17-01-2009, 09:20 AM
De acum capitolele vor suferi mai putine modificari fata de felul cum au fost postate initial.Nu am vrut sa modific povestea, ci doar sa rectific erorile comise initial.Voi incerca sa repar acele greseli, iar daca nu voi reusi sa o fac, imi cer scuze!
Lectura pacuta!
Capitolul 3 Disperare
Cateva minute mai tarziu o echipa medicala sosita rapid a inceput sa-si faca meseria.
- Ar trebui dus intr-un alt salon, spuse una dintre asistente.
Medicul se intoarse spre Eiri:
-Domnule Uesugi , ar trebui sa...
-Ramane aici!
-Atunci ar fi bine sa va transferam pe dumneavoastra intr-un alt salon...
-Nu plec nicaieri de aici: Daca vreti pune-ti un pat si pentru mine.
-Dar aveti nevoie de liniste si de odihna! continua medicul sa protesteze, apoi il privi cu atentie. Privirea parea sa aiba puterea unui laser si era cat se poate de clar ca pozitia lui nu era negociabila.
-Desigur... daca dumneavoastra credeti ca e mai bine asa...
Tohma zimbi .Ca in totdeauna hotaririle cumnatului sau nu puteau fi comentate de apoape nimeni.
La fel de incruntat Yuki isi privi iubitul. Isi trase un scaun langa pat si lua in mana sa mana inerta. Astepta ca asistenta sa ii puna o masca de oxigen si o perfuzie, apoi intreba:
-Ce s-a intimplat cu el?
-In momentul acesta va pot spune ca este doar o stare hipoglicemica. Asta se va rezolva imediat ce perfuzia cu dextroza isi va face efectul. Pentru rezolvarea celeilalte probleme... speram ca astazi vom avea rezultatele de la laboratorul nostru, dar si cele cerute labolatoarelor din strainatate, pentru o mai mare siguranta a diagnosticului.
Observa nedumerirea de pe chipul interlocutorului sau si intreba mirat:
-Domnul Shindou nu v-a spus ca este suspect de o forma grava de leucemie?
Parea ca traznetul a cazut in salon. Alb ca varul, Eiri continua sa tina mana inerta in mina sa. Privi o clipa in gol , apoi respira adinc.
-Atunci ar fi cel mai bine sa nu stie ca eu am aflat acest lucru.
-Daca asa doriti...
Medicul ar fi dat orice sa scape de privirea rece a celui din fata sa. Primi urmatoatrea cerere a acestuia ca pe o eliberare.
-Considerati ca procedura medicala este incheiata, domnule doctor?
-Da, desigur...Domnul Shindou isi va revni in curand
- Atunci vreau sa raman singur cu el!
Medicul si asistentele au iesit imediat.
-Vreau sa iesi si tu, Tohma!
-Nu ar trebui sa te superi pe el. Probabil a incercat sa te protejeze, sa te fereasca de griji.
-Stiu asta .
-Chiar un diagnostic de leucemie nu mai este o problema atat de mare. Majoritatea se pot vindeca.
-Ti-am spus sa iesi!
Tohma ofta si iesi.
Medicul il asteapta pe hol si pare foarte ingrijorat.
-Imi pare extrem de rau de cele intimplate! Acum mi-a comunicat un coleg ca domnul Shindou a cerut sa nu ii fie comunicate date cu privire la sanatatea sa domnului Uesugi.
-Da... Chestia aste creaza o multime de probleme.
-Credeti ca ar trebui sa-i spun domnului Uesugi ca ar fi bine sa se odihneasca?
-Nu cred ca ar avea nici un rost. Singura persoana pe care cumnatul meu este dispus sa o asculte nu este disponibila acum.
-Stiu. Este vorba de domnul Shindou. Povestea lor de dragoste lor este celebra.
-Da...se strimba Tohma. Si sper ca aceasta poveste celebra sa se termine cu bine.
Eiri ii mangaie iubitului sau chipul, urmarind cu degetul linia obrajilor si a sprancenelor .Ridica masca de oxigen si ii saruta bland buzele palide. Ofta din greu. Acum totul are o explicatie. Starile de ameteala, paloarea, oboseala, toate lucrurule care il nedumereau in saptamanile de dinaintea despartiri lor aveau un rost: Shuichi era bolnav si nu spusese nimic, nici un cuvint macar. "Se pare ca el chiar avea dreptate! Eu nu avem timp de el. Eram prea sigur ca imi apartine si nu ma gindeam ca pot sa-l pierd si altfel, nu doar certindu-ma cu el. " Simti cum il cuprinde disperarea, de parca un spirit al morti ar fi intrat in camera. Cum sa-l piarda? Cum sa se gandeasca la moarte celei mai importante fiinte din viata lui? Cum sa-i spuna ca stie atunci cand se va trezi din lesin, dupa ce el a indurat totul singur, fara sa sufle un cuvant atatea saptamini la rand? Ii mangaie parul in tacere si simti cum lacrimile incep sa-i curga pe obraz. Inchise ochi si ramase asa un timp, apoi simti o mina rece pe fata. Deschise ochii speriat. Shuichi s-a trezit si-i sterge lacrimile:
-De ce plingi?
-M-ai speriat rau de tot. Sa nu imi faci asta niciodata!
-Ce s-a intimplat? Plecasem dupa cafea si... Nu mai stiu ...
-Sa spunem ce ai lesinat de foame.
-De foame?! Glumesti! Nu mi-e foame.
-Ai venit de la filmari direct aici ?
-M..da. Poate eram cam obosit, dar nu flamind.
-Ti-a scazut glicemia si ai lesinat. Acum ti-au dat o chestia numita dextroza. Este o combinatie de glucoza, fructoza si alte zaharide , care te va face sa te simti mai bine.
-Da?! Atunci este grozav. Peste doua ore reancep filmarile.
Pe buzele lui Eiri aparu un zimbet periculos. Il lua de umeri si-l forta sa se intinda pe pat.
-Ai sa ramii aici atita timp cat cred medicii de cuviinta! Ai inteles?
-Dar filmarile... Iti dai seama? Domnul Sakano va face o criza de disperare. Sa nu mai vorbim de ce vor spune mister K, Hiro, Fujisaky... Toti se vor supara.
-Hiro va fi aici imediat ce va afla , poate si ceilalti. Cat despre conducerea N G... Tohma stie ce s-a intimplat. Nu e nici o problema.
-Nu imi place sa intervi pe langa el cand am probleme.
-A fost aici cat erai inconstient si de altfel are o parte din vina. Il rugasen sa nu-ti spuna ca sunt bolnav.
Shuichi il privi uluit.
-Dar nu mi-a spus el! Am aflat de la Ryu. A auzit o discutie dintre Tohma si Mika. Vorbeau la telefon, sau ce va de genul asta.
Yuki incepu sa rada nervos. Era atat de tipic pentru Tohma sa se asigure ca-l va auzi exact persoana care in mod sigur ii va spune lui Shuichi imediat. Acesta la randul lui , se ridica in sezut si isi lipi fruntea de umarul iubitului sau, pentru ca el sa nu-i vada ingrijorarea din priviri. Se intreba daca medici nu i-au spus lui Yuki adevarul, daca nu acesta este motivul real al lacrimilor de mai devreme... Si acesta nu este singurul lui secret. Cealalta taina este mai putin grava, dar mai greu de explicat. "Oare cum voi rezolva problema asta?"
Lectura pacuta!
Capitolul 3 Disperare
Cateva minute mai tarziu o echipa medicala sosita rapid a inceput sa-si faca meseria.
- Ar trebui dus intr-un alt salon, spuse una dintre asistente.
Medicul se intoarse spre Eiri:
-Domnule Uesugi , ar trebui sa...
-Ramane aici!
-Atunci ar fi bine sa va transferam pe dumneavoastra intr-un alt salon...
-Nu plec nicaieri de aici: Daca vreti pune-ti un pat si pentru mine.
-Dar aveti nevoie de liniste si de odihna! continua medicul sa protesteze, apoi il privi cu atentie. Privirea parea sa aiba puterea unui laser si era cat se poate de clar ca pozitia lui nu era negociabila.
-Desigur... daca dumneavoastra credeti ca e mai bine asa...
Tohma zimbi .Ca in totdeauna hotaririle cumnatului sau nu puteau fi comentate de apoape nimeni.
La fel de incruntat Yuki isi privi iubitul. Isi trase un scaun langa pat si lua in mana sa mana inerta. Astepta ca asistenta sa ii puna o masca de oxigen si o perfuzie, apoi intreba:
-Ce s-a intimplat cu el?
-In momentul acesta va pot spune ca este doar o stare hipoglicemica. Asta se va rezolva imediat ce perfuzia cu dextroza isi va face efectul. Pentru rezolvarea celeilalte probleme... speram ca astazi vom avea rezultatele de la laboratorul nostru, dar si cele cerute labolatoarelor din strainatate, pentru o mai mare siguranta a diagnosticului.
Observa nedumerirea de pe chipul interlocutorului sau si intreba mirat:
-Domnul Shindou nu v-a spus ca este suspect de o forma grava de leucemie?
Parea ca traznetul a cazut in salon. Alb ca varul, Eiri continua sa tina mana inerta in mina sa. Privi o clipa in gol , apoi respira adinc.
-Atunci ar fi cel mai bine sa nu stie ca eu am aflat acest lucru.
-Daca asa doriti...
Medicul ar fi dat orice sa scape de privirea rece a celui din fata sa. Primi urmatoatrea cerere a acestuia ca pe o eliberare.
-Considerati ca procedura medicala este incheiata, domnule doctor?
-Da, desigur...Domnul Shindou isi va revni in curand
- Atunci vreau sa raman singur cu el!
Medicul si asistentele au iesit imediat.
-Vreau sa iesi si tu, Tohma!
-Nu ar trebui sa te superi pe el. Probabil a incercat sa te protejeze, sa te fereasca de griji.
-Stiu asta .
-Chiar un diagnostic de leucemie nu mai este o problema atat de mare. Majoritatea se pot vindeca.
-Ti-am spus sa iesi!
Tohma ofta si iesi.
Medicul il asteapta pe hol si pare foarte ingrijorat.
-Imi pare extrem de rau de cele intimplate! Acum mi-a comunicat un coleg ca domnul Shindou a cerut sa nu ii fie comunicate date cu privire la sanatatea sa domnului Uesugi.
-Da... Chestia aste creaza o multime de probleme.
-Credeti ca ar trebui sa-i spun domnului Uesugi ca ar fi bine sa se odihneasca?
-Nu cred ca ar avea nici un rost. Singura persoana pe care cumnatul meu este dispus sa o asculte nu este disponibila acum.
-Stiu. Este vorba de domnul Shindou. Povestea lor de dragoste lor este celebra.
-Da...se strimba Tohma. Si sper ca aceasta poveste celebra sa se termine cu bine.
Eiri ii mangaie iubitului sau chipul, urmarind cu degetul linia obrajilor si a sprancenelor .Ridica masca de oxigen si ii saruta bland buzele palide. Ofta din greu. Acum totul are o explicatie. Starile de ameteala, paloarea, oboseala, toate lucrurule care il nedumereau in saptamanile de dinaintea despartiri lor aveau un rost: Shuichi era bolnav si nu spusese nimic, nici un cuvint macar. "Se pare ca el chiar avea dreptate! Eu nu avem timp de el. Eram prea sigur ca imi apartine si nu ma gindeam ca pot sa-l pierd si altfel, nu doar certindu-ma cu el. " Simti cum il cuprinde disperarea, de parca un spirit al morti ar fi intrat in camera. Cum sa-l piarda? Cum sa se gandeasca la moarte celei mai importante fiinte din viata lui? Cum sa-i spuna ca stie atunci cand se va trezi din lesin, dupa ce el a indurat totul singur, fara sa sufle un cuvant atatea saptamini la rand? Ii mangaie parul in tacere si simti cum lacrimile incep sa-i curga pe obraz. Inchise ochi si ramase asa un timp, apoi simti o mina rece pe fata. Deschise ochii speriat. Shuichi s-a trezit si-i sterge lacrimile:
-De ce plingi?
-M-ai speriat rau de tot. Sa nu imi faci asta niciodata!
-Ce s-a intimplat? Plecasem dupa cafea si... Nu mai stiu ...
-Sa spunem ce ai lesinat de foame.
-De foame?! Glumesti! Nu mi-e foame.
-Ai venit de la filmari direct aici ?
-M..da. Poate eram cam obosit, dar nu flamind.
-Ti-a scazut glicemia si ai lesinat. Acum ti-au dat o chestia numita dextroza. Este o combinatie de glucoza, fructoza si alte zaharide , care te va face sa te simti mai bine.
-Da?! Atunci este grozav. Peste doua ore reancep filmarile.
Pe buzele lui Eiri aparu un zimbet periculos. Il lua de umeri si-l forta sa se intinda pe pat.
-Ai sa ramii aici atita timp cat cred medicii de cuviinta! Ai inteles?
-Dar filmarile... Iti dai seama? Domnul Sakano va face o criza de disperare. Sa nu mai vorbim de ce vor spune mister K, Hiro, Fujisaky... Toti se vor supara.
-Hiro va fi aici imediat ce va afla , poate si ceilalti. Cat despre conducerea N G... Tohma stie ce s-a intimplat. Nu e nici o problema.
-Nu imi place sa intervi pe langa el cand am probleme.
-A fost aici cat erai inconstient si de altfel are o parte din vina. Il rugasen sa nu-ti spuna ca sunt bolnav.
Shuichi il privi uluit.
-Dar nu mi-a spus el! Am aflat de la Ryu. A auzit o discutie dintre Tohma si Mika. Vorbeau la telefon, sau ce va de genul asta.
Yuki incepu sa rada nervos. Era atat de tipic pentru Tohma sa se asigure ca-l va auzi exact persoana care in mod sigur ii va spune lui Shuichi imediat. Acesta la randul lui , se ridica in sezut si isi lipi fruntea de umarul iubitului sau, pentru ca el sa nu-i vada ingrijorarea din priviri. Se intreba daca medici nu i-au spus lui Yuki adevarul, daca nu acesta este motivul real al lacrimilor de mai devreme... Si acesta nu este singurul lui secret. Cealalta taina este mai putin grava, dar mai greu de explicat. "Oare cum voi rezolva problema asta?"
"Gravitation canot held responsible for people falling inlove."
Albert Einstein
Arget, chibi-ul lui Argenta
Albert Einstein
Arget, chibi-ul lui Argenta