Captivi in libertate.Desculti prin zapada

[white angel]

Captivi in libertate.Desculti prin zapada

E tarziu. Acum parcul e gol. Tot ce a mai ramas sunt tristele banci maro si copacii batrani, parca satui de viata.
Inca se mai pot zari razele soarelui printre ramurile uscate ale arborilor din jur, si printre cladirile vechi aflate la iesirea din parc.
S-au aprins felinarele de pe alee! Asta inseamna ca nu mai e mult si intunericul va fi stapan.
Imi aprind visatoare o tigara. Fumul trece lenes si nepasator prin fata mea, formand niste spirale demne de admiratia unui artist.
Vantul s-a oprit. S-a cam plictisit sa tot danseze. Si totusi parca ii mai simt adierea , care parca trece prin parul meu rosu proaspat vopsit.
Si este decembrie. Si totusi nu a nins ... sau ma insel ... deocamdata aici nu a nins si totusi ... nu imi vine sa cred ... in mintea mea e zapada. Si ma visez desculta prin zapada. Si nu mi-e frig. E ciudat. Ma tavalesc in zapada alba si rece si nu e rece. E calda.
Imi termin tigara intr-un ritm foarte lent si parca ma trezesc din visul meu cel frumos. Privesc indelung aleile pustii si reci. Mai aprind o tigara. Incep sa visez din nou dar deodata suna telefonu. Parca nimeni nu ma lasa sa visez. Scot telefonu din buzudar ca si cum nu m-ar interesa cine ce vrea cu mine si vad: "Apel pierdut".
Bag telefonul in buzunar si incerc sa imi fumez tigara dar telefonul suna din nou. Iau telefonu si fara chef raspund:

"-Alo..
-Alo ... ce mai faci? De ce nu ai raspuns la telefon inainte?
-Eram in parc (si vreau sa inchid telefonul, dar parca cineva nu ma lasa )
-Vi la concert in seara asta? Ma gandeam sa te invit si pe tine, o sa fim destul de multi, o sa ne distram. Incepe la ora 11 , in Piata Milenium.
-Poate o sa vin. Ne vedem acolo."

Pana am vorbit la telefon mi se stinge tigara. O aprind din nou si ma gandesc sa pornesc spre casa. Este ora 9. Mai am timp pana la 11 si totusi mai bine ma mai plimb. Pe strazi nu este nici o urma de om, nici o urma de fiinta in linistea mormantala a serii. E destul de bizar. Doar felinarele si pasii mei greoi isi mai fac simtita prezenta in acest mediu uscat si obscur.
Ma indrept spre Piata sa ma intalnesc cu prieteni mei care au venit mai devreme, dintr-un motiv pe care mi-a fost lene sa il ascult, si chiar mi-a parut rau ca nu l-am ascultat mai tarziu.
Cand a inceput concertul parca mi-am revenit din starea mea de melancolie. Deodata incepe o melodie care mi se parea cunoscuta desi nu am mai auzito:
...desculti prin zapada...

***Va urma***