28-11-2012, 12:29 AM
(Ultima modificare: 28-11-2012, 12:31 AM {2} de Aliss_anime.)
Hri Queen! Iti multumesc pentru comm si pentru sustinere! Stiu ca mai am greseli de tastat, deoarece sunt cam grabita dar incerc sa le diminuez! Pai o sa scriu din perspectiva lui Shin mai mult restul fiind mai complicat, dar o sa vad eu cum le asez! Sper sa-ti placa acest capitol! :-* kisses :*
Pregatirea pentru Craciun!
A inchis usa si a plecat. M-am trezit cu un usor oftat aruncandu-mi privirea catre ceasul ce indica ora 08:30 dimineata. Seara trecuta am adormit pe canapea nici eu nu stiu de ce, iar Mika a dormit in pat, bine, inca mai doarme. Ma ridic incet, pe varfuri si o acopar cu patura ce zacea mai mult pe jos, apoi ma indrept catre dulap de unde scot o pereche de pantaloni negri, un tricou alb si un hanorac din lana. In momentul in care am ajuns in baie am lasat dusul fierbinte sa curga, iar eu m-am lasat dezmierdat de picaturile caldute, linistitoare. Ah, aveam nevoie de asta! Noaptea trecuta nu am putut sa dorm prea bine, amintirile trecutului m-au bantuit incontinuu si incontinuu...Nu stiu ce mi se intampla, am crezut ca dupa numersoasele terapii psihologice am uitat, sau am ascuns bine acele momente in adancul intunecat al mintii mele, insa odata cu aparitia asta atat de apropiata fata de Daisuke...Nu stiu de ce si nu imi pot explica cum, in preajma acestui baiat aparent rece, intreaga mea fiinta incepe sa o ia razna. Da, recunosc ca putina indiferenta normala a lui de aseara ma deranjat oarecum, ma intristat. Ies de sub dus imbrcandu-ma in hainele alese, imi ciufulesc putin parul blond si ma parfumez. Astazi aveam in plan sa fac cumparaturile pentru craciun dat fiind faptul ca mai era o saptamana pana la acesta sarbatoare draga mie. Nu stiam exact daca aveam sa raman singur, Mika imi spusese ca avea sa isi petreaca sarbatorule cu familia deci clar la inclus si pe Daisuke, iar familia mea ma anuntase din vreme ca nu vor parasi New York-ul. In fine. Ies din baie si constat ca iubita mea inca dormea asa ca ii scriu un bilet in care ii spun unde ma voi afla pentru urmatoarele ore apoi ies din apartament. Supermarketul era relativ aproape, cam la doua strazi si acolo stiam ca o sa gasesc tot ce am nevoie.
Iesind din bloc am fost intampinat de fulgii pufosi de nea ce cadeau peste trupul meu semi-inghetat. Vremea era acceptabila, nici cald dar nici frig, potrivit. In juru meu lumea era agitata, servici, casa, scoala, cumparaturi si cate si mai cate probleme de zi cu zi. Eu imi pastram dispozitia cat mai okay, nu vruiam sa ma gandesc la prea mult ci doar la ceea ce aveam sa fac.
In sfarsit am ajuns in magazin, totul era impodopit in strae de sarbatoare: verde, rosu, alb, culori vii! Am tintit raioanele cu dulciuri pentru colindatori urmand apoi cele cu produsele necesare prepararii mesei de craciun. Si intr-un final m-am asezat la casa pentru a le plati si a sfarsi shoppingul.
- Ma scuzi putin? aud deodata o voce ragusita in spate, ma intorc rusinat dandu-mi seama ca ii luasem locul cuiva la rand din greseala. Raman putin stupefiat...baiatul din fata mea mi se parea atat de cunoscut...parul negru cifulit peste fruntea alba, ochii conturati cu negru mat si buzele rosii precum rodia...M-a privit pret de cateva secunde apoi cu o expresie stearsa m-a impins putin lundu-si locul cuvenit.
- Scuza-ma, murmur rosind putin in obraj.
- Cineva cu capul pe umeri s-ar uita in prejur, dar tu pari atat de visator incat nu stii ce este cu tine. Mno...
Parca nici nu auzisem ceea ce a spus desi a spus-o foarte clar. Cum adica eu nu am capul pe umeri? Oricine in locul meu dornic sa ajunga acasa cat mai repede ar fi facut o gresala atat de minora ca a mea. Decid sa nu ii raspund, nu aveam chef sa ma cert cu cineva aici in fata lumii pentru o prostie. In jurul meu auzeam suspine, fete tipand, pana si domnisoara de la casa se inrosise in obraj, mai mai lesinand. Nu intelegeam nimic!
- Ah, este intradevar Je Hoo Hyung? Nu se poate este el!
Auzind asta mi-am dat seama ca fetele vorbeau despre brunetul din fata, pe care eu il recunoscusem doar ca nu imi aduceam aminte de unde. Imi vine sa innebunesc cand ma gandesc ca tocmai m-am "certat" cu cel mai cunoscut si adorat arhitect din Japonia. Care erau sanele? Imi ridic palma catre frunte, pipaind-o incet, ma durea capul...Simteam aievea parfumul lui puternic, nu aveam curajul de a'mi ridica privirea, desi el statea cu spatele catre mine. Cand am ajuns la casa, ametit am platit ceea ce cumparasem si m-am grabit catre iesire cu trei plase pline in mana. Pentru ca stateam relativ aproape nu putem sa iau un taxi desi la cat ma dureau mainile asta vruiam sa fac, nici masina nu aveam deoarece in inconstientul meu aveam o teama puternica de a conduce. Ah, nu acum, nu te rupe. Super asta imi mai trebuia, una din plase s-a rupt si acum trebuie sa o car in brate iar pe celelalte intr-o mana.O sa mor! Asta sigur.
Un claxon ma trezeste din nervozitate, observ aproape de mine o masina luxoasa cu un parbriz fumuriu in asa fel incat nu puteam sa observ cine se afla inauntru. Imi musc buzele crapate, nu aveam nevoie de un obsedat care sa ma injure sau mai stiu eu ce. Din partea dreapta a masinii coboara o silueta zvelta, un barbat cu o atitudine plina de sine, cu un chip angelic...
- Je Hoo Hyung? rostesc eu aproape soptit.
El, se aseaza in fata mea, trecandu-si degetele fine printre suvitele stralucitoare de par, ofteaza prelung lasandu-i loc printre buze respiratiei ce in contact cu aerul rece a format un norisor de ceata. Se apropie subtil de mine luandu-mi din brate plasa rupta punand-o in porbagaj, apoi imi face semn sa urc. Ma simteam intimidat de prezenta lui, acaparat in vise de miser si drogat de neputinta. Am urcat tremyrand si mi-am pus centura, i-am spus unde locuiesc si cam atat, buzele imi erau moi de emotii. Prezenta lui atat de ferma langa mine ma facea sa ma simt inutil, el privea cuceritor in fata ca si cum lumea i-ar fi apartinand...Pe nesimtie am ajuns la destinatie, nu am discutat nimic...
- Gata, de aici banuiesc ca te descurci. Imi spune el pe un ton oarecare.
- Multumesc pentru ca m-ai adus si scuza-ma pentru cele intamplate la market...
- Hm, din moment ce lumea m-a vazut vorbind cu tine, nu puteam sa te las in halul acela pe strada. Ar fi fost patetic!
Auzind acele cuvinte am simtit cum respiratia mi se opreste. Adica acesta era unicul motiv pentru care ma adus? Adica cine ma credea?
- Serios? Asta crezi tu ca este un motiv? ii spun mai mult tipand, se vede ca habar nu ai sa te comporti, crescand in puf si fiind atat de cunoscut crezi ca poti sa faci ce vrei din ceilalti?
Am iesit din masina abtinandu-ma sa nu plang de furie, am luat plasele ignorand tipetele si cuvintele pe care mi le adresa, apoi am intrat in scara blocului si am inceput sa urc scrile ca un nebun. Cine se credea acest Je Hoo Hyung?
***
Chipul lui imi apare in minte ca o vaga iluzie, inca ii simt parfumul aparte si imi simteam inima batand din ce in ce mai tare. In urmatoarele zile l-am visat incontinuu, ma frustra comportamentul lui si al oamenilor de teapa lui. Din cauza lor unii ajung sa sufere, hm, si cand te gandesti ca datorita fanilor ajung unde ajung. Dar gata maine ma asteapta o zi lunga, pregatirea apartamentului si a cine de craciun!
Capitolul 3
Pregatirea pentru Craciun!
A inchis usa si a plecat. M-am trezit cu un usor oftat aruncandu-mi privirea catre ceasul ce indica ora 08:30 dimineata. Seara trecuta am adormit pe canapea nici eu nu stiu de ce, iar Mika a dormit in pat, bine, inca mai doarme. Ma ridic incet, pe varfuri si o acopar cu patura ce zacea mai mult pe jos, apoi ma indrept catre dulap de unde scot o pereche de pantaloni negri, un tricou alb si un hanorac din lana. In momentul in care am ajuns in baie am lasat dusul fierbinte sa curga, iar eu m-am lasat dezmierdat de picaturile caldute, linistitoare. Ah, aveam nevoie de asta! Noaptea trecuta nu am putut sa dorm prea bine, amintirile trecutului m-au bantuit incontinuu si incontinuu...Nu stiu ce mi se intampla, am crezut ca dupa numersoasele terapii psihologice am uitat, sau am ascuns bine acele momente in adancul intunecat al mintii mele, insa odata cu aparitia asta atat de apropiata fata de Daisuke...Nu stiu de ce si nu imi pot explica cum, in preajma acestui baiat aparent rece, intreaga mea fiinta incepe sa o ia razna. Da, recunosc ca putina indiferenta normala a lui de aseara ma deranjat oarecum, ma intristat. Ies de sub dus imbrcandu-ma in hainele alese, imi ciufulesc putin parul blond si ma parfumez. Astazi aveam in plan sa fac cumparaturile pentru craciun dat fiind faptul ca mai era o saptamana pana la acesta sarbatoare draga mie. Nu stiam exact daca aveam sa raman singur, Mika imi spusese ca avea sa isi petreaca sarbatorule cu familia deci clar la inclus si pe Daisuke, iar familia mea ma anuntase din vreme ca nu vor parasi New York-ul. In fine. Ies din baie si constat ca iubita mea inca dormea asa ca ii scriu un bilet in care ii spun unde ma voi afla pentru urmatoarele ore apoi ies din apartament. Supermarketul era relativ aproape, cam la doua strazi si acolo stiam ca o sa gasesc tot ce am nevoie.
Iesind din bloc am fost intampinat de fulgii pufosi de nea ce cadeau peste trupul meu semi-inghetat. Vremea era acceptabila, nici cald dar nici frig, potrivit. In juru meu lumea era agitata, servici, casa, scoala, cumparaturi si cate si mai cate probleme de zi cu zi. Eu imi pastram dispozitia cat mai okay, nu vruiam sa ma gandesc la prea mult ci doar la ceea ce aveam sa fac.
In sfarsit am ajuns in magazin, totul era impodopit in strae de sarbatoare: verde, rosu, alb, culori vii! Am tintit raioanele cu dulciuri pentru colindatori urmand apoi cele cu produsele necesare prepararii mesei de craciun. Si intr-un final m-am asezat la casa pentru a le plati si a sfarsi shoppingul.
- Ma scuzi putin? aud deodata o voce ragusita in spate, ma intorc rusinat dandu-mi seama ca ii luasem locul cuiva la rand din greseala. Raman putin stupefiat...baiatul din fata mea mi se parea atat de cunoscut...parul negru cifulit peste fruntea alba, ochii conturati cu negru mat si buzele rosii precum rodia...M-a privit pret de cateva secunde apoi cu o expresie stearsa m-a impins putin lundu-si locul cuvenit.
- Scuza-ma, murmur rosind putin in obraj.
- Cineva cu capul pe umeri s-ar uita in prejur, dar tu pari atat de visator incat nu stii ce este cu tine. Mno...
Parca nici nu auzisem ceea ce a spus desi a spus-o foarte clar. Cum adica eu nu am capul pe umeri? Oricine in locul meu dornic sa ajunga acasa cat mai repede ar fi facut o gresala atat de minora ca a mea. Decid sa nu ii raspund, nu aveam chef sa ma cert cu cineva aici in fata lumii pentru o prostie. In jurul meu auzeam suspine, fete tipand, pana si domnisoara de la casa se inrosise in obraj, mai mai lesinand. Nu intelegeam nimic!
- Ah, este intradevar Je Hoo Hyung? Nu se poate este el!
Auzind asta mi-am dat seama ca fetele vorbeau despre brunetul din fata, pe care eu il recunoscusem doar ca nu imi aduceam aminte de unde. Imi vine sa innebunesc cand ma gandesc ca tocmai m-am "certat" cu cel mai cunoscut si adorat arhitect din Japonia. Care erau sanele? Imi ridic palma catre frunte, pipaind-o incet, ma durea capul...Simteam aievea parfumul lui puternic, nu aveam curajul de a'mi ridica privirea, desi el statea cu spatele catre mine. Cand am ajuns la casa, ametit am platit ceea ce cumparasem si m-am grabit catre iesire cu trei plase pline in mana. Pentru ca stateam relativ aproape nu putem sa iau un taxi desi la cat ma dureau mainile asta vruiam sa fac, nici masina nu aveam deoarece in inconstientul meu aveam o teama puternica de a conduce. Ah, nu acum, nu te rupe. Super asta imi mai trebuia, una din plase s-a rupt si acum trebuie sa o car in brate iar pe celelalte intr-o mana.O sa mor! Asta sigur.
Un claxon ma trezeste din nervozitate, observ aproape de mine o masina luxoasa cu un parbriz fumuriu in asa fel incat nu puteam sa observ cine se afla inauntru. Imi musc buzele crapate, nu aveam nevoie de un obsedat care sa ma injure sau mai stiu eu ce. Din partea dreapta a masinii coboara o silueta zvelta, un barbat cu o atitudine plina de sine, cu un chip angelic...
- Je Hoo Hyung? rostesc eu aproape soptit.
El, se aseaza in fata mea, trecandu-si degetele fine printre suvitele stralucitoare de par, ofteaza prelung lasandu-i loc printre buze respiratiei ce in contact cu aerul rece a format un norisor de ceata. Se apropie subtil de mine luandu-mi din brate plasa rupta punand-o in porbagaj, apoi imi face semn sa urc. Ma simteam intimidat de prezenta lui, acaparat in vise de miser si drogat de neputinta. Am urcat tremyrand si mi-am pus centura, i-am spus unde locuiesc si cam atat, buzele imi erau moi de emotii. Prezenta lui atat de ferma langa mine ma facea sa ma simt inutil, el privea cuceritor in fata ca si cum lumea i-ar fi apartinand...Pe nesimtie am ajuns la destinatie, nu am discutat nimic...
- Gata, de aici banuiesc ca te descurci. Imi spune el pe un ton oarecare.
- Multumesc pentru ca m-ai adus si scuza-ma pentru cele intamplate la market...
- Hm, din moment ce lumea m-a vazut vorbind cu tine, nu puteam sa te las in halul acela pe strada. Ar fi fost patetic!
Auzind acele cuvinte am simtit cum respiratia mi se opreste. Adica acesta era unicul motiv pentru care ma adus? Adica cine ma credea?
- Serios? Asta crezi tu ca este un motiv? ii spun mai mult tipand, se vede ca habar nu ai sa te comporti, crescand in puf si fiind atat de cunoscut crezi ca poti sa faci ce vrei din ceilalti?
Am iesit din masina abtinandu-ma sa nu plang de furie, am luat plasele ignorand tipetele si cuvintele pe care mi le adresa, apoi am intrat in scara blocului si am inceput sa urc scrile ca un nebun. Cine se credea acest Je Hoo Hyung?
***
Chipul lui imi apare in minte ca o vaga iluzie, inca ii simt parfumul aparte si imi simteam inima batand din ce in ce mai tare. In urmatoarele zile l-am visat incontinuu, ma frustra comportamentul lui si al oamenilor de teapa lui. Din cauza lor unii ajung sa sufere, hm, si cand te gandesti ca datorita fanilor ajung unde ajung. Dar gata maine ma asteapta o zi lunga, pregatirea apartamentului si a cine de craciun!
INGERII SUNT SPIRITE INARIPATE,PRIETENI CU SPIRITUL TAU INARIPAT! :X:X:X My love GRAVITATION...
DeeJay David feat Dony-Temptation [Mix by DeeJay Aliss] http://www.youtube.com/watch?v=gCif6BTxEfg BIG thx for subscribe and comment this song
