Ingerul iubirii[gravitation]

[Argenta]

sper sa nu fie nicio problema ca am doua potari in aceasi zi ,am asteptat un comm ca sa pot posta.Multumesc Synney!
Capitolul 4-Sperante

Au ramas imbratisati mult timp ,pana ce se auzi o bataie usoara in usa. Shuichi se intinse pe pat, iar Eiri isi aranja halatul mai bine pe el.
-Intra!
Usa se deschise si Ayaka intra urmata imediat de Hiro. Fata a ramas o clipa pe loc, apoi se apropie de pat.
-Ce este cu tine,Shu-chan? Stiam ca esti aici,dar nu ca esti pacient...
-Am...
-A lesinat. A facut o criza de hipoglicemie si a avut nevoie de ingrijire medicala, sau cel putin asta cred medici momentan.
Ayaka se aseza pe marginea celuilalt pat necajita. Privi spre Shuichi , apoi spre Hiro si paru sa ia o hotarire.
-Cred ca era de asteptat ca asta se va intimpla, dupa ce nu ai respectat aproape deloc regimul , ai luat medicamentele cand ai apucat si ti-ai petrecut noptile plangand.
Eiri se uita usor mirat la ea. Ayaka ii sustinu privirea:
-Trebuie sa inteleg ca Shu nu ti-a spus unde a locuit in ultima luna.
-Nu a locuit , ca de obicei, cind ne certam, la parintii lui sau la Hiro?
-Evident ca Hiro a aflat primul ce s-a intinplat, iar eu eram cu el... Plecam pentru citeva zile la Kyoto, asa ca l-am invitat sa stea in apartamentul meu pina ma intorc.
-Ce ai facut?!?
-Exact ceea ce ai auzit. Cand m-am intors l-am rugat sa ramina... Apartamentul este mare, are trei camere si a fost placut sa am un fratior timp de aproape o luna. Intr-o seara, cand a venit de la inregistrari, a lesinat in hol. L-am dus la spital imediat, iar medicii au spus ca... este suspect de leucemie.
Eiri zambi, apoi ofta, fara sa spuna un cuvint, Hiro in schimb, se departa cativa pasi parca ametit.
-Si de ce mie nu mi-ati spus nimic?
-Nu am spus nimanui nimic, Hiro. Ce rost avea? Am regretat si ca Ayaka a aflat ce se intimpla. As fi preferat sa duc totul singur.
Se intoarse mirat spre Yuki:
-Tu... nu spui nimic? il intreba si lacrimile incepura sa-i plunece pe obraz.
-Nu am ce sa spun . Stiu ca esti foarte grav bolnav de apoape doua ore si inca nu-mi vine sa cred ca ai fost in stare sa nu-mi spui nimic.
Mingiie cu blindete obrazul iubitului sau si ii sterse lacrimile.
-De ce plingi? Nu cred ca asta iti face bine.
-Esti suparat rau pe mine?
-Nu sint suparat,doar dezamagit. Cum ati fost in stare sa faceti asa ceva?
-Nu... s-a intimplat nimic intre noi, Eiri! Trebuie sa crezi asta!
-Nici nu m-am gindit ca Shu m-ar fi iselat cu tine! Eu vorbesc despre riscul la care v-ati expus amindoi , locuind impreuna timp de o luna. Voi v-ati gindit vre-o clipa cum ar fi reactionat presa , daca afla ca cel mai atragator tip din lumea spectacolelor s-a mutat cu mostenitoarea unei familii celebre pentru bogatia ei?!? V-ati gindit?!?
-Dar...
-Sigur ca nu v-ati gindit! Taky asteapta doar un motiv sa te dicrediteze. Ar fi fost interesant sa vad cum ati fi reactionat voi doi in fata unei asemenea probleme. Probabil , daca tatal lui Ayaka nu te omora, dragul meu , ar fi trebuit sa te casatoresti cu ea.
Cei doi l-au privit siderati, iar Hiro a inceput sa rada.
-Nu este de ras... Cine ar fi crezut povestea voastra? Nimeni,desigur! Sunteti doi copii fara minte! Ayaka ma asteptam la ceva mai mult dea tine! Stiu ca iubitul meu nu are minte, sau mai bine zis, nu isi pune mintea la contributie. Dar tu?!?
-Nu am crezut ca vor fi probleme, Eiri! Credeam ca doar pe tine va trebui sa te convingem ca totul a fost doar un gest de prietenie din partea mea.
Hiro se intoarse spre usa. Nu-i place sa-si vada nici iubita, nici cel mai bun prieten in incacurcatura.
-Ayaka , cand sosesc rezultatele de la analize?
-Trebuie sa soseasca.
-Atunci hai sa mergem sa vedem daca nu au sosit. Medicii au si alte probleme, daca mergem noi, poate le obtinem mai repede.
-Daca ma gandesc bine, ai dreptate, spuse fata grabita sa scape.
Dupa ce ei au iesit Eiri s-a aplecat asupra lui Shuichi.
-De ce ai facut asta?
-Nu aveam unde sa ma duc si...
-Nu de asta este vorba: De ce nu mi-ai spus ca esti bolnav? Crezi ca nu merit sa stiu ce se intimpla cu tine?
-Si ce puteam sa spun? "Stii Yuki, eu s-ar putea sa fiu foarte grav bolnav si sa nu mai am prea mult de trait. Vrei sa ma primesti inapoi? "Cum as fi putut sa-ti spun asa ceva? Cum ????
Eiri isi lipi capul de umarul lui. Simtii ca ar fi in stare sa faca orice pentru ca Shuichi sa nu fi fost obligat sa treaca aproape singur prin toata suferinta. Cu fiecare moment micuta fiinta pe care o tine in brate devine tot mai pretioasa pentru el. Ii simti mainile cum ii mangaie obrajii si ii sterg lacrimile ,apoi ii auzi vocea ingijorata:
-Yuki, nu plange! Medicii au spus ca exista tratamente, ca nu e chiar totul pierdut. Am sa ma fac bine! Nu vreau sa plangi din cauza mea!
Celalat il saruta lung pe gura.
-Taci, prostutule! Nu comteaza care vor fi rezultatele analizelor! Vom trece prin asta impreuna!
Usa se deschise brusc si Ayaka intra razand cu niste foi de hartie in mana.
-Au venit!Sunt negative,nu ai decit o forma de anemie vindecabila!