17-03-2012, 06:11 PM
Salut! Imi pare rau pentru intarziere, dar iata ca am venit cu continuarea.
Acest capitol e necorectat, nu mai am timp sa-l mai citesc o data, asa ca va las pe voi sa-mi spuneti greselile.
Lectura placuta!!!
-Sasuke...
Acel cuvant ce-mi facea sufletul sa tresalte de speranta a spart lnistea din incapere, auzindu-se ca un ecou. Cel ce statea in fata usii nu era nicidecum Sasuke. Zambetul acela linistitor, acei ochi de un verde cald imi erau foarte cunoscute, insa nu stiam de unde.
Incerc sa ma ridic, insa in zadar, corpul neraspunzandu-mi la comenzi. Ma lipesc de perete atunci cand acesta se apropie de mine. Nu parea ca si cum ar vrea sa-mi faca vreun rau, insa aparentele pot fi inselatoare asa ca mai bine sa fiu in garda.
-C-cine esti? il intreb in timp ce ma ridic in picioare ajutata de el. Nu-mi raspunde, in schimb, ma analizeaza intens, privirea devenindu-i din ce in ce mai blanda.
-Ai devenit o tanara incantatoare, Sakura! spune pe neasteptate, ceea ce ma face sa ma incrunt. Cum adica? De unde ma cunoaste? Adica, imi pare cunoscut, insa nu imi pot aminti de unde.
Imi mijesc ochii si il privesc intrebatoare. Astept cu nerabdare un raspuns, insa barbatul doar se uita la mine si imi zambeste. Devine enervant, mai ales pentru ca ma tine ca pe ace. Inchid ochii si ma sprijin de perete, acum fiind in picioare, scotand un suspin amar printre buzele intredeschise. Pentru un moment am si uitat de tot ce mi se intamplase.
-Ah, draga mea! Imi pare asa de rau pentru tot ce ti s-a intamplat, dar mai ales pentru ce ai aflat despre parintii nost... tai. spune... ezitand la ultimul cuvant.
Maresc ochii si il privesc cu teama. De unde stia el ce mi s-a intamplat. Daca e un criminal obsedat care vrea sa ma omoare? Deschid gura pentru a pune ceva, insa satenul mi-o ia inainte. Mai intai, ma apuca de mana asezandu-ma pe un scaun.
-Ei bine, stiu ca vei fi... socata, cred, cand vei afla, insa... mi-a fost asa de dor, incat nu ma mai pot ascunde de tine. Mai ales acum ca... m-am schimbat. se opreste cateva momente si ma priveste atent, asteptand sa zic ceva, insa eu nici nu ma miscam, voiam sa aflu cat mai repede despre ce e vorba, deoarece, trebuie sa recunosc, sunt foarte curioasa.
-Sunt fratele tau, Sakura!
Peste cateva minute, un hohot de ras perturbeaza linistea din incapere. Barbatul isi indreapta privirea spre mine si ma priveste intrebator. Adica, cum ar vrea sa reactionez daca el imi spune o asemenea aberatie. Dintr-o data, ma opresc din ras, fata mea devenind sumbra. Ma ridic in picioare si ma apropii de el.
-Asculta! Nu stiu cine esti sau ce vrei, insa nu-ti permit sa te mai joci cu sentimentele mele. Eu am avut un singur frate iar el a murit cand eu aveam doar zece ani. Adevarat, m suferit foarte mult, il iubeam foarte mult, insa asta nu inseamna ca ma poti minti. Te rog sa pleci imediat din casa mea si sa nu mai apari niciodata in viata mea! spun pe un ton rastit, insa cand imi ridic ochii, ii observ privirea blanda si zambitoare. Omul asta vrea cumva sa ma scoata din minti.
Ma mai priveste cateva secunde, dupa care, brusc, ma apuca de incheietura si ma trage in bratele sale. Isi apropie buzele de urechea mea vorbindu-mi pe un ton bland.
-Stiu ca tu asa ai crezut, defapt, asa a crezut toata lumea, ca am murit, insa nu a fost asa. Eu am vrut doar sa va protejez, sa nu va fie rusine cu mine. face o pauza si ma indeparteaza putin de el. Stii, draga mea, desi mi-e rusine s-o spun, de la saisprezece ani am inceput sa consum droguri, dupa care am devenit traficant. treburile au mers bine doi ani, insa intr-o zi, in timp ce livram marfa spre un client, ne-a prins politia. Am fost arestat, iar sentinta a fost de cinci ani de inchisoare. M-am dat mort pentru voi, dupa cum am mai spus, pentru a nu va face de rusine. Cat timp am fost inchis, neavand alta solutie m-am lasat de droguri. Tot timpul cat am stat acolo m-am gandit la ei, dar mai ales la tine, la surioara mea frumoasa pe care o iubeam cel mai mult pe lume. Dumnezeu mi-e martor la cat de mult am regretat faptul ca m-am apucat de droguri. Trebuia sa ma gandesc la consecinte. N-am sa mi-o iert niciodata ca te-am facut atat sa suferi. se opreste cateva secunde privindu-ma, dupa care continua. Dupa ce am iesit din inchisoare, am aflat ca parintii nostrii au murit si ca tu te-ai mutat din oras si nimeni nu stia unde te-ai dus. Te-am cautat cu disperare timp de doi ani. Cand, in sfarsit, am dat de tine, nu stiam, eram in cumpana despre felul in care sa te abordez si te-am privit din umbra. Dar acum, cand am vazut cat suferi, nu am putut sa mai stau deoaparte.
Eu, in tot acest timp n-am zis nimic, asteptand sa-si termine discursul.
-Si acum presupun ca te astepti sa-ti sar in brate si sa plang, fericita ca n-ai murit?! Ei bine, afla ca nu te cred. spun si-l privesc sfidatoare cu un zambet ironic pe buze. In acel moment, el a inceput s fredoneze un cantec de leagan, acest lucru stergandu-mi incet, incet zambetul de pe buze. Acel... acel cantec era compus de fratele meu si mi-l canta mereu pentru a ma adormi. Dar noi doi stiam despre acest cantec.
Nu mi-am dat seama ca imi curgeau lacrimile pana cand barbatul n-a intins mana stergandu-mi-le. Il privesc in ochi, dintr-o data devenindu-mi cunoscut.Da, acum nu mai aveam nicio indoiala ca e fratele meu.
Dintr-o data simtindu-ma fara vlaga, ma prabusesc in bratele lui suspinand incet. Simt cum mainile sale imi cuprind mijlocul spijinindu-ma. Inca nu-mi venea sa cred ce mi se intamplase. Nu ma gandisem niciodata la posibilitatea ca fratele meu sa nu fi murit. Imi pare asa de bine ca m-a cautat. Acum nu ma mai simt asa singura. Acum imi am fratele ce l-am adorat, aproape.
Deodata, aud un zgomot in spatele meu si ma ridic incet din bratele fratelui meu. In pragul usii statea Sasuke, privindu-ne uimit. Ii zambesc, dupa care imi infasor mainile in jurul mijlocului satenului, inca privindu-l pe brunet.
-Sasuke, el e Akira, fratele meu.
Acest capitol e necorectat, nu mai am timp sa-l mai citesc o data, asa ca va las pe voi sa-mi spuneti greselile.
Lectura placuta!!!
Capitolul 8
-Sasuke...
Acel cuvant ce-mi facea sufletul sa tresalte de speranta a spart lnistea din incapere, auzindu-se ca un ecou. Cel ce statea in fata usii nu era nicidecum Sasuke. Zambetul acela linistitor, acei ochi de un verde cald imi erau foarte cunoscute, insa nu stiam de unde.
Incerc sa ma ridic, insa in zadar, corpul neraspunzandu-mi la comenzi. Ma lipesc de perete atunci cand acesta se apropie de mine. Nu parea ca si cum ar vrea sa-mi faca vreun rau, insa aparentele pot fi inselatoare asa ca mai bine sa fiu in garda.
-C-cine esti? il intreb in timp ce ma ridic in picioare ajutata de el. Nu-mi raspunde, in schimb, ma analizeaza intens, privirea devenindu-i din ce in ce mai blanda.
-Ai devenit o tanara incantatoare, Sakura! spune pe neasteptate, ceea ce ma face sa ma incrunt. Cum adica? De unde ma cunoaste? Adica, imi pare cunoscut, insa nu imi pot aminti de unde.
Imi mijesc ochii si il privesc intrebatoare. Astept cu nerabdare un raspuns, insa barbatul doar se uita la mine si imi zambeste. Devine enervant, mai ales pentru ca ma tine ca pe ace. Inchid ochii si ma sprijin de perete, acum fiind in picioare, scotand un suspin amar printre buzele intredeschise. Pentru un moment am si uitat de tot ce mi se intamplase.
-Ah, draga mea! Imi pare asa de rau pentru tot ce ti s-a intamplat, dar mai ales pentru ce ai aflat despre parintii nost... tai. spune... ezitand la ultimul cuvant.
Maresc ochii si il privesc cu teama. De unde stia el ce mi s-a intamplat. Daca e un criminal obsedat care vrea sa ma omoare? Deschid gura pentru a pune ceva, insa satenul mi-o ia inainte. Mai intai, ma apuca de mana asezandu-ma pe un scaun.
-Ei bine, stiu ca vei fi... socata, cred, cand vei afla, insa... mi-a fost asa de dor, incat nu ma mai pot ascunde de tine. Mai ales acum ca... m-am schimbat. se opreste cateva momente si ma priveste atent, asteptand sa zic ceva, insa eu nici nu ma miscam, voiam sa aflu cat mai repede despre ce e vorba, deoarece, trebuie sa recunosc, sunt foarte curioasa.
-Sunt fratele tau, Sakura!
Peste cateva minute, un hohot de ras perturbeaza linistea din incapere. Barbatul isi indreapta privirea spre mine si ma priveste intrebator. Adica, cum ar vrea sa reactionez daca el imi spune o asemenea aberatie. Dintr-o data, ma opresc din ras, fata mea devenind sumbra. Ma ridic in picioare si ma apropii de el.
-Asculta! Nu stiu cine esti sau ce vrei, insa nu-ti permit sa te mai joci cu sentimentele mele. Eu am avut un singur frate iar el a murit cand eu aveam doar zece ani. Adevarat, m suferit foarte mult, il iubeam foarte mult, insa asta nu inseamna ca ma poti minti. Te rog sa pleci imediat din casa mea si sa nu mai apari niciodata in viata mea! spun pe un ton rastit, insa cand imi ridic ochii, ii observ privirea blanda si zambitoare. Omul asta vrea cumva sa ma scoata din minti.
Ma mai priveste cateva secunde, dupa care, brusc, ma apuca de incheietura si ma trage in bratele sale. Isi apropie buzele de urechea mea vorbindu-mi pe un ton bland.
-Stiu ca tu asa ai crezut, defapt, asa a crezut toata lumea, ca am murit, insa nu a fost asa. Eu am vrut doar sa va protejez, sa nu va fie rusine cu mine. face o pauza si ma indeparteaza putin de el. Stii, draga mea, desi mi-e rusine s-o spun, de la saisprezece ani am inceput sa consum droguri, dupa care am devenit traficant. treburile au mers bine doi ani, insa intr-o zi, in timp ce livram marfa spre un client, ne-a prins politia. Am fost arestat, iar sentinta a fost de cinci ani de inchisoare. M-am dat mort pentru voi, dupa cum am mai spus, pentru a nu va face de rusine. Cat timp am fost inchis, neavand alta solutie m-am lasat de droguri. Tot timpul cat am stat acolo m-am gandit la ei, dar mai ales la tine, la surioara mea frumoasa pe care o iubeam cel mai mult pe lume. Dumnezeu mi-e martor la cat de mult am regretat faptul ca m-am apucat de droguri. Trebuia sa ma gandesc la consecinte. N-am sa mi-o iert niciodata ca te-am facut atat sa suferi. se opreste cateva secunde privindu-ma, dupa care continua. Dupa ce am iesit din inchisoare, am aflat ca parintii nostrii au murit si ca tu te-ai mutat din oras si nimeni nu stia unde te-ai dus. Te-am cautat cu disperare timp de doi ani. Cand, in sfarsit, am dat de tine, nu stiam, eram in cumpana despre felul in care sa te abordez si te-am privit din umbra. Dar acum, cand am vazut cat suferi, nu am putut sa mai stau deoaparte.
Eu, in tot acest timp n-am zis nimic, asteptand sa-si termine discursul.
-Si acum presupun ca te astepti sa-ti sar in brate si sa plang, fericita ca n-ai murit?! Ei bine, afla ca nu te cred. spun si-l privesc sfidatoare cu un zambet ironic pe buze. In acel moment, el a inceput s fredoneze un cantec de leagan, acest lucru stergandu-mi incet, incet zambetul de pe buze. Acel... acel cantec era compus de fratele meu si mi-l canta mereu pentru a ma adormi. Dar noi doi stiam despre acest cantec.
Nu mi-am dat seama ca imi curgeau lacrimile pana cand barbatul n-a intins mana stergandu-mi-le. Il privesc in ochi, dintr-o data devenindu-mi cunoscut.Da, acum nu mai aveam nicio indoiala ca e fratele meu.
Dintr-o data simtindu-ma fara vlaga, ma prabusesc in bratele lui suspinand incet. Simt cum mainile sale imi cuprind mijlocul spijinindu-ma. Inca nu-mi venea sa cred ce mi se intamplase. Nu ma gandisem niciodata la posibilitatea ca fratele meu sa nu fi murit. Imi pare asa de bine ca m-a cautat. Acum nu ma mai simt asa singura. Acum imi am fratele ce l-am adorat, aproape.
Deodata, aud un zgomot in spatele meu si ma ridic incet din bratele fratelui meu. In pragul usii statea Sasuke, privindu-ne uimit. Ii zambesc, dupa care imi infasor mainile in jurul mijlocului satenului, inca privindu-l pe brunet.
-Sasuke, el e Akira, fratele meu.