04-11-2008, 09:03 PM
Cum nu se putea mai bine, rozalia era tinuta captiva, in timp ce langa ea Kisame o examina suspect.SE parea ca rozalia planuia ceva.
Dar cum nu se putea mai bine, acesta o plesni peste fata.O urma se lasa pe chipul ei fin in timp ce o pocnitura se auzi.
Fata scanci din dinti apoi incerca sa-l induplece pe barbat, care mai sa o loveasca sau sa o uci8da din priviri.Si daca privirea de gheata a barbatului era de speriat, aparitia lui Pein era si mai si.
O examina curios, in speranta ca ii va descoperi vreo urma de lovitura sau....sange.
Fata nu intelegea de ce acesta era asa de opsedat de sangele fetei, insa se parea ca organizatia pune ceva la cale.Cu siguranta era ceva suspect, caci nu se putea altfel.Cei doi barbati prea se purtau bizar.In sfarsit, Pein se retrase in tihna, cum este si felul lui, lasand-o pe rozalie impreuna cu Kisame.Acesta nu o scotea din priviri, deci ii era faorte greu sa faca vreo miscare.
Deodata, in preajma celor doi isi facu aparitia Konan.Pielea alba ca spuma laptelui si parul de noanta marii, o faceau sa arate ca o adolescenta de si ea era trecuta de douazeci de ani.Era incredibil cum o femeie ca ea era un personaj malefic si plin de scrupule....sau nu....
Se apropie de Kisame, facandu-i semn sa plece, dadu-i ordin sa se retraga la Itachi, unde avea sa isi indeplineasca urmatoarea misiune de grad 'S' , ca intodeauna.Barbatul pleca zgomotos, lasandu-le pe cele doua.Konan, incepu sa cerceteze locul, in speranta ca nu va gasi pe cineva pe 'post de spion'.
-Sakura..vreau sa pleci la noapte....o sa te dezleg eu!
Cuvintele rasunau in mintea fetei.In ciuda faptului ca era un personaj negativ, aceasta o ajuta....
-Cum...?
-O sa pleci la noapte...dar shhh! Nu vreau sa te auda nimeni.
Rozalia se lasa pe mana ei, in timp ce femeia cu parul albastru scoase un colier din buzunar.Stralucea intens si emana o stralucire aparte.
-A fost...al mamei mele.Vreau sa-l porti si sa-mi promiti ca nu il vei da jos.Iti fa purta de noroc.
-Dar...
-Nu pune intrebari...fu intrerupta...Vreau sa stii ca...in ciuda faptului, eu te ajut.
-Sa facut!
Rozalia isi agata colierul la gat, iar Konan o saruta instinctiv pe frunte.
Se rusina un moment, apoi rozalia incepu:
-Nu stiu de ce ma ajuti, dar iti multumesc extrem de mult fiindca ma ajuti!
Konan pleca fara sa discute, lasand-o pe fata singura in solitudinea ei.
Nu intelegea nimic, dar cum o invatase Tsunade: ''Nu spune nimic daor invata din multumirea altora''
Asa ca fara nici o priblema incepu sa zambeasca cum nu o facuse niciodata.
In celalata incapere, insa, femeia cu parul albastru se gandea limpede la toata discutia.Lacrimile ei cristaline cadeau pe suprafata rece, in timp ce ochii ei emanau multa dragoste pentru fata.
In sfarsit am intalnit-o...mi-am regasit....fiica
Multe secrete ascunse nedezvaluite, gata sa iasa la inveala, dar mai bine sa le tii secrete...fiindca dusmanul de poate pandi pe la spate.
In sfarsit luna mama tuturor, mama cerului pe timp de noapte, isi pleca razele de gheata peste lume, adacind-o intr-un somn intens si bine desfasurat.Stelele o urmara jucand un joc de straluciri.
Rozalia fu dezlegata de femeie, in timp ce aceasta fugea spre camera sa nu o prinda cineva.
Un rol de tradatoare, nu i-ar fi convenit, asa ca mai bine isi pastra identitatea.Sakura, insa alerga cu o viteza incredibila, prin frunzisul celes, verde, placut mirositor.
Tot nu intelegea de ce femeia actionase asa, dar fara intrebari se lucreaza mai bine si astea fiind spuse si gandite de fata, pleca in continuare pe acelasi drum pe care a fost dusa cu forta.
Naruto si Sasuke trebuiasu sa afle cat mai repede, dar se gandea insa la medalion.Ce era cu acel medalion si de ce?
Multe intrebari i itraversa mintea desi nu era momentul pentru asa ceva....
~~~~~~~~~~~~~~~~~~
-Asuma tu ce crezi? intreba Kakashi pe barbatul de langa el.
-Nu stiu...cred ca cei doi au o legatura cu Sakura si nu stiu de ce au facut una ca asta.
-Cred ca au legatura cu...
Dar discutia fu intrrupta de Sasuke, care incepu sa inspecteze camera.
-Sasuke, ce sa intamplat?
-Inca nu am gasit-o...parca ar di inghitit-o pamantul nu alta.
-Mi-a pierit orice speranta de gasire a ei! Ino lasa capul in jos, trista.
-Nu spune asta!
Tipatul disperat al brunetului se auzea in toata incaperea...
Cu toti erau extremi de ingrijorati pentru soarta fetei....
scz de greselile ''mici'' pe care le prezinta textul si nush sper k va place.
colierul dat de KOnan
Ino yamanaka
KOnan
Dar cum nu se putea mai bine, acesta o plesni peste fata.O urma se lasa pe chipul ei fin in timp ce o pocnitura se auzi.
Fata scanci din dinti apoi incerca sa-l induplece pe barbat, care mai sa o loveasca sau sa o uci8da din priviri.Si daca privirea de gheata a barbatului era de speriat, aparitia lui Pein era si mai si.
O examina curios, in speranta ca ii va descoperi vreo urma de lovitura sau....sange.
Fata nu intelegea de ce acesta era asa de opsedat de sangele fetei, insa se parea ca organizatia pune ceva la cale.Cu siguranta era ceva suspect, caci nu se putea altfel.Cei doi barbati prea se purtau bizar.In sfarsit, Pein se retrase in tihna, cum este si felul lui, lasand-o pe rozalie impreuna cu Kisame.Acesta nu o scotea din priviri, deci ii era faorte greu sa faca vreo miscare.
Deodata, in preajma celor doi isi facu aparitia Konan.Pielea alba ca spuma laptelui si parul de noanta marii, o faceau sa arate ca o adolescenta de si ea era trecuta de douazeci de ani.Era incredibil cum o femeie ca ea era un personaj malefic si plin de scrupule....sau nu....
Se apropie de Kisame, facandu-i semn sa plece, dadu-i ordin sa se retraga la Itachi, unde avea sa isi indeplineasca urmatoarea misiune de grad 'S' , ca intodeauna.Barbatul pleca zgomotos, lasandu-le pe cele doua.Konan, incepu sa cerceteze locul, in speranta ca nu va gasi pe cineva pe 'post de spion'.
-Sakura..vreau sa pleci la noapte....o sa te dezleg eu!
Cuvintele rasunau in mintea fetei.In ciuda faptului ca era un personaj negativ, aceasta o ajuta....
-Cum...?
-O sa pleci la noapte...dar shhh! Nu vreau sa te auda nimeni.
Rozalia se lasa pe mana ei, in timp ce femeia cu parul albastru scoase un colier din buzunar.Stralucea intens si emana o stralucire aparte.
-A fost...al mamei mele.Vreau sa-l porti si sa-mi promiti ca nu il vei da jos.Iti fa purta de noroc.
-Dar...
-Nu pune intrebari...fu intrerupta...Vreau sa stii ca...in ciuda faptului, eu te ajut.
-Sa facut!
Rozalia isi agata colierul la gat, iar Konan o saruta instinctiv pe frunte.
Se rusina un moment, apoi rozalia incepu:
-Nu stiu de ce ma ajuti, dar iti multumesc extrem de mult fiindca ma ajuti!
Konan pleca fara sa discute, lasand-o pe fata singura in solitudinea ei.
Nu intelegea nimic, dar cum o invatase Tsunade: ''Nu spune nimic daor invata din multumirea altora''
Asa ca fara nici o priblema incepu sa zambeasca cum nu o facuse niciodata.
In celalata incapere, insa, femeia cu parul albastru se gandea limpede la toata discutia.Lacrimile ei cristaline cadeau pe suprafata rece, in timp ce ochii ei emanau multa dragoste pentru fata.
In sfarsit am intalnit-o...mi-am regasit....fiica
Multe secrete ascunse nedezvaluite, gata sa iasa la inveala, dar mai bine sa le tii secrete...fiindca dusmanul de poate pandi pe la spate.
In sfarsit luna mama tuturor, mama cerului pe timp de noapte, isi pleca razele de gheata peste lume, adacind-o intr-un somn intens si bine desfasurat.Stelele o urmara jucand un joc de straluciri.
Rozalia fu dezlegata de femeie, in timp ce aceasta fugea spre camera sa nu o prinda cineva.
Un rol de tradatoare, nu i-ar fi convenit, asa ca mai bine isi pastra identitatea.Sakura, insa alerga cu o viteza incredibila, prin frunzisul celes, verde, placut mirositor.
Tot nu intelegea de ce femeia actionase asa, dar fara intrebari se lucreaza mai bine si astea fiind spuse si gandite de fata, pleca in continuare pe acelasi drum pe care a fost dusa cu forta.
Naruto si Sasuke trebuiasu sa afle cat mai repede, dar se gandea insa la medalion.Ce era cu acel medalion si de ce?
Multe intrebari i itraversa mintea desi nu era momentul pentru asa ceva....
~~~~~~~~~~~~~~~~~~
-Asuma tu ce crezi? intreba Kakashi pe barbatul de langa el.
-Nu stiu...cred ca cei doi au o legatura cu Sakura si nu stiu de ce au facut una ca asta.
-Cred ca au legatura cu...
Dar discutia fu intrrupta de Sasuke, care incepu sa inspecteze camera.
-Sasuke, ce sa intamplat?
-Inca nu am gasit-o...parca ar di inghitit-o pamantul nu alta.
-Mi-a pierit orice speranta de gasire a ei! Ino lasa capul in jos, trista.
-Nu spune asta!
Tipatul disperat al brunetului se auzea in toata incaperea...
Cu toti erau extremi de ingrijorati pentru soarta fetei....
scz de greselile ''mici'' pe care le prezinta textul si nush sper k va place.
colierul dat de KOnan
Ino yamanaka
KOnan
-