Scolile din Japonia vs scolile din Romania

[Ki'rin]

Oricat de mult imi place Japonia, incep cu partea realista-negativa, valabila peste tot pana la coada: nu e totul asa cum pare. Oricata nevoie am avea de mai multe reglementari in domeniul educatiei, de oameni seriosi care vin si isi fac treaba, de profesori pe care nu se citeste sila de la o posta, de elevi respectuosi si nu numai, in Japonia viata este mult mai stricta si oamenii sunt ceva mai reci, mai egoisti (ma rog, treaba asta o echilibreaza cumva cu obiceiurile culturale pe care ei le respecta din fire, dar vorbim de esenta). Ori, noi suntem mai... latini. Am avut rude carora si in America, unde e diversitate nu gluma, lumea li s-a parut mult mai rece decat in Romania.

Nu degeaba are Japonia rata cea mai mare a sinuciderilor in randul tinerilor (pretul dezvoltarii accelerate si a presiunilor societatii, de a castiga bani, de a nu te plange, de a munci cat poti)... desi asta probabil ca tine, iarasi, de obiceiurile lor vechi si ideile pe care le-au mostenit si nu numai de faptul ca intr-adevartrebuie neaaparat sa munceasca in fiecare secunda (Harakiri/Seppuku ftw!). Apoi am inteles ca desi au posibilitatea, majoritatea lucratorilor in japonia abia daca isi iau o zi sau doua de vacanta pe an! Pentru ca aparent simt ca nu isi permit, ca pierd timpul, ca vor fi desconsiderati de colegi (asta daca nu cumva sunt grav bolnavi) si aparent e o reala problema, iar guvernul vrea sa impuna cetatenilor sa-si ia liber (or fi facut-o ca sa obtina profit de pe urma agentiilor turistice ). Problema tine totusi de salariati mai mult.

Apoi in japonia sistemul de invatamant se bazeaza foarte putin pe creativitate, si studentii/elevii trebuie sa toceasca o groaza. In esenta, treaba asta nu-i grozava. Si totusi, cam asa a fost la ei de la inceputurile educatiei, deh, isi folosesc mai mult emisfera stanga ; ))

Pe de alta parte muream de ciuda cand vedeam cat de responsabili sunt fiind invatati sa curete clasa si alte locuri in care se aduna de mici, cat de respectuosi sunt cand vine vorba de spatii publice (nu vorbesc la telefon tare in metrou sau autobuze, nici macara nu se tin de mana sau se saruta in public cum vezi pe aici,la orice colt! Ha, imagineaza-ti o astfel de Romanie cu oameni care se abtin si se gandesc la cel care trece pe langa). Si cum se distrau facand chestiile astea sau se luau la intrecere. Si ca majoritatea lor este mult mai bine crescuta si politicoasa decat majoritatea noastra/ a americanilor, etc... . Un exemplu ar fi Cat-Cafe-urile sau Cafenelele tematice, cu soparle, sau maid cafe-urile... la noi s-ar sfarsi cu abuzuri si adolescenti nesimtiti. (la adresa animalelor, mai mult ca sigur, asta ori sa puna proprietarul un pret de asa natura incat numai lumea cu os ituatie ceva mai buna sa-si poata permite de dragul tematicii si a relaxarii, numai ca atunci probabil s-ar alege fara clienti...)

Pauzele acelea lungi dedicate pranzului sunt de asemenea o idee faina, si elevii par kawaii asa, in Romania se indampla destul de multe chestii mai mult sau mai putin dezgustatoare prin clase (ma indoiesc ca vei vedea pe la vreun liceu in japo copii copaci care sa arunce cu o banana in tavan si sa ramana o bucata de banana lipita acolo saptamani de-a randul, sau gume de mestecat si banci murdare, si sa scape basma curata, ba dimpotriva, lumea sa nu zica absolut nimic, sa considere asta ceva normal, ca la noi)

Totusi ei sunt multi, au probleme cu spatiul, si daca ar mai avea si probleme cu igiena si bolile, pe langa cutremure si tsunami-uri, nici nu vreau sa ma gandesc ce ar fi.

Poate noi suntem mai "careless" deoarece nu ne-am lovit niciodata de catastrofe la un asemenea nivel (sau uragane, sau incendii, sau altele...) datorita pozitiei geografice.

Elevii japonezi trebuie aparent sa se duca dupa scoala normala la scoli de pregatire speciale ca sa inteleaga materia predata si apoi au teme din toate directiile... Ei zic totusi ca perioada studentiei e una de relaxare inainte de job... apoi mai este si problema sociala.
In realitate, cei care sunt cat de cat diferiti de sistem, au alte idei, sau sunt mai rebeli, sunt marginalizati. Desi au multe portite de scapare (anime-uri, maid cafe-uri, tot felul de locuri mai mult sau mai putin sanatoase), sunt timizi, si e treaba asta... daca un copil face ceva bun, mai intai primesc laude buncii, parintii, profesorii, chiar si Buddha, si daca mai ramane vreo particica, atunci primeste si copilul ceva Pe de alta parte, daca greseste, e vina lui. Nu cred ca e general valabil, dar poate fi intr-adevar o ramasita a vechiului stil de viata. Locuri pentru diverse hobby-uri sunt putine in viata individului... si apoi totul trebuie programat.

Atat ca, uite, eu am avut parte de un liceu cu profesori interesati/interesanti si responsabili, si desi nu a fost totul roz, ma bucur de fiecare data cand ma reintorc acolo sau trec pe langa, plus ca e o atmosfera faina, nu m-am simtit niciodata "incatusata" si nici nu incerca nimeni sa-ti taie si aripile si craca de sub picioare (ok, ca peste tot, mai existau si exceptii : ))). Generala a fost insa... haos, din unele puncte de vedere (cam multe). In Japonia as adora sa stau ca experienta, au multe parti faine totusi, sa invat despre ei, dar nu sa trebuiasca sa ma supun unui stil de viata umil sau greoi, cu putin timp liber, sau sa-mi petrec toata viata acolo...

Desi da, recunosc ca ceva reglementat este mult mai bun decat haosul prezent in majoritatea scolilor din Ro. Iar prefacatoria si atitudinea unora e... sub orice critica, si ma refer aici la colectiv.

Ce imi mai place la ei e ca nu accepta machiaj si imbracaminte indecenta. Desi nu sunt neaaparat o fana a unui astfel de regim strict, ar fi dragut daca intr-adevar si la noi in Romanica lumea ar fi mai decenta si fetele nu ar incerca sa para niste... ei bine, ceva ce in Japonia s-ar numi comportament oribil/dezonorant si nici ca s-ar uita cineva serios la tine (pe la mine fetele -unele- isi comparau sutienele de fata cu baietii fara prea multe abtineri)

Chit ca au si eu niste probleme in sfera asta... (metrouri doar pentru femei, pedofili... dar oricum probabil ca nu dai nas in nas cu ei zilnic cum dai cu aurolacii si tiganii pe la noi)
One more thing: tipul de om bitchy gen "Regina George" (Mean Girls reference ; ))) ar avea o cu totul alta soarta in J.: dintr-un om popular cum esti considerat pe aici daca ai o doza considerabila de nesimtire/tupeu, acolo ai pica fix in partea opusa si nu te-ar mai baga nimeni in seama, ceea ce sincer mi se pare mai... sanatos. Nici sa accepti mereu ordine de la altii si sa fii un mielusel (cum mai sunt stereotipizati japonezii/asiaticii), dar macar sa se puna accent pe a-ti pasa de cel de langa tine si mediul in care traiesti.

Si inca o treaba; daca aici face lumea misto de tine ca inveti bine si altii incearca sa te traga in jos, acolo te respecta lumea daca ai ceva materie cenusie, si e normal, e o trasatura dezirabila...

Cam asta ar fi o parte din ce am cules pana acum.