15-01-2009, 10:11 PM
Capitolul urmator :D stiu ca a durat cam mult... dar nu am avut timp sa il scriu :
Ma mai uit o data imprejur si incepe sa ma nelinisteasca ceva. Speriata fug spre iesire, si ma indrept spre casa ingrozita de ce am auzit si ce am vazut acolo.
In cateva minute ajung acasa. Ma bag in pat, si stau si ma gandesc la ce am vazut. Oare cine este baiatul blond? Ce fac acei adolescenti in casa aceea?
Intamplarea a inceput sa ma bantuie , si ma gandesc din ce in ce mai mult la cele petrecute, si imi tot imaginez tot felul de scenarii groaznice cu cei din casa. Am inceput sa ma gandesc din ce in ce mai profund la ce mi-a spus acea fata cu glas gingas: "Cu timpul ai sa fi ca noi. Nu te speria de nimic ce vezi aici. Totul o sa fie perfect candva, te vei simti ca si cum ai fi ... desculta prin zapada, si nu iti va fi frig, va fi ciudat, te vei tavali prin zapada alba si rece si nu va fi rece.Va fi calda..."
Oare ce voia sa spuna prin aceste cuvinte?
Deodata primesc un mesaj pe telefon: ***Sper ca vi la petrecerea de poimaine de la Marius. Pleaca parintii lui si dam party la el acasa. Te astept la 9 in fata la Primarie, sau la 10 la Marius. Mihai***
Alta petrecere, alta harmalaie,alta bataie de cap. Parca nu vreau sa ma duc. Ma simt foarte obosita si nedumerita. Parca sunt rupta de toata lumea din jurul meu, si totul se datoreaza unui baiat cu ochii albastri, cu parul lung si blond si cu un bust perfect, si din cauza unei case sinistre.
Incerc sa adorm dar nu reusesc. Ma ridic din pat, deschid fereastra, caut tigarile prin harmalaia din camera mea , ies pe geam si savurez doua tigari. Parca am inceput sa ma linistesc si ma bag din nou in pat. Cu greu reusesc sa readorm.
Dimineata ma trezesc cu o durere groaznica de cap. Parca toata lumea sta pe capul meu , si toate problemele omenirii sunt puse pe umeri mei, si eu trebe sa le rezolv. Teoretic nu cred ca ar trebui sa ma simt asa, deoarece, dupa cate imi amintesc , nu am facut nimic care sa imi provoace dureri de cap. Ma simt ca atunci cand in clasa a-VI-a am facut o serbare la scoala, si eu eram �organizatorul�. Noaptea dinainte de serbare stiu ca nu am dormit deloc, speriata ca poate ceva nu o sa iasa bine, si cand m-am trezit m-am simtit exact cum ma simt si acuma.
Ma duc in bucatarie unde ma intalnesc cu mama. Ma intreaba ce am mai facut, iar eu pe un ton oarecum bleg si fara pofta de viata ii spun:
�-Un algocalmin� . Cu ochii intredeschisi , intind mana sa primesc �miraculosul medicament�, dar spre surprinderea mea nu primesc nimic.
�-Care sunt cuvintele magice?�. Parca mami nu stie nu mai sunt un copil de 7 ani, care vine entuziasmat la ea sa primeasca ciocolata.
�Te rog!� . Intind iar mana, primesc ce doream, si ma refugiez in camera mea.
Pe masa vad o carte, si tocmai imi amintesc ca trebuia sa o duc la biblioteca , cam acum 3 zile. Ma imbrac intr-un ritm foarte lent, incepand cu ciorapii si terminand prin a-mi pune la gat un colier, cu o stea albastra.
Pornesc visatoare spre biblioteca, cu castile in urechi.Pasii mei parca instinctiv merg pe ritmul muzicii.
Ajung in fata bibliotecii si vad ca este inchis. Ma asez pe o bancuta si rasfoiesc cartea pe care nu am reusit sa o citesc . Deodata simt prezenta cuiva in dreapta mea, dar nu imi pot face curaj sa ma uit cine este, asa ca incerc sa nu dau importanta. Simt cum aceea persoana se ridica si se opreste in fata mea. Nu face nimic, sta in fata mea asteptand sa ii dau importanta.
�De ce ai plecat fara sa iti iei ramas bun?�.
Atunci recunosc vocea baiatului blond , din aceea casa. Mai bine nu ma intalneam cu el. Tocmai am inceput sa uit de tot ce mi se intamplace cu o zi in urma.
�Puteai sa imi lasi numarul de telefon.� , imi spune baiatul blond cu o voce foarte inocenta.
�Vrei sa vi un pic cu mine?� , ma intreaba iar pe un ton foarte intelegator.
Imi indrept privirea in cealalta directie incat sa nu il vad, dar apoi imi spune:
�Daca cumva crezi ca ti-as face vreun rau, te inseli. Vreau doar sa vi la mine. Sa faci parte din gasca mea. O sa vezi ca o sa te simti bine cu noi. Esti una de-a noastra.�
Ma mai uit o data imprejur si incepe sa ma nelinisteasca ceva. Speriata fug spre iesire, si ma indrept spre casa ingrozita de ce am auzit si ce am vazut acolo.
In cateva minute ajung acasa. Ma bag in pat, si stau si ma gandesc la ce am vazut. Oare cine este baiatul blond? Ce fac acei adolescenti in casa aceea?
Intamplarea a inceput sa ma bantuie , si ma gandesc din ce in ce mai mult la cele petrecute, si imi tot imaginez tot felul de scenarii groaznice cu cei din casa. Am inceput sa ma gandesc din ce in ce mai profund la ce mi-a spus acea fata cu glas gingas: "Cu timpul ai sa fi ca noi. Nu te speria de nimic ce vezi aici. Totul o sa fie perfect candva, te vei simti ca si cum ai fi ... desculta prin zapada, si nu iti va fi frig, va fi ciudat, te vei tavali prin zapada alba si rece si nu va fi rece.Va fi calda..."
Oare ce voia sa spuna prin aceste cuvinte?
Deodata primesc un mesaj pe telefon: ***Sper ca vi la petrecerea de poimaine de la Marius. Pleaca parintii lui si dam party la el acasa. Te astept la 9 in fata la Primarie, sau la 10 la Marius. Mihai***
Alta petrecere, alta harmalaie,alta bataie de cap. Parca nu vreau sa ma duc. Ma simt foarte obosita si nedumerita. Parca sunt rupta de toata lumea din jurul meu, si totul se datoreaza unui baiat cu ochii albastri, cu parul lung si blond si cu un bust perfect, si din cauza unei case sinistre.
Incerc sa adorm dar nu reusesc. Ma ridic din pat, deschid fereastra, caut tigarile prin harmalaia din camera mea , ies pe geam si savurez doua tigari. Parca am inceput sa ma linistesc si ma bag din nou in pat. Cu greu reusesc sa readorm.
Dimineata ma trezesc cu o durere groaznica de cap. Parca toata lumea sta pe capul meu , si toate problemele omenirii sunt puse pe umeri mei, si eu trebe sa le rezolv. Teoretic nu cred ca ar trebui sa ma simt asa, deoarece, dupa cate imi amintesc , nu am facut nimic care sa imi provoace dureri de cap. Ma simt ca atunci cand in clasa a-VI-a am facut o serbare la scoala, si eu eram �organizatorul�. Noaptea dinainte de serbare stiu ca nu am dormit deloc, speriata ca poate ceva nu o sa iasa bine, si cand m-am trezit m-am simtit exact cum ma simt si acuma.
Ma duc in bucatarie unde ma intalnesc cu mama. Ma intreaba ce am mai facut, iar eu pe un ton oarecum bleg si fara pofta de viata ii spun:
�-Un algocalmin� . Cu ochii intredeschisi , intind mana sa primesc �miraculosul medicament�, dar spre surprinderea mea nu primesc nimic.
�-Care sunt cuvintele magice?�. Parca mami nu stie nu mai sunt un copil de 7 ani, care vine entuziasmat la ea sa primeasca ciocolata.
�Te rog!� . Intind iar mana, primesc ce doream, si ma refugiez in camera mea.
Pe masa vad o carte, si tocmai imi amintesc ca trebuia sa o duc la biblioteca , cam acum 3 zile. Ma imbrac intr-un ritm foarte lent, incepand cu ciorapii si terminand prin a-mi pune la gat un colier, cu o stea albastra.
Pornesc visatoare spre biblioteca, cu castile in urechi.Pasii mei parca instinctiv merg pe ritmul muzicii.
Ajung in fata bibliotecii si vad ca este inchis. Ma asez pe o bancuta si rasfoiesc cartea pe care nu am reusit sa o citesc . Deodata simt prezenta cuiva in dreapta mea, dar nu imi pot face curaj sa ma uit cine este, asa ca incerc sa nu dau importanta. Simt cum aceea persoana se ridica si se opreste in fata mea. Nu face nimic, sta in fata mea asteptand sa ii dau importanta.
�De ce ai plecat fara sa iti iei ramas bun?�.
Atunci recunosc vocea baiatului blond , din aceea casa. Mai bine nu ma intalneam cu el. Tocmai am inceput sa uit de tot ce mi se intamplace cu o zi in urma.
�Puteai sa imi lasi numarul de telefon.� , imi spune baiatul blond cu o voce foarte inocenta.
�Vrei sa vi un pic cu mine?� , ma intreaba iar pe un ton foarte intelegator.
Imi indrept privirea in cealalta directie incat sa nu il vad, dar apoi imi spune:
�Daca cumva crezi ca ti-as face vreun rau, te inseli. Vreau doar sa vi la mine. Sa faci parte din gasca mea. O sa vezi ca o sa te simti bine cu noi. Esti una de-a noastra.�
![[Imagine: 20080626090306.jpg]](http://i892.photobucket.com/albums/ac123/BiTCH_StAttUS/20080626090306.jpg)
Imi aprind visatoare o tigara. Fumul trece lenes si nepasator prin fata mea, formand niste spirale demne de admiratia unui artist..