[Yuri] Nici un pret prea mare

[CyBeR]

[center]Capitolul II - Planuri de viitor[/center]

-Ce dracu o sa facem la Piatra Neamt?
-Uite, facem asa. Ne urcam pe scena. Ne dam jos pantalonii si ne lasam sculele la aer. Si apoi incepem toti trei sa facem elicoptere in vant in fata tuturor spectatorilor. Jinx poate sa ne dea note fiecaruia si apoi cerem publicului sa voteze cel mai realist elicopter. Imi pare rau ca tu esti dezavantajat din start, Skin.
Jinx cu Virgo izbucnira in ras, dar Skinner nu fu impresionat de gluma. Toata ideea de a canta in orasele trimise de agentie nu-i convenea, cateva dintre ele nefiind chiar pe lista generala a concertelor rock anuale. Era destul de sigur ca habar n-avea unde exact se afla judetul Neamt pe harta, daramite orasul in sine.
-Ha ha, suntem amuzanti de dam in gropi azi, asa-i Bogdane? N-am auzit niciodata de concerte rock calumea pe acolo, asa ca nu ma astept sa avem vreun fel de public care sa merite atentia. Mai ales in aer liber.
Jinx recitea emailul primit de la organizatori si lua cateva notite.
-Acolo cica o sa cantam in nu stiu ce club rock mic. S-ar parea ca o sa fim noi si inca niste ageamii care n-au prea dat live pana acum pe nicaieri. Nu te mai ambala Skin, e doar o pauza din drum acolo. La Suceava o sa fie ceva mai mare treaba.
-Doar o pauza, doar o pauza...se maimutari Skinner. Da, sa vezi ce distractie o sa fie cand revenim in Bucuresti si ne intreab astia pe unde am cantat. La mama dracului in curu’ Moldovei, unde n-a auzit nici dracu de rock.
-Hai ca esti de rahat. Daca ar fi dupa tine am sta toata ziua in Suburbia si Big Mamou, ca poate-ti mai da careva vreo bere pe acolo.
Jinx isi stranse notitele si le indesa in ghiozdan, nu inainte de a-i scrie Trinicai ca o asteapta daca poate trece s-o recupereze. Si asa irosise drumul degeaba pana acolo, n-avea chef sa mai frece menta cu plangerile chitaristului, sau sa-l tot urmareasca pe Virgo cum tresarea de fiecare data cand un telefon vibra. Stia ca Ana era plecata in strainatate cu familia si ca-l lasase pe Virgo in pace, in ideea ca avea sa-si pregateasca multitudinea de restante. Ceea ce, de aproape o saptamana, era foarte evident ca n-avea sa se intample.
„Te recuperez in cam 15-20 de minute. Termin cu un dosar, fac piata rapid aici aproape si o iau inspre voi. Te iubesc. :*” Raspunsul veni in doar cateva minute si o inveseli. Inca ploua, iar gandul ca nu va fi nevoita sa suporte iar aglomeratia de seara din metrou, si nici mirosurile si privirile dezaprobatoare a fiecarei babe ce n-avea treaba acasa, o inveseleau de nici nu-l mai baga in seama pe Skinner.
Switch in schimb incepuse sa se enerveze suficient cat sa ridice tonul, ceea ce foarte rapid ar fi dus la inca un meci de tipete intre ei doi. Ea nu avea de gand sa lase sa se intample, mai ales ca daca se suparau tampitii unu pe altu ii dadeau peste cap toate planurile.
-Capatani, care-i problema? Mergem in turneu, vedem tara, vedem lume noua, poate-si gaseste si Skinner vreo fetiscana prin Sibiu sau Cluj de sa-l mai potoleasca.
Le zambea in schimb amandurora, asezata turceste pe podeaua rece intre ei.
-Asta e, cantam si pe undeva pe unde nu se prea canta, din cate stim noi. Poate-i bine, poate nu-i, macar am vazut si noi orasul ala si am mai pus un concert sub centura.
-O sa fim rusinea orasului. Macar in Suburbia ne mai cunoaste lumea.
Vocea lui Skinner mai coborase – probabil la gandul ca poate da de o fata macar pe la mama naibii-n praznic, in opinia lui Jinx – si se vazu nevoit pana la urma sa cedeze majoritatii.
-Mai da-o naibii de Suburbia ca nu pot si eu ca fata sa merg sa ma pis acolo ca si-o trag toti in toalete. Ca le-or cadea diverse daca ar astepta naibii pana acasa.
Fu randul lui Skinner sa rada, nazal si zgomotos, batandu-se cu palma pe genunchi.
-Nu rade Skin! Stii ca dupa concerte am si eu nevoie la baie. Sunt mica, deci totu-i mic la mine. Acu’ esti de-a dreptul tampit!
-Hai mai lasa-ma, Jinx. Tu esti chiar ultima care sa se planga de ce fac aia prin Suburbia. Ia zi-le celorlalti din clasa, pe sub fusta cui umblai tu acolo pe la ultimul concert? Aa?
Concertul cu pricina avuse loc cu aproape trei luni in urma si fu data cand se cunoscuse cu Irina. Skinner stia ca nimic n-o indupleca pe Jinx mai usor decat sa-i aminteasca de seara respectiva de mai. Zambea in continuare, privind-o cum i se urca sangele in obraji si cum se juca cu marginea tricoului.
-Pentru cineva cu nivelul tau de nerusinare, rosesti din mai orice, Jinxie. Au! Nu mai da!
Bruneta, rosie in obraji, se ridicase si-l impungea in coaste fara pic de mila. Skinner radea si incerca sa se sustraga, spre amuzamentul tuturor celorlalti. Tensiunea de mai devreme se disipase si incepuse din nou sa pluteasca in aer voia buna si ceva veselie varatica, numai potrivita pe o zi ploioasa. Virgo cu Switch studiau toate documentele ce le fusesera trimise, incepand deja sa planifice melodiile pe care ar fi urmat sa le cante live in perioada de o ora ce ar fi urmat sa le fie destinata. Skinner si Jinx se calmasera din intepat si ras, si ramasesera sa discute linistiti daca unele melodii le-ar fi putut realiza live, sau daca ar avea timp sa pregateasca material nou pana la finele lunii. Pe fundal rasuna muzica Rock FM, perfect aleasa pentru vremea de afara, balade melancolice si calme, numai bune pentru cei ce se intorceau de la servici si stateau blocati in traficul infernal.

Trinica parca masina la cateva stradute distanta de hala de repetitie a baietilor. Doar aruncand o privire spre baltile cafenii ce-i minau drumul pana la usile mari metalice se hotari ca era mai avantajos s-o sune pe Jinx decat sa se aventureze pana acolo. I-ar fi placut sa-i zica cateva lucruri dulci boului de Skinner, dar aveau sa astepte; mai bine decat sa-si distruga costumul de lucru pana acolo doar sa-i puna pielea in bat tampitului. Ziua lunga, traficul greu, clientii incapatanati, ploaia si mizeria tipica, toate reusisera sa o dea peste cap si acum abia astepta doar s-o vada pe pitica si sa mearga acasa. Dorea un dus fierbinte, o masa calda, un film bun si un masaj, indiferent de ordinea in care aveau sa vina.
O suna pe Jinx si ii ceru sa i-l dea pe chitarist inainte de orice.
-Esti un tampit! Ii striga acestuia in telefon, asigurandu-se ca-l surzeste. Da-mi-o pe Jinx inapoi.
-Dar-
-Taci si da-mi-o pe Jinx. Am terminat cu tine... pe moment.
Mai statu cateva secunde la telefon cat sa-i explice acesteia unde gasise loc de parcare si cum sa ajunga cel mai repede acolo.
Nu fu nevoita sa astepte decat cateva minute. O vazu venind incet, abia tinand umbrela neagra de la a-i fi furata de vantul puternic, incercand sa paseasca cu atentie printre balti. Nu reusi si intra pana la glezna intr-una din ele. Trinica zambi si se apleca peste locul pasagerului, deschizandu-i portiera incat sa poata urca fara sa se ude si mai rau cat strangea umbrela.
-Usooor, ma omori.
Jinx nu pierdu timp si se arunca direct la gatul iubitei, catarandu-se peste locul soferului direct in bratele acesteie.
-Poua azi. Si e naspa. Si Skinner e bou. Si Virgo e bou. Si Skinner cu Switch se certau. Si n-am cantat nimica. Si mirosea in metrou. Si era o tanti naspa acolo care se uita urat la pierceurile mele din ureche. Si si si...
Torentul de cuvinte si plangeri copilaresti se opri odata ce Trinica o saruta prelung, tinand-o in brate precum un copil. Jinx la randul ei isi incolaci bratele in jurul gatului Trinicai si se cuibari mai bine in bratele acesteia.
-Am avut amandoua o zi de tot rahatul as zice. Hai acasa, vreau o baie calumea si un film.
-Batman.
-Nu am chef-
-Batman! Jinx trecuse pe locul pasagerului si se descaltase, ridicandu-si picioarele sub ea inainte de a-si pune centura. Dupa privirea determinata pe care o afisa, Trinica realiza ca n-avea sanse s-o faca sa aleaga alt film.
-Bine, bine, vedem Batman. Iar.
Jinx ranji larg, se lasa pe spate in scaun si impunse aerul, triumfator, cu degetul aratator.
-Home, Jeeves.
-Incurci serialele.
-Home, Watson? Alfred!
Rasera impreuna. Masina isi croi drum inapoi spre Spaiul Independentei unde se integra in traficul de seara. Studenti, si viitori studenti, umpleau trotuarele de ambele parti, grabindu-se spre diverse localuri din Regie, sau spre statiile de metrou. In ciuda umezelii exista in ei o vanzoleala aproape disperata, un abandon total catre ultimele zile de vara si ultimele momente lipsite de griji. Jinx ii urmarea cu privirea si incerca sa isi imprime in minte felul in care mergeau, spiritul pe care il degajau, dorintele ce parca le purtau asemeni unui scut; in paralel ii explica Trinicai intreaga zi si vestile bune.
-Ai zile de concediu, nu? Intreba, fara sa-si poata suprima entuziasmul din glas. Poti veni cu noi, nu?
-Da. Chiar m-a intrebat Mircea azi daca-mi mai iau concediu anu asta, sa stie cum ne planifica clientii pe septembrie. Numai bine a venit asta, ca i-am zis ca-l sun maine si-i zic exact.
Jinx se apleca inspre ea la semaforul interminabil din Piata Unirii si o saruta vesela pe obraz.
-Roadtrip! Si o sa vedem nordul, si muzeele, si manastirile, si...hmmm...ce mai vedem?
-Ma uit acasa peste oferta aia primita de voi si vad ce stabilesc si cu Mircea pentru material promotional. Si...
Inainte ca aceasta sa poata sa continue, Jinx ridica un brat si intona, aproape pe nerasuflate:
-Si promit solemn ca-l castrez cu un spargator de nuci pe Skinner daca pleaca iar fara sa ia tricourile asa incat sa nu mai ajungem sa le platim iar din buzunar si sa stam cu o suta de bucati inutile intr-o cutie uitata prin debara.
Isi trase suflul la final, ranjind.
-Iar pe Virgo il parasc Anei ca bea ca porcu in loc sa invete.
-Esti rea cu bietul baiat. Skinner ar merita-o insa.

Petrecura restul drumului mai mult in tacere, ambele tesandu-si micile planuri pentru excursia ce avea sa vina. Masinile se imputinau pe masura ce se indepartau de centrul orasului, pe stradute laturalnice si peste linii de tramvai ce straluceau umed in lumina rosiatica a felinarelor. Masini cu livrare la domiciliu mai blocau cate o straduta mai ingusta, invartindu-se fara sens prin cartierele mai intortocheata, dar in rest viata parea ca incepe sa incetineasca. Copii inca erau iesiti afara din casa, stransi pe scarile din spatele blocurilor, aratandu-si unul altuia diverse noi aplicatii si jocuri pe telefoanele mobile. Batrani erau putini cei ce se aventurasera in plimbarile obisnuite de seara, majoritatea tinand umbrele vechi de decenii, dintr-o era pe care si-o aminteau cu sentimente confuze.
-E frumos Bucurestiul cand ploua. Observa Trinica in timp ce naviga imbarligaturile de stradute. Cel putin prin zonele astea de prin spate. Nu-s atatia tampiti afara.
-Stii c-am ajunge ceva mai repede daca a-i lua-o pe bulevarde, nu? De ce mereu pe aici?
In ciuda intrebarii, Jinx era cu fruntea lipita de geamul din dreapta, privind si notand mintal detaliile pe care le vedea. Dorea sa le transforme, candva, intr-un cantec cu care sa aiba curajul sa iasa pe scena.
-E mai frumos pe aici. Copii care se joaca in general, batrani plimbandu-se, mai putini idioti care conduc ca pe camp. Imi ajunge stresul de la lucru, nu vreau sa ajung la tine si mai stresata.
Bruneta ii stranse mana de pe schimbator cu caldura, privind in continuare afara.
-Nu zic nu, e frumos pe aici. Nu vrei sa iesim si noi mai des seara? Sa mergem pana in Valea Regilor, pe jos, sa bem un ceai si sa fumam o narghilea.
-Si sa se holbeze toti balosii la noi pe acolo. Rase in timp ce parca in spatele blocului de data asta, gasindu-si locul neocupat. Dar am putea merge sa stii. Mai schimbam si noi rutina un pic.

Le privi coborand din masina si luand sacosele din portbagaj. Nu se astepase sa le vada in seara respectiva, mai ales cum roscata tindea sa caute loc de parcare inspre bulevard. Dar ii convenea sa le vada, ii convenea mult.
Isi duse mana prin parul rarit si umed. Nu indrazni sa se miste de pe aleea laturalnica, sa iasa din umbra tot mai intunecata a nucului de acolo. Cativa copii vorbeau zgomotos din casa scarilor unui bloc vecin, dar nu-l vazusera iar pe el nu-l interesau.
Le privi cat disparura in bloc, cea mica alergand in fata sa deschida usa grea de metal.
Ramase in ploaie inca o vreme, privind printre frunzele mari si late catre fereastra de la etajul trei, mult dupa ce in spatele acesteia se aprinse lumina.