Ingerul iubirii[gravitation]

[Argenta]

CAPITOLUL 7 Cosmarul

Eiri s-a trezit din somn cu senzatia ca ceva nu e in regula. Adormise asteptind sa se termine enisiunea pe care iubitul lui o urmareste in living. Priveste in jur si constata ca el nu e in pat . Se ridica oftand si merse in living. Aici Shiuchi sta ghemuit cu genunchi la piept pe coltar . Stie ca asta inseamna ca are probleme care il framanta si stie si care sunt acestea. Crezuse ca odata dezvaluita taina ce o purta in suflet de atatia ani, starile melancolice vor disparea, dar se indesisera, de fapt. Atunci se ferea sa nu fie vazut ganditor, pentru a nu fi intrebat de ce, acum autocenzura disparuse. Scriitorul mustaci nu prea multumit, apoi zambi. Stia cu sa-i spulbere gandurile triste. Se apropie incet si-l saruta pe gat.Shuichi tresari violent si il privi speriat:
-Ce s-a inamplat?
-De ce nu esti in pat?
Cantaretul se relaxa:
-Pentru ca nu m-a invitat nimeni,raspunse zambind.
-A...Domnul are nevoie de invitatie speciala...
Il cuprinse in brate si incepu sa-l sarute,mangaindu-i cele mai intime zone. Savura sunetele pe care iubitul lui le scoate, aflat deja in pragul extazului. Il amuza uneori sa testeze puterea pe care o are asupra lui, facandu-l sa atinga paroxismul placerii doar prin mangaieri si sarutari. Se opri doar cand ii simti trupul inmuinduse, ochii ii devenira mari, cu privirea opaca, iar de pe buzele uscate abia ii iese respiratia intretaiata. Isi trecu incet degetul aratator peste buzele lui:
-Consideri ca te-am invitat in pat?
-Ihi...
Il ridica in brate si il simtii cum isi incolaceste bratele in jurul gatului.
-Yuki... Stii ca m-ai facut sa simt ca zbor?
-Da?!... Ei bine,iubitul meu, mai ai de zburat, spuse asezandul in asternutul de matase.
Brusc Shuichi se rasuci il trinti pe pat si se urca deasupra.
-Te inseli, Yuki! E rindul tau sa zbori.
-Crezi ca esti in stare sa ma faci sa zbor? inreba privind provocator.
-Ai sa vezi tu, domnule Uesugi!
Incepu sa-l sarute lent, atingind fiecare portiune de piele. Eiri simte cum prin trupul deja incalzit de jocul erotic de pe canapea, incepe, cu fiecare sarutare, sa cuga, nu sange, ci lava incinsa. In momentul cand simti ca pierde complet controlul, se rasuci ,la randul sau trantindu-l pe Shu in pat. Acesta protesta:
-Nu-i cinstit! Era randul tau sa...
Ii inabusi protestele cu sarutari.
-Yuki...nu...oh...Yuuukiiii...


Se trezi din somn dimineata. Privi in jur si ofta. Iubitul lui sta pe marginea patului si priveste trist cerul. Dadu din cap necajit. Se straduise atat de mult sa-i alunge tristetea, dar nu reusise decat pentru o noapte. Se ridica incet,ii cuprinse umerii cu bratul:
-Ce e in mintea ta, Shu-chan?
-Nimic... Eu sunt prost.
-Sa nu mai spui niciodata asta, iubitul meu! Si... incearca sa nu te mai gandesti la chestia asta. Nu are rost!
-De ce crezi ca stii la ce ma gandesc eu?
-Pentru ca stiu fiecare bucatica din trupul tau mai bine ca tine, pentru ca stiu ce inseamna fiecare zambet, sau lacrima, sau oftat si stiu si ca de cand ne-am intors te gandesti tot timpul: "Ce ar fi fost daca nu ar fi fost accidentul acela?". Nu e asta?
-Ba da ! Tu esti grozav! Nu exista taine pentru tine!
-Nu, doar te cunosc bine. M-am gandit si eu la asta si nu mi-a placut, pana la urma, la ce concluzie am ajuns.
-Cum poti sa spui asta? intreba indignat.
-Asculta-ma: Daca totul ar fi fost bine si ei ar fi trait, divortul s-ar fi declarat, eu as fi fost incredintat mamai mele, iar ea si Ken s-ar fi casatorit.
-Si nu era bine?
-Pana aici ar fi fost bine. Probabil Ken m-ar fi adoptat pe mine, iar mama pe tine si am fi fost o familie fericita.
-Probabil am fii... incepu, dar se opri brusc.
Eiri zambi si-l saruta pe obraz. Stie ce vrea sa spuna el si ca tace pentru a nu-l rani.
-Stiu la ce te gandesti! As fi mers cu voi in America, pentru ca tatal tau locuia acolo, iar tu te-ai nascut acolo. Probabil incidentul de la New York nu ar fi avut loc...
-Ai fi fost scutit de multa suferinta.
-Da... dar ar fi aparut alte probleme.
-Ce probleme?!? Ar fi fost perfect!
-Nu! Tu ai fi fost fratele meu mai mic, nu iubitul meu... Si cine m-ar fi invatat pe mine sa iubesc?
-Am fi invatat sa iubim privind cat de mult se iubesc ei.
-Da... Si daca ma indragosteam totusi de tine? Iti dai seama ce scandal ar fi iesit?
-Nu se putea intimpla asta!
-Nu... Dar vietile noastre ar fi fost cu totul altfel... Si la asta nu-mi place nici macar sa ma gandesc!
Shiuchi isi lipi obrazul de umarul lui:
-Daca ne gindim asa...ai dreptate! Eu in 5 ani nu m-am gindit la asta niciodata.
Eiri il privi zimbind amar:
-Stiam eu ... ca ti-ai dat seama de la inceput!
Il lua in brate ca pe un copil.
-Spune-mi, cum ai aflat!
-Am inceput sa-mi amintesc cam la un an dupa ce am iesit din coma. Am gasit o fotografie identica celei pe care o are bunica ta si am pus intrebari parintilor mei. Mi-au spus adevarul... Ca de fapt sunt fiul fratelui mai mare al celui caruia ii spun "tata", ca mama mea naturala a murit la putin timp dupa nasterea mea, acolo, in America, tata m-a adus in Japonia sa-mi cunosc familia de aici. Apoi a cunoscut o doamna minunata cu care dorea sa se casatoreasca, dar a fost accidentul si ei au murit. Am intebat ce ti-sa s-a intimplat, dar mi-au spus ca tatal tau le-a interzis sa incerce sa ia legatura cu tine... Cand te-am vazut atunci, in parc, m-am gindit ca te cunosc de undeva.
-De asta ai tot aparut atunci in calea mea? Si eu, idiot infatuat, am crezut ca esti atras de mine...
Obrajii lui Shuichi de venira purpurii:
-Erai si incredibil de atragator, ai fost si foarte critic cu versurile mele ,si asta facea totul mai greu. Cum puteam sa intreb un tip super frumos, care in mod clar ma detesta daca este fiul celei care fusese la un pas sa fie mama mea?!? Apoi a aparut Mika, iar tu m-ai sarutat si am renuntat sa te mai intreb ceva. Am hotarat ca doar mi se pare. Nu puteam risca sa te supar, dar cand Tathshua m-a dus in Kyoto... In casa tatalui tau si pe drumul de intoarcere... mi-am amintit adsolut totul, spuse printre lacrimi. Fiecare detaliu, fiecare cuvant pe care ei l-au spus...
Se opri inecat de hohote de plans. Eiri il mangaie cu blandete, dar nu incerca sa-l opreasca . Avea nevoie sa planga, pentru ca toata durerea sa fie spalata de lacrimile prea mult inabusite. Cand se opri ii spuse:
-Ar fi trebuit sa-mi spui...
-Daca ma goneai cu adevarat de langa tine?
-Am facut-o de atatea ori , iar tu ai revenit mereu.
-De data asta nu as fi revenit, ai de ce sa ma urasti. Tatal meu e motivul pentru care mama ta s-a certat cu familia ei si in final a si murit.
-Nu, Shu, mama a facut exact ce trebuia sa faca, daca ea l-a iubit pe Ken asa cum stiu eu ca l-a iubit , asa cum te iubesc eu pe tine! A fost doar destinul lor sa moara si al nostru sa fim amanti, nu frati. Mai tii minte cum ne-am despartit atunci?
-Cred ca plangeam...
-Da . Bunica tipa la ea, iar pe mine m-a tras in curte, tu ai inceput sa plingi...
-Midori m-a luat in brate...
-A spus ca se va intoarce sa ma ia dupa pronuntarea divortului. Ken o tinea dupa umeri, iar ea spunea ca vom fi o familie in curand. De asta am scris pe spatele fotografiei. E ultima imagine pe care mi-o amintescin legatura cu ei....
Au ramas asa, imbratisati, tacuti, mult timp.

Shuichi se dezmetici primul. Se desprinse din imbratisare si zambi fericit.
-Multumtesc, Yuki! Ai fost minunat de bun cu mine zilele astea. Nu am sa ma mai gandesc la ce ar fi putut fi. Suntem impreuna, ne iubim, iar ei cred ca acolo unde sunt, sunt fericiti ca este asa. Trebuie sa ne continuam viata! Nu ti-e foame?
Eiri il privi o clipa uluit. Parca a renascut, zambeste si pare iar iubitul lui zapacit, prostut si vesnic fericit. Ii zimbi:
-Sigur ca mi-e foame! Am sa gatesc eu.
-Eu vreau la desert inghetata.
-Nu cred ca avem.
-Ma duc sa cumpar pana faci tu de mancare.
Se imbaca rapid si iesi pa usa fredonind. O secunda mai tarziu Eiri isi aminti ca nu mai are tigari, trase repede hainele pe el si se repezi pe balcon. Privi in jos . Shiuichi tocmai iese din cladire:
-Poti sa-mi iei si tigari, Shu? striga.
-Sigur ca da! raspunse celalalt razand.
In acel moment o masina opri din viteza langa el. Un barbat deschise portiera si il trase in masina, iar aceasta demara. In balcon barbatul blond incremeni . Tipatul lui disperat sparse linistea cartierului:
-Shuichi!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!