22-10-2008, 10:32 PM
hey, oameni buni, mai lasati si voi niste commuri, ce va place si ce nu, etc, stuff like that... please? ;;)
Capitolul IX - Din nou in "normalitate"
Mika deschise incet ochii. Privirea ii era inca incetosata, dar observa chipul fratelui ei privind-o cu ingrijorare. Nu reusise sa deschida ochii si ii inchise la loc. Crezand ca era doar o incercare zadarnica de a se trezi si ca sora lui adormise la loc, baiatul pleca de langa canapea si merse in bucatarie. Il lua in brate pe Angel si sopti cu lacrimi in ochi:
-E numai vina mea... A fost un soc destul de mare pentru ea sa ne vada asa, mi-e frica de ce urmari ar putea avea... E totul numai vina mea! tipa el, apoi dadu cu pumnul in masa pana simti ca-l doare.
-Hei, ia-o mai usor. Nu a fost vina ta. De fapt a fost vina amandurora, in special a mea, spuse Angel, iar regretul i se simtea in glas. Imi pare rau. A fost din cauza ca m-am comportat asa... si am fost neatenti. Dar totusi cred ca Mika va trece peste asta. E o fata putenica, ar trebui sa stii si tu.
Din sufragerie, Mika auzise conversatia ca prin vis. Era treaza, dar abia daca putea tine ochii deschisi. Inca nu se dezmeticise.
"Unde ma aflu? Nu-mi aduc aminte. Oare cat e ceasul? Da, asa e, aseara, sau azi-dimineata, nici nu stiu cand, m-am dus acasa la Ayumu, pentru ca se mutase. Si..." deodata, Mika isi aduse aminte ce se intamplase. Era rosie toata la fata si se urcase cu picioarele pe canapea, tinandu-se cu mainile de genunchi. Era inca speriata, mai bine zis socata de acea "intamplare". "Nu adu in discutie nimic in legatura ci asta!", spuse Mika in gand, "nici nu te mai gandi la asta! Ocoleste subiectul, chiar daca il aduca Ayumu in discutie. Pana la urma, e viata lor pesonala, cu ce drept ma bag eu in relatia lor?! A fost vina mea ca am venit zici intr-un moment nepotrivit, in primul rand. Si am mai dat si buzna, ca o idioata, iar acum am foat o pacoste pentru ei. Halal sora mai sunt si eu..."
Intre timp, baiatul facuse un ceai si acum se indrepta spre sufragerie, cand vazu ca sora lui se trezise. Se grabi spre ea, lasand ceaiul pe masa, si o imbratisa calduros.
-Nici n-ai idee cate griji ne-am facut pentru tine! murmura Ayumu cu lacrimi in ochi. Eram pe punctul de a te duce la spital, cand am chemat-o pe vecina noastra, doctorita. Nu stiu ce m-as fi facut daca nu ne ajuta ea. Sa nu mai sperii asa niciodata. T-eai prabusit dintr-o data...
Aici Ayumu se opri o secunda, dandu-si seama ce idiotenie era pe cale sa spuna. Deschise gura, ca si cum ar fi vrut sa spuna ceva, dar nu isi gasea cuvintele. Mika privea si ea in pamant, neindraznind sa scoata nici un sunet. Curand, schimba subiectul:
--Ahm... Pot sa ma duc putin pana la baie? In ce directie o mai fi si aia... Voi cum de nu va rataciti in casa asta? E absolut uriasa, si fac pariu ca e foarte scumpa. Frate, ai ajuns sa traiesti pe picior mare de cand ai plecat de-acasa...
-Da, pai, nu te uita la mine, e totul din cauza lui, continua baiatul aratandu-l cu degetul pe iubitul sau, care acum venise si el langa fata. Si eu ma uitam cam... ciudat cand am vazut unde ma duce Angel, dar am invatat ca pana si eu trebuie sa aflu lucurile la timpul potrivit.
In acel moment, Hiro, pisoiul urca pe canapea si se aseza in bratele Mikai. Cei doi isi amintira expresia de pe chipul felinei in momentul cand ii surprinsese si nu-si putura stapani un zambet. Toti pareau ca uitasera de intamplare si se amuzau unul pe seama celuilalt, si mai ales a pisoiului, care torcea nevinovat in bratele fetei.
Mka nu stia cate ore trecusera de cand lesinase, dar curand afla ca era doar ora sase a aceleiasi zile. Soarele isi strecura razele rosiatice prin sticla lucioasa ce tinea loc de ziduri, iar noi albi si pufosi ii blocau din cand in cand vederea. Era o frumoasa zi din mijlocul lunii aprilie. Fata se gandi la o petrecere de casa noua, dar numai asta mai lipsea dupa evenimentele recente, asa ca o pufni rasul de propria ei idee. Curand pleca acasa, afisand un zambet nonsalant in tot acest timp. Fratele ei si Angel ramasera imbratisati in urma ei.
-Of... a trecut si asta, nu? ofta baiatul, satul pana peste cap de toate problemele de care avusese parte in ultimele luni. Totusi, acestea erau inca departe de a se fi terminat.
-Uite, ce-ar fi sa facem niste "reguli de buna purtare" ? intreba angel cu un zambet neastamparat pe buze. Ca evenimentele precum cel de azi sa nu se mai repete in veci.
-Mda? Si care-s regulile astea, ma rog? facu baiatul, banuind parca ceva din atitudinea iubitului sau.
-Pai, in primul rand: cand te culci tu cu mine, incui usa; cand ma culc eu cu tine, trag jaluzelele, si invers.
Pe Lover il pufni rasul. Stia ce-i poate mintea mintea lui Angel, dar la asa ceva nu se asteptase. Nu ca ar fi avut ceva de obiectat, dar era groaznic de amuzanta maniera in care blondul facea lucrurile de fiecare data, mai ales acum. Baiatul incuviinta din cap, dar Angel continua:
-Regula numarul 2: te culci cu mine numai sus in pat, in dormitor. Livingul e destinat musafirilor, si nici bucataria nu se pune. Asa ca va trebui sa te multumesti numai cu paturile de la etaj cand...
-Da, da, bine, am inteles, sa traiti sefu'! il intrerupse Lover ironic, desi murea de ras, tinandu-se cu mainile de abdomen din cauza durerii povocate de amuzamentul in exces. Si inainte sa mai faci si alte reguli dintr-astea, ce zici sa mergem sa le punem in Monitorul Oficial pe astea doua?
-Eu zic sa le aplicam chiar acum!
Angel il saruta dulce pe Ayumu, incercand sa mai si spuna ceva in acest timp, dar buzele lui lipite de cele ale baiatului impiedicau acest lucru. Intr-un final ii sopti "Hai in domitor", rupand sarutul, dar il relua de unde a ramas in timp ce urcau treptele lucioase de mermura neagra.
Intr-un final, ajunsera si in dormitor. Lumina soarelui trecand prin perdelele caramizii de matase, brodate cu fire aurii, dadeau peretilor o nuanta rosiatica, romantica, in timp ce lenjeria cu petale de trandafiri, completa peisajul. Cei doi se urcara incet pe pat, unul peste altul: Angel deasupra, iar Lover dedesubt, ca de obicei. Blondul ii saruta buzele cu pasiune, apoi cobori pe gat, lasandu-i urme sangerii. Ii desfacea incet camasa, sarutandu-l cu fiecare centimentru pe care-l descoperea. Lover prinsese o nuanta trandafirie in obraji si-si musca incontinuu buzele, tinand ochii inchisi si strangand in pumni materialul moale ce acoperea patul. Iubitul sau zambea satisfacut de reactiile baiatului de sub el. Lover isi trecuse mainile pe sub tricoul lui Angel si incepu sa i-l ridice usor. Il strangea in brate pe tanar si in curand scapa de tricoul lui, care descoperea un abdomen bine lucrat. Se simteau foarte bine impreuna, iar baiatul se simtea ca si cum ar fi fost prima data, desi era deja obisnuit si chiar incercase sa preia el conducerea de cateva ori. Angel ii desfacea acum slitul pantalonilor, iar Ayumu nu era nici el mai prejos. Curand, amandoi scapasera de haine, simtind pe pielea lor atingerea fina a celuilalt.
Tocmai cand cei doi se simteau mai bine, suna telefonul lui Angel. Acesta privi ecranul si se incrunta. Il ruga pe baiat sa faca putina liniste si raspunse. Dupa ce asculta o clipa, raspunse ca e in regula si ca poate veni.
-Cine era? intreba Ayumu ingrijorat.
-Cineva... Il vei intalni in cursul zilei de maine. Nu-ti face griji, replica Angel, dar nu parea deloc fericit.
Apoi il saruta pe frunte si se intinse langa el, mangaindu-i parul matasos. Avea din nou zambetul pe buze, cel putin prezenta lui Lover alaturi de el era o alinare pe langa toate grijile pe care le avea. Ai fi zis ca Lover e tot ce-i trebuie ca sa traiasca, ca nu-i trebuie nici aer, nici apa, ca doar de el are nevoie, si la fel era si pentru baiat. Se cuibarira unul in bratele celuilalt si se invelira cu un cearsaf. Trupurile lor erau calde, iar inimile lor bateau in acelasi ritm. Amandoi cazura intr-un somn adanc si linistit.
Dimineata urmatoare, soarele stralucea nestingherit pe fereastra camerei celor doi iubitei. Ayumu deschise ochii si privi in jur. Era deja ora opt dimineata, iar ei dormeau in continuare nepasatori. Baiatul se dadu usor jos din pat, dar se opri la auzul vocii lui Angel, care bolborosea ceva prin somn. Nu degeaba i se spunea Angel, dar totusi comportamentul lui trada un caracter nu foarte sfant... Ci exact pe dos, mai ales cand ramanea singur cu Ayumu.
Baiatul nu se putu abtine si se intinse langa iubitul sau, luandu-i suvitele blonde si invartindu-i-le pe degete, in timp ce-i saruta usor buzele dulci. Angel se trezi brusc si zambi:
-Ce faci, pisoias?
-M-ma jucam doar..., raspunde baiatul cu o figura nevinovata.
-A, da? Atunci las' ca-ti arat eu tie joaca, spuse blondul, si il lua in brate, manganindu-i trupul ce tremura la fiecare atingere; il saruta usor pe gat si din cand in cand il mai musca de lobul urechii.
Aceste momente de pasiune fura din nou intrerupte de zgomotul enervant produs de telefon. Tanarul privi ecranul, murmura o injuratura si raspunse.
-Mda... Bine. E bun si-asa. Vino cand vrei tu, numai sa ma anunti.
- ...atunci vin azi inainte de pranz... - doar atat deslusi baiatul din conversatia celor doi; la telefon era un barbat de aproximativ patruzeci de ani.
Angel inchise telefonul, apoi injura printre dinti. Era tensionat si rareori il puteai vedea asa. Ramase in miljocul saltelei moi de pe pat, uitandu-se cu o figura de catelus spre Lover, care privea pur si simplu uimit postura in care ramasese iubitul sau.
-Mi-e foame. Hai sa mergem sa mancam, spuse blondul intr-un final.
Capitolul IX - Din nou in "normalitate"
Mika deschise incet ochii. Privirea ii era inca incetosata, dar observa chipul fratelui ei privind-o cu ingrijorare. Nu reusise sa deschida ochii si ii inchise la loc. Crezand ca era doar o incercare zadarnica de a se trezi si ca sora lui adormise la loc, baiatul pleca de langa canapea si merse in bucatarie. Il lua in brate pe Angel si sopti cu lacrimi in ochi:
-E numai vina mea... A fost un soc destul de mare pentru ea sa ne vada asa, mi-e frica de ce urmari ar putea avea... E totul numai vina mea! tipa el, apoi dadu cu pumnul in masa pana simti ca-l doare.
-Hei, ia-o mai usor. Nu a fost vina ta. De fapt a fost vina amandurora, in special a mea, spuse Angel, iar regretul i se simtea in glas. Imi pare rau. A fost din cauza ca m-am comportat asa... si am fost neatenti. Dar totusi cred ca Mika va trece peste asta. E o fata putenica, ar trebui sa stii si tu.
Din sufragerie, Mika auzise conversatia ca prin vis. Era treaza, dar abia daca putea tine ochii deschisi. Inca nu se dezmeticise.
"Unde ma aflu? Nu-mi aduc aminte. Oare cat e ceasul? Da, asa e, aseara, sau azi-dimineata, nici nu stiu cand, m-am dus acasa la Ayumu, pentru ca se mutase. Si..." deodata, Mika isi aduse aminte ce se intamplase. Era rosie toata la fata si se urcase cu picioarele pe canapea, tinandu-se cu mainile de genunchi. Era inca speriata, mai bine zis socata de acea "intamplare". "Nu adu in discutie nimic in legatura ci asta!", spuse Mika in gand, "nici nu te mai gandi la asta! Ocoleste subiectul, chiar daca il aduca Ayumu in discutie. Pana la urma, e viata lor pesonala, cu ce drept ma bag eu in relatia lor?! A fost vina mea ca am venit zici intr-un moment nepotrivit, in primul rand. Si am mai dat si buzna, ca o idioata, iar acum am foat o pacoste pentru ei. Halal sora mai sunt si eu..."
Intre timp, baiatul facuse un ceai si acum se indrepta spre sufragerie, cand vazu ca sora lui se trezise. Se grabi spre ea, lasand ceaiul pe masa, si o imbratisa calduros.
-Nici n-ai idee cate griji ne-am facut pentru tine! murmura Ayumu cu lacrimi in ochi. Eram pe punctul de a te duce la spital, cand am chemat-o pe vecina noastra, doctorita. Nu stiu ce m-as fi facut daca nu ne ajuta ea. Sa nu mai sperii asa niciodata. T-eai prabusit dintr-o data...
Aici Ayumu se opri o secunda, dandu-si seama ce idiotenie era pe cale sa spuna. Deschise gura, ca si cum ar fi vrut sa spuna ceva, dar nu isi gasea cuvintele. Mika privea si ea in pamant, neindraznind sa scoata nici un sunet. Curand, schimba subiectul:
--Ahm... Pot sa ma duc putin pana la baie? In ce directie o mai fi si aia... Voi cum de nu va rataciti in casa asta? E absolut uriasa, si fac pariu ca e foarte scumpa. Frate, ai ajuns sa traiesti pe picior mare de cand ai plecat de-acasa...
-Da, pai, nu te uita la mine, e totul din cauza lui, continua baiatul aratandu-l cu degetul pe iubitul sau, care acum venise si el langa fata. Si eu ma uitam cam... ciudat cand am vazut unde ma duce Angel, dar am invatat ca pana si eu trebuie sa aflu lucurile la timpul potrivit.
In acel moment, Hiro, pisoiul urca pe canapea si se aseza in bratele Mikai. Cei doi isi amintira expresia de pe chipul felinei in momentul cand ii surprinsese si nu-si putura stapani un zambet. Toti pareau ca uitasera de intamplare si se amuzau unul pe seama celuilalt, si mai ales a pisoiului, care torcea nevinovat in bratele fetei.
Mka nu stia cate ore trecusera de cand lesinase, dar curand afla ca era doar ora sase a aceleiasi zile. Soarele isi strecura razele rosiatice prin sticla lucioasa ce tinea loc de ziduri, iar noi albi si pufosi ii blocau din cand in cand vederea. Era o frumoasa zi din mijlocul lunii aprilie. Fata se gandi la o petrecere de casa noua, dar numai asta mai lipsea dupa evenimentele recente, asa ca o pufni rasul de propria ei idee. Curand pleca acasa, afisand un zambet nonsalant in tot acest timp. Fratele ei si Angel ramasera imbratisati in urma ei.
-Of... a trecut si asta, nu? ofta baiatul, satul pana peste cap de toate problemele de care avusese parte in ultimele luni. Totusi, acestea erau inca departe de a se fi terminat.
-Uite, ce-ar fi sa facem niste "reguli de buna purtare" ? intreba angel cu un zambet neastamparat pe buze. Ca evenimentele precum cel de azi sa nu se mai repete in veci.
-Mda? Si care-s regulile astea, ma rog? facu baiatul, banuind parca ceva din atitudinea iubitului sau.
-Pai, in primul rand: cand te culci tu cu mine, incui usa; cand ma culc eu cu tine, trag jaluzelele, si invers.
Pe Lover il pufni rasul. Stia ce-i poate mintea mintea lui Angel, dar la asa ceva nu se asteptase. Nu ca ar fi avut ceva de obiectat, dar era groaznic de amuzanta maniera in care blondul facea lucrurile de fiecare data, mai ales acum. Baiatul incuviinta din cap, dar Angel continua:
-Regula numarul 2: te culci cu mine numai sus in pat, in dormitor. Livingul e destinat musafirilor, si nici bucataria nu se pune. Asa ca va trebui sa te multumesti numai cu paturile de la etaj cand...
-Da, da, bine, am inteles, sa traiti sefu'! il intrerupse Lover ironic, desi murea de ras, tinandu-se cu mainile de abdomen din cauza durerii povocate de amuzamentul in exces. Si inainte sa mai faci si alte reguli dintr-astea, ce zici sa mergem sa le punem in Monitorul Oficial pe astea doua?
-Eu zic sa le aplicam chiar acum!
Angel il saruta dulce pe Ayumu, incercand sa mai si spuna ceva in acest timp, dar buzele lui lipite de cele ale baiatului impiedicau acest lucru. Intr-un final ii sopti "Hai in domitor", rupand sarutul, dar il relua de unde a ramas in timp ce urcau treptele lucioase de mermura neagra.
Intr-un final, ajunsera si in dormitor. Lumina soarelui trecand prin perdelele caramizii de matase, brodate cu fire aurii, dadeau peretilor o nuanta rosiatica, romantica, in timp ce lenjeria cu petale de trandafiri, completa peisajul. Cei doi se urcara incet pe pat, unul peste altul: Angel deasupra, iar Lover dedesubt, ca de obicei. Blondul ii saruta buzele cu pasiune, apoi cobori pe gat, lasandu-i urme sangerii. Ii desfacea incet camasa, sarutandu-l cu fiecare centimentru pe care-l descoperea. Lover prinsese o nuanta trandafirie in obraji si-si musca incontinuu buzele, tinand ochii inchisi si strangand in pumni materialul moale ce acoperea patul. Iubitul sau zambea satisfacut de reactiile baiatului de sub el. Lover isi trecuse mainile pe sub tricoul lui Angel si incepu sa i-l ridice usor. Il strangea in brate pe tanar si in curand scapa de tricoul lui, care descoperea un abdomen bine lucrat. Se simteau foarte bine impreuna, iar baiatul se simtea ca si cum ar fi fost prima data, desi era deja obisnuit si chiar incercase sa preia el conducerea de cateva ori. Angel ii desfacea acum slitul pantalonilor, iar Ayumu nu era nici el mai prejos. Curand, amandoi scapasera de haine, simtind pe pielea lor atingerea fina a celuilalt.
Tocmai cand cei doi se simteau mai bine, suna telefonul lui Angel. Acesta privi ecranul si se incrunta. Il ruga pe baiat sa faca putina liniste si raspunse. Dupa ce asculta o clipa, raspunse ca e in regula si ca poate veni.
-Cine era? intreba Ayumu ingrijorat.
-Cineva... Il vei intalni in cursul zilei de maine. Nu-ti face griji, replica Angel, dar nu parea deloc fericit.
Apoi il saruta pe frunte si se intinse langa el, mangaindu-i parul matasos. Avea din nou zambetul pe buze, cel putin prezenta lui Lover alaturi de el era o alinare pe langa toate grijile pe care le avea. Ai fi zis ca Lover e tot ce-i trebuie ca sa traiasca, ca nu-i trebuie nici aer, nici apa, ca doar de el are nevoie, si la fel era si pentru baiat. Se cuibarira unul in bratele celuilalt si se invelira cu un cearsaf. Trupurile lor erau calde, iar inimile lor bateau in acelasi ritm. Amandoi cazura intr-un somn adanc si linistit.
Dimineata urmatoare, soarele stralucea nestingherit pe fereastra camerei celor doi iubitei. Ayumu deschise ochii si privi in jur. Era deja ora opt dimineata, iar ei dormeau in continuare nepasatori. Baiatul se dadu usor jos din pat, dar se opri la auzul vocii lui Angel, care bolborosea ceva prin somn. Nu degeaba i se spunea Angel, dar totusi comportamentul lui trada un caracter nu foarte sfant... Ci exact pe dos, mai ales cand ramanea singur cu Ayumu.
Baiatul nu se putu abtine si se intinse langa iubitul sau, luandu-i suvitele blonde si invartindu-i-le pe degete, in timp ce-i saruta usor buzele dulci. Angel se trezi brusc si zambi:
-Ce faci, pisoias?
-M-ma jucam doar..., raspunde baiatul cu o figura nevinovata.
-A, da? Atunci las' ca-ti arat eu tie joaca, spuse blondul, si il lua in brate, manganindu-i trupul ce tremura la fiecare atingere; il saruta usor pe gat si din cand in cand il mai musca de lobul urechii.
Aceste momente de pasiune fura din nou intrerupte de zgomotul enervant produs de telefon. Tanarul privi ecranul, murmura o injuratura si raspunse.
-Mda... Bine. E bun si-asa. Vino cand vrei tu, numai sa ma anunti.
- ...atunci vin azi inainte de pranz... - doar atat deslusi baiatul din conversatia celor doi; la telefon era un barbat de aproximativ patruzeci de ani.
Angel inchise telefonul, apoi injura printre dinti. Era tensionat si rareori il puteai vedea asa. Ramase in miljocul saltelei moi de pe pat, uitandu-se cu o figura de catelus spre Lover, care privea pur si simplu uimit postura in care ramasese iubitul sau.
-Mi-e foame. Hai sa mergem sa mancam, spuse blondul intr-un final.
There's only one way to get rid of temptation, and
that's to yield to it. (Lord Henry Wotton) - Picture of Dorian Gray, Oscar Wilde
Blog - October Nights
that's to yield to it. (Lord Henry Wotton) - Picture of Dorian Gray, Oscar Wilde
Blog - October Nights