Ingerul iubirii[gravitation]

[Argenta]

In fic-ul meu folosesc personaje din seria originala "Gravitation",nu intentionez sa fac nici un fel de porfit folosidu-ma de ele, ele apartinand lui Maki Murakami.Vreau doar sa prezint o versiune proprie a continuarii acestei povesti de dragoste.Ar mai fi de precizat ca fic-ul a mai fost postat de mine ,sub acelas nume si cu diferenta minore in alt site.De asemeni unul dintre capitole a fost scris de Mitsukai Yoru,voi preciza acest lucru si atunci cand voi posta respectivul capitol.


Capitolul 1 Despartiere...iar


''Ti-am oferit toata dragostea mea, tot sufletul si am dorit doar ca tu sa ma accepti, dar de cele mai multe ori abia bagi de seama ca exist. N-ai timp de mine...aproapa niciodata! Esti din ce mai rau cu mine. Ce crezi tu ca sunt? O biata jucarie pe care o arunci intr-un colt atunci cand te-ai saturat de ea?''
''Daca tu asta crezi, ia-ti lucrurile si dispari din viata mea!''
Il privise cu ochii mari si plini de lacrimi, dar nu mai spuse nimic. Isi luase lucrurile si plecase pur si simplu. Il privise strangand si trecand prin fata sa .Ar fi putut sa-l opreasca. Ar fi putut sa spuna ca nu a vorbit serios. Ar fi trebuit sa faca ceva, pentru ca el sa nu plece.
Dar nu facuse nimic. Sperase ca se va intoarce ,ca de atatea alte ori, dar asta nu se intamplase. In primale zile ii fusese bine, se sintea liber, apoi libertatea incepuse sa nu-i mai placa. Nu era liber sa faca ce vrea , ci doar sa fie singur. Viata lui isi pierduse orice urma de bucurie, totul era plat si trist. Pleca de acasa, cu sau fara motiv, doar pentru ca spera ca atunci cand va deschide usa o fiinta micuta de statura, cu ochii de ametist si par de culoarea zmeurei ii va sari in brate si ii va impuia urechile cu o mie de prosti. Dar asta nu se intampla niciodata. Se hotarase sa faca ceea ce nu facuse pana atunci. Incercase sa-l sune. Nu ii raspundea la telefon. Crezuse ca si-a aschimbat numarul de telefon, dar nu era adevarat. Avea acelasi numar de telefon ,dar pur si simplu ignora apelurile lui. Hiro si Fujisaky refuzau ,de asemenea, sa-i vorbeasca. Pana si Tatshua sa rastise la el: ''Nu inteleg de ce te agiti atat de mult. Ar trebui sa intelegi ca-ti meriti soarta. Nu stiu cate persoane ar fi suportat tot ce a suportat el de la tine. Il dai afara din casa cind ai chef si apoi suspini dupa el... Lasa-l in pace! Nu-l meriti!''
A trecut o luna si jumatate din ziua in care iubitul lui a plecat, o luna si jumatate de chin si de nesomn, avea nevoie de el, de boacanele pe care le facea in fiecare zi ,de sunetul vocii lui spunand prostioare, chiar si de crizele lui de plans cu si fara motiv.
Nu se putea concentra la absolut nimic, nu putea sa scrie si avea impresia ca nu poate nici macar sa gandeasca. Inchide ochii si-l vede ,ii pare ca-l zareste pe strada, si ii asculta hinotizat melodiile ore intregi. De atatia ani ii spunea ca versurile si melodiile lui nu au nicio valoare, iar acum le asculta ca in transa.
Noaptea il cauta prin pat, ii este dor de gustul buzelor lui si de noptile ferbinti de iubire, de zilele pline de entuziasm molipsitor.
O durere vie ii strabatu stomacul si-l facu sa se ghemuiasca pe canapea. Pur si simplu simte ca nu mai poate trai asa. Lacrimi fierbinti ii aluneca pe obraji. Plange asemeni unui copil si lacrimile uda catifeua canapelei, dar lui nu-I pasa. Pur si simplu nu-i mai pasa de nimic.
Simti o mana pe umar si intoarse capul plin de sperante. Ridica privirea,dar ofta dezamagit:
-Ce vrei,Tohma?
Fara un cuvant Tohma il mangaie pe par. Nu are ce sa-i spuna , stie ca Eiri il invinuieste pentru ca a incercat tot timpul sa-l desparta de Shuichi. Era adevarat, crezuse ca relatia ii face rau cumnatului sau, dar se parea ca despartirea este de-a dreptul devastatoare. Scriitorul este palid, are ochii incercanati si aproape nu se mai ridica de pe canapea.
Se aseza langa el si-i mangaie parul in tacere. Celalalt ridica privirea plina de lacrimi:
-Spune-mi!El...ce mai face?
E prima data cand il intreaba ceva despre Shuichi.
-E mai tot timpul la studio, munceste foarte mult. Acum filmeaza pentru un nou videoclip. Nu prea il vad, dar stiu ce program are.
-Te evita? E normal! Mereu ai vrut sa ne desparti.
-Nu chiar ,desi am sperat ca-ti va fi mai bine fara el. Ceilalti cred si ei ca este mai bine sa nu-l intalnesc. K,Hiro ,Fujisaky , chiar si Ryu ,au grija sa nu-l intalnesc. Are iubitul tau acest dar, sa-I faca pe ceilalti sa aiba grija de el.
-Nu mai este iubitul meu! L-am pierdut. As vrea, macar sa-l vad, nimic mai mult.
Tohma ofta din greu. Nu-l mai vazuse pe Eiri in asa hal de zece ani, din apartamentul plin de sainge din New York. Lua telecomanda si o privi o clipa. Nu prea vrea sa faca asta, dar se pare ca este singura metoda prin care isi poate face cumnatul sa-si revina putin. Apasa pe butonul de pornire si selecta rapid un anumit canal. Pe ecranul televizorului aparu un chip dulce, cu ochi mari,violet si par trandafiriu. Scriitorul privi ca hipnotizat ecranul, apoi ii zambi cumnatului sau:
-Stiai ca are intreviu la ora asta?
-Da.M-am gandit ca vrei sa-l vezi.
Eiri ii stranse mana in mana sa.
-Iti multumesc, Tohma!
Presedintele N.G. gandi ca fericirea pe care i-o aduceau zambetul daruit de Eiri si multumirile rostite meritau orice sacrificiu, chiar si de a-l vedea iar in bratele pustiului aluia rasfatat.
Yuki ramase o clipa ganditor:
-Si zici ca tu nu l-ai vazut in ultimul timp?
-Nu l-am vazut.De ce ?
-Ai bagat de seama cat de mult a slabit?
-A slabit!?!? intreba aiurit, privind mai atent ecranul. Da... poate... e ceva mai slab acum.
-E bolnav?
-Nu stiu. Probabil ca despartirea voastra nu i-a facut bine nici lui.
-Nici nu avea cum sa-i faca bine.Eram amandoi obositi, nervosi , am spus numai prostii...Tot felul de idiotenii dureroase.
Brusc icni si o suvita de sange ii aparu in coltul gurii.Tohma il cuprinse cu bratul dupa umeri:
-Trebuie sa te duc la spital,Eiri.
-Da,dar ...Promite-mi ca nu-i spui nimic lui Shu!
-Ai zis ca-l vrei inapoi...
-Am sa rezolv eu asta atunci cand ma fac bine.
-Dar medicii au spus ca de asta dat s-ar putea sa fie nevoie de operatie.
-Tocmai de asta el nu trebuie sa stie.
-Mergem?
-Numai dupa ce imi promiti ce te te-am rugat!


Tohma sta pe canapeaua din holul spitalului. Zambi cand Mika se aseza langa el.
-Cum se sinte?
-Cum ar putea sa se simta? Ulcerul s-a redeschis.
Femeia ofta. Era convinsa ca despartirea de Shuichi ii va face rau, dar sperase ca cei doi se vor impaca inainte ca situatia sa ajunga atat de rea.
-Ceea ce il macina cel mai mult pe Eiri este ca pustiul nu a crezut nici macar o clipa ca este iubit cu adevarat, spuse Tohma incet. Ce prost!
Sotia lui se stramba:
-Pai ar fi si greu sa crezi ca cineva te iubeste cand timp de patru ani nu-ti spune niciodata, mai mult din,prost, idiot si belea nu te scoate.Tu ai crede?Si doar ii spusesem ca il va pierde daca va continua sa se poarte asa...
-Ei... nu este chiar cum spui tu. Gandeste-te ca a facut orice pentru el. Nu s-a intamplat niciodata sa afle ca vrea ceva, sau ca are o problema si sa nu faca totul sa se resolve.
-Probabil ar fi preferat o vorba draguta si un ''te iubesc''!..
-Oricum ar sta lucrurile, trebuie sa se impace!Eiri este distrus ,iar Shindou arata si el destul de prost.
-Am sa-l sun eu pe Shu sa-i spun. Eu nu am promis nimic.
-Nu-ti va raspunde!
-Sunt comvinsa ca va vrea sa-mi vorbeasca!
-Nu are cum. In telefonul lui numarul meu, al tau si al lui Eiri sunt pe lista celor pe care telefonul nu le afisaza in cazul unui apel.
-Nu-l credeam in stare de asa ceva!
-Pai nici nu este. Am bagat de seama ca nu-mi raspunde si l-am sunat pe K.Acesta a zis ca au fost impreuna la osedinta si telefonul lui Shindou nu a sunat.Cand erau in studioul de inregistrare am umblat la telefonul lui si am descoperit aceasta setare. Probabil el nici nu stie. Cel mai curand este opera lui Shuguru voia sa inlature un motiv de stress.
-Atunci ma duc la studio sa-i vorbesc.
-Rezolv eu asta,Mika!
-Dar tu ai promis sa...
-Am promis ca eu nu-i voi spune, dar stiu perfect cine ii va spune imediat ce va afla.