Un puzzle de 10 imagini

[Heratcher.21q]

am creat impreuna cu sasuke_uchiha99 un fan-fic horror.....primul capitol l-am facut eu si il voi posta acum....urmatoarele capitole le va posta unul dintre noi in functie de cel care il va face ^_^

deci sper sa va placa:

Personaje car apar in acest capitol:

1.Ethel:este o fata care nu are multi prieteni este mai mereu singura i trista asrta se datoreaza experientelor ei pe care le veti intalni pe parcursul fic-ului.
varsta:16 ani
Este personajul principal

2.Megumi:este prietena lui Ethel si eca cu care dupa cum ati vazut a iesit afara
Varsta:16 ani

3.Mannami: este acea fata care se afla pe scari...este o fata foarte frumoasa
Varsta: necunoscuta

4.Kcor: acel inger care o ajuta pe Ethel sa scape de Mannami...este de fapt o fetita mica transformata in inger, ea nu are chip
Varsta:10 ani



Capitolul I: Amintire si neliniste




Era o zi intunecata de noiembrie, spre seara incepuse sa ploua incet cu stropi mari care se auzeau cazand pe pervazul geamului meu…stateam intinsa pe pat si fixam cu privirea de ceva vreme tavanul. Gandul meu zbura peste tot, cand deodata mi-am amintit…mi-am amintit acele clipe groaznice ….acele clipe care m-au marcat si din cauza carora am ajuns asa cum sunt acum….si a cele finite care mi-a deranjat viata mea linistita de pana acum.
Era intr-o zi ploioasa de septembrie cand, dimineata am plecat cu Megumi afara…..am plecat repede fara nici o grija fara a-mi putea imagina ce avea sa se intample.Mergeam incet pe drum alaturi de prietena mea, aceasta imi povestea experientele sale din vacanta iar eu eram placut impresionata…..
Ajunsesem intr-un parc si ma asezasem pe o banca ascultand cu mult interes cea ce zicea Megumi….timpul trecea foarte repede….eu stateam mai agitate decat de obicei fixand cu privirea un fir de iarba….ma uitam la el de ceva vreme incercand sa ma linistesc.Simteam ceva….dar nu stiam ce e…dar sunt foarte sigura ca ceva bun nu putea fi.In continuare deveneam din ce in ce mai agitate.
Incercam sa imi alung acel gand rau din minte si vorbeam neincetat cu prietena mea Megumi punandu-I o multime de intrebari, cea ce mie nu imi sta in fire.
Se facea deja tarziu si incepu sa se inopteze afara asa ca ma hotarasem sa plec pentru a nu intarzia acasa. Dupa ce imi luasem ramas bun de la prietena mea m-am gandit sa merg acasa pe o scurtatura pentru ca oricum era tarziu si trebuia sa ajung repede acasa ca mama si tatal meu san u se ingrijoreze tare avand in vedere ca sunt foarte mica.
Mergeam incet pe dru uitandu-ma la picioare si ferindu-mi fata de picturile ploii acre cadeau incet, incet peste parul meu negru. Inca mai aveam acel presentiment care imi dadu o stare de frica si grabi pasul pentru a ajunge mai repede acasa.
Trecand pe straduta ingusta si slab luminata am vazut in fata mea o umbra, aceasta unbra avea infatisare de om…..speriata m-am tras putin inapoi. Din pacate am facut zgomot asa ca acea umbra m-a auzit….si-a intors fata si inceput sa vina spre mine cu pasi marunti dar repezi In acel moment m realizat. Imi era frica. Am realizat ca nu ma mai pot misca ori car as incerca nu voi reusi din cauza ca eram mult prea speriata de acea creatura ingrozitoare si amenintatoare care se apropi tot mai mult de mine.
Acea umbra se apropia tot mai tare si rosti cateva cuvinte “ am facut ce am facut, tu nu vei scapa niciodata”….acestea fiind spuse unbra disparu si lasa in fata mea un.Eu, repede m-am aplecat, am luat biletul si am inceput sa citesc ce era pe el “Va sosi candva acea zi” citind aceste cuvinte am ramas pur si simplu inlemnita sau mai mult speriata….la cateva secunde dupa asta mi-am revenit am bagat biletul in buzunar.
Pe drum spre casa parca cineva sau ceva ma urmarea, grabesc pasul pana ajunc in fata blocului chiar la scara mea, nu-mi venea a crede pe scari plangea o fata, o fata care avea fata alba acoperita cu un vual negru care i-o acoperea aprape in intregime, iar in spate era un ingeras firav, insa plin de sange, speriata, fac un pas inapoi dar parca cineva imi pune piedica si cad pe asfalt ramanand inconstienta pana dimenieata cand totul se sfarsise, in incaercarea mea de a ma ridica observ un bilet si o fotografie O nu alt bilet deschid biletul si citesc "Noroc ca te cheama Ethel" l-am bagat in buzunar. Indreptandu-ma spre scara, ajung la lift, si intorcand capul vad acelasi chip numai ca era schimbat acelei fete care plangea acum ii iesea sange din ochi, vad cum vrea sa ma omoare, vrea sa ma injunghie cu un cutit insa ce? acel ingeras ii opreste mana spunadu-mi sa plec acasa cat se poate de repede fara a ma mai uita inapoi, lucru pe care il si fac pana ajung acasa…..Dar aici aveam sa vad ce era mai rau….aici era adevarata problema si adevaratul motiv pentru care aveam acel presentiment…..
Deschid incet usa si intru…..dar cand ma uit in fata vad pete de sange pe gresia din coridor…..apoi merg in bucatarie pentru a vedea daca sunt acasa parinti mei….aici era gol….eu deveneam nelinistita si merg in graba spre camera lor….aici gasesc ume de sange…era mult sange pe parchet....acele pete de sange duceau spre baia de la camera parintilor mei…..intru acolo si vad din nou acea fata cu un cutit in mana, iar parinti mei intinsi pe jos fara suflare si plini de sange.Vazand toate astea incepusem sa plang si strigam catre acea fata:
-De ce ai facut asta? Cine esti si ce cauti aici?
Acea fata insa nu zicea nimic…..eu mai incercam odata
-Heiii….raspunde te rog…..!!!! de ce ai facut asta !!!? vreau sa stiu
-Este simplu fetito….am facut asta pentru ca asa am vrut…si i-a aminte la ce iti spun eu acum….asta este doar inceputul…zise acea fata
-Dar ce vrei de la mine….nu inteleg…de ce eu?
Dar nici un raspuns nu se auzise….pentru mine era ceva greu sa suport asta….Insa dintr-o data observand ca acea fata se indrepta spre mine…..speriata am facut un pas in spate dar am alunecat pe gresie am ramas acolo cateva ore…..
Trezindu-am ma uitam mirata in jurul meu……sangele nu dispruse dar parinti mei nu mai reau acolo….in locul lor am gasit din nou un billet si o fotografie….le-am luat si m-am uitat cu atentie la ele pe billet scriea “ Ce bine ca esti Ethel” iar din fotografie nu se intelegea nimic.
Gandindu-ma la toate aceste lucruri m-am ridicat din pat si m-am asezat la birou cautand foografiile si incercand sa dezleg misterul lor si a vad de la cine le am si cum de au ajuns tocmai la mine…


~~~To be continued~~~