cu miinile goale... Ar vrea sa poata tipa si plange. O clipa zambi. Asta ar face , desigur, Shuichi. Ar plinge si ar urla, apoi s-ar linisti si ar gasi ceva extraordinar care ar rezolva totul. Ofta si , brusc ochii i-se umplura de lacrimi. Le lasa sa curga pe obraz. "Te rog, Shu-chan, gaseste un mod sa scapi, sau sa-mi spui de unde sa te iau."
O bataie in usa l-a facut sa-si stearga repede lacrimile.
-Intra!
Mika intra cu o tava pe care sunt sandwich-uri si un pahar de lapte. Le aseza pe noptiera si se apropie de el.
-Cum te simti?
El o privii fara sa raspunda.
-Ar trebui sa mananci ceva!
- Nu mi-e foame.
-Esti foarte stresat si daca nu mananci... Vrei sa ajungi iar la spital cu hemoragie stomacala?
-Nu...
-Politia il va gasi, sau cei care l-au luat vor cere o rascumparare.
Barbatul se aseza pe pat si manca, apoi bau laptele.
-Ce ai pus in lapte? Are un gust ciudat.
-Un sedativ... Trebuie sa te linistesti.Iarta-ma!
-Sa nu mai faci niciodata asta! Nu ma ajuti cu nimic!
Femeia il mangie pe obraz:
-Esti fratele meu si trebuie sa te protejez. Mereu voi face trebuie ca sa te protejez .
-Nimeni nu poate sa protejeze pe nimeni ... de iubire.
-Nu de iubire vreau sa te protejez, desi... finca esti atat de indragostit suferi acum. Ma temeam ca , acum, cand ai aflat cum a murit mama, va schimba relatia voastra.
-Pai... S-a schimbat... E mult mai importanta pentru mine. Nu e doar iubirea mea, e mostenirea mea. Il iubesc... asa cum a iubit si ea.
-Credeam ca te va tulbura faptul ca ti-ar fi putut fi frate.
-Nu! Sunt trist ca mama si Kenshin au murit atat de tineri, dar sunt fericit ca el e iubitul meu.
-Si el? Cum a primit vestea?
-A fost cel care a stiut de la inceput. Si-a dat seama cand m-a vazut in parc, prima data, pentru ca....
-Semeni cu mama.
-Da , asa m-a recunoscut.
-De ce nu ti-aspus?
-Cine stie?
Se intinse pe pat si inchise ochii. Adormi sub efectul medicamentului.

Shuichi se trezi incet. Brusc isi aduse aminte ca s-a intimplat ceva cand Eiri ii spunea sa-i cumpere si lui tigari. Deschise brusc ochii si vru sa se ridice , dar cazu inapoi . Mainile ii sunt prinse cu catuse, imbracate in blana, de marginile unui pat mare, cu asternuturi de matase. Privii speriat in jur. Camera in care se afla este foarte mare, mobilata cu mobila occidentala, de cea mai buna calitate. Ferestrele sunt largi si acoperite cu perdele de voal. Nu stie unde se afla si il ingrozeste faptul ca nu se poate misca. "Probabil m-a luat de pe strada tipul despre care spunea Yuki ca ne urmareste. " Isi aminti apoi strigatul disperat al iubitului sau. "Yuki... probabil s-a speriat... Ah! Trebuie sa fac ceva! "
Usa s-a deschis si a intrat un barbat inalt , brunet,care ii pare vag cunoscut.
-Ei... te-ai trezit ? Cum te simti?
-Tu... Ce vrei de la mine?
Necunoscutul se aseza linga el pe pat si-l mingie bland pe obraz.
-Nu vreau sa-ti fac rau, stai linistit! Te am adus aici pentru ca te iubesc!
-Cum?! Cine esti tu?
-Cum nu-ti aduci aminte? Doar am fost cu tine in fiecare zi de filmare. Ti-am scris si o multime de scrisori, dar asa zisul tau iubit probabil nu ti-a spus. Esti grozav,stii?
Cantaretul il privii ingrozit. Isi aduse aminte ca tipul acesta era la filmari. Ii ceruse si un autograf, primise si scrisorile, era in perioada cand el si Yuki erau despartiti si ravasele de amor doar il enervasera. Le gasise in rulota si nu stia de la cine sunt. Le aruncase pur si simplu.
-Nu inteleg de ce m-ai luat de pe stada? Lasa-ma sa plec de aici!
-Nu am sa te las. Vei ramine aici pana ai sa intelegi ca eu te iubesc mai mult de cat tipul ala! El nu te merita. Am vazut cum se poarta cu tine. Ai sa ramai aici pana vei intelege ca nu poti sa-l iubesti pe el. Pe mine ma iubesti de fapt, dar inca nu ti-ai dat inca seama!
-Nu esti zdravan!!!Ce ai de gand cu mine?
-Ne vom iubi
-Nu! ! ! !
-Ba da! Ai sa vezi... Va fi grozav!
Se apleca apeste el si vru sa-l sarute pe gura, dar Shuichi se zbatu, asa ca se vazu nevoit sa renunte.
-Din fericire stiam cat de incapatinat poti fii, iubitul meu!
Ii arata o siringa cu lichid transparent in ea.
-Asta te va face mult mai cooperant.
Ii tinu mina nemiscata si infipse acul in vena, injecta incet lichidul.

Curand Shuichi isi dadu seama ca nu mai poate nici macar sa-si miste degetele de la maini si de la picioare.
-Am uitat sa-ti spun ca poti sa-mi spui pe nume! Numele meu este Taro!
I-a desfacut catusele de la maini si picioare apoi i-a luat mana in mainile lui. Ii saruta incet fiecare deget in parte, apoi se apuca sa-l dezbrace de haine.
-Pielea ta e minunata stii? ii spuse mangaindu-l cu blandete. Ah... Ce grozav ne vom simti!
A inceput sa-i acopere trupul cu sarutari, devenind in acelas timp din ce in ce mai dornic de amor.
Cantaretul insa, nu simte decat o imensa sila. Drogul i-a anulat doar posibilitatea de a se misca, dar continua sa simta tot ce ii face Taro. Incercarile lui disperate de a se misca nu fac decat sa-l starneasca si mai mult pe violator, iar scancetele ii sunt luate drept semne de placere, asa ca pana la urma renunta sa se mai zbata si sa mai protesteze. I-se paru o vesnicie pana cznd,complet satisfacut, Taro s-a intins langa el si a adormit epuizat. Efectul drogului insa nu a trecut. Aflat in imposibilitatea de a se misca, sau de a spune ceva , victima nu poate decat sa suporte imbratisarea celui care l-a violat, greutatea maini lui peste abdomen si respiratia dezgustatoare pe obraz. Nu mai vrea decat sa moara . Se simte mult mai rau decat dupa pirmul viol. Atunci au fost mai multi si-l batusera pentru a-l putea batjocori, acum este redus la un simplu obiect al placerii unui nebun, o biata papusa gomfrabila cu care un dement isi satisface placerile. Amintirea stigatului disperat al lui Eiri nu ii da nici ea pace. " Oare el ce face acum? Oare ma cauta? Sper ca e cineva cu el sa nu-l lase sa se agite prea mult... Ulcerul lui... Nu pot lasa sa se intample ceva rau cu el. Trebuie sa scap de aici! "
Dar pana una-alta nu prea are ce sa faca. Trupul lui nu poate sa se opuna drogului injectat. Incepu sa planga incet si in curand adormi.

-Nu! Shuichi ,nu! Lasa-l in pace ticalosule!
Eiri deschise ochii. In fata lui Mika il priveste speriata.
-A fost doar un cosmar! Linisteste-te!
Tanarul respira greu si are lacrimi in ochi.
-Tipul ala il viola si ii spunea ca-l iubeste,I ar el nu se putea misca. Plangea doar... Era ingrozitor! Ingozitor...
-A fost doar un vis. Stai linistit!
-Nu a fost un vis! Sunt sigur ca era adevarat.