04-02-2012, 02:09 PM
Addeh., merci pentru reply. *hug* Am cam intarziat cu urmatorul capitol. ^^"
Am editat si primul capitol conform noilor reguli, dar postez si aici.
Ch. 13
Lui Tsukasa ii facea o deosebita placere sa discute cu Daichi. Era evident ca relatia lor evoluase destul de mult, intr-un mod in care lui Tsukasa ii placea, desi nu fusese sigur ca Daichi ar putea fi vreodata de acord cu asta.
- Cred ca ar trebui sa facem ceva nu chiar asa de suspect, ii spune Tsukasa satenului razand usor. Cred ca si-ar da cineva seama sau ar banui ce se intampla pe aici, mai spuse si ii mangaie usor parul lui Daichi.
- Serios? Cum ai ajuns la concluzia asta? il intreba satenul pe Tsukasa zambind rautacios. Tonul lui era usor ironic si asta il facu pe Tsukasa sa rada amuzat.
- Habar n-am, pur si simplu am presupus ca si-ar putea da seama, ii raspunse razand. In seara asta studiem? il intreba pe Daichi atingandu-i usor bratul si surazand.
Daichi il privi nedumerit, apoi pufni. Se vedea clar ca este practic uimit de faptul ca Tsukasa e chiar iresponsabil.
- Asa ai presupus? Nu era evident, nu? Si mai exact... ce inseamna sa studiem, in termenii mei? intreba satenul si Tsukasa il privi amuzat.
- In termenii tai? Pai, sa vedem. Eu si tu, carti pe masa si explorand diverse, simtindu-ne bine, ii raspunse si ii saruta usor gatul. Daichi il privi pe brunet si ridica dintr-o spranceana.
- Nu sunt interesat de carti si studiatul lor in biserica.
- Cine a zis ca studiem carti? intreba Tsukasa zambind cu subinteles.
- Atunci ce studiem? Daichi ii atinse chipul si il privi zambind usor.
- Anatomie? intreba brunetul si rase usor. Era placuta discutia lor, cel putin lui Tsukasa ii placea si se simtea bine. Ii placea sa poata sa discute anumite lucruri mai mult sau mai putin delicate cu Daichi, asa, zambind. Putea sa observe ca intr-o oarecare masura si lui Daichi ii facea placere si asta era ceva foarte bun.
- Am invatat-o in liceu.
- Sunt sigur ca nu s-au folosit aceleasi metode pe care vreau sa le folosim noi. Si este mai util asa cum vreau eu, sa nu zic mai placut.
- Toti preotii sunt atat de... atotstiutori si cunoscatori?
- Nu, desigur ca nu. Doar eu. Sunt mai special, ii raspunse si ii facu un semn cu ochiul, zambind. Lui Daichi ii scapa un zambet larg apoi il privi amuzant.
- Inteleg. Ma voi mai gandi la asta.
Tsukasa aproba si se ridica de pe pat. Isi musca usor buza inferioara privindu-l pe Daichi, placandu-i mult ceea ce vedea. Satenul era chiar frumos, brunetul nu se indoia de asta si nici nu se mira ca fusese atat de usor cucerit de el. Oarecum se bucura si ca Daichi nu este asemanator preotilor, desi nu putea spune nici ca ii place prea mult ceea ce banuia despre el.
- Deci, vom studia? Voi veni sa te intreb, ii spuse si se apropie de el pentru a-l saruta, dar Daichi se departa de el nelasandu-l sa il sarute.
- Bine. Daca te vei grabi, vei primi si o recompensa.
- Imi plac recompensele, dar acum nu primesc si un sarut?
Brunetul vroia sa ii simta buzele satenului peste ale sale, sa il sarute apasat si sa il atinga, imbratisandu-l strans.
- Uhm... ba da, spuse si il saruta pe frunte, apoi zambi amuzat si se ridica de pe pat ceea ce il facu pe Tsukasa sa il priveasca aproape rugator.
- Nu asa, se planse, dar satenul doar rase amuzat si dadu negativ din cap, indicandu-i usa lui Tsukasa.
- Sa inteleg ca primesc un sarut bonus la recompensa? il intreba pe saten si ii zambi.
- Poate primesti mai mult, ii raspunse sprijinindu-se de perete si privindu-l. Tsukasa se apropie de el zambind si ii atinse talia cu ambele maini, ii saruta tandru gatul si aproba.
- Bine, atunci voi aduce eu carti pentru a studia.
Ii mangaie parul si se indrepta spre usa. Ii trimise un sarut prin aer lui Daichi si pasi pe hol. Zambi larg si vesel si se indrepta spre camera lui.
Deschise usa camerei si se indrepta spre patul lui din micuta incapere. Se aseza facandu-se confortabil si se gandi la Daichi. Banuise ca nu este tocmai genul de persoana pasnica, dar admitea si posibilitatea ca satenul sa vrea sa schimbe asta. Tostusi, vazand armele lui, mai mult ca sigur Daichi nu vroia asta, asa ca se gandise la un motiv pentru care Daichi ar pretinde ca vrea ceva ce nu vrea de fapt si acel motiv era el, Tsukasa. Stia sigur ca este cautat, dar sperase sa nu fie cautat intr-o biserica, in acea biserica.
Nu se baza pe faptul ca Daichi l-ar ajuta si nici nu s-ar opune daca el nu vroia sa o faca. Nu ii stia motivele si nu stia care ar fi eventualele consecinte pentru saten, asa ca ar fi inteles, orice dezicie ar fi luat.
Cu cat se gandea mai mult la asta, ii era mai clar lui Tsukasa. Tatuajul, armele, atitudinea rece, totul se potrivea profilului unui yakuza. Nu mai avea nicio indoiala.
Probabil ar fi mai bine sa plec de aici. Fara sa ii spun lui Daichi. As putea sa o fac intr-o seara sau intr-o dimineata. As vrea sa il mai simt asa aproape de mine si sa il mangai, sa il sarut si sa facem dragoste, apoi as putea sa fug pur si simplu. Nu stiu daca m-ar ajuta si nu pot sa risc. Gandi Tsukasa, dar stia si el prea bine ca nu ar putea sa faca asta atat de usor. Realiza ca era destul de implicat emotional si ca tinea mult la Daichi. Mai exista si eventualitatea ca satenul sa simta la fel pentru Tsukasa si astfel, prin fuga lui, sa il raneasca. Ce sa fac? Se intreba si isi acoperi fata cu mainile, apoi se ridica de pe pat si se apropie de masa, asezandu-se pe scaunul din lemn inchis la culoare si subrezit. Ar fi mai bine daca i-as scrie o scrisoare? Nu gasea o solutie si incerca, totusi, sa se convinga ca satenul nu il cauta pe el, dar nu avea nicio sansa, experienta lui nu il lasa sa se minta asa. Hotari ca nu poate sa o faca. Am facut chestii mai rele, ar trebui sa fie simplu. Oh, de ce l-au trimis tocmai pe el? Tsukasa dorea sa isi recastige statutul si increderea celorlalti yakuza, dar avand comportamentul asta, nu era sigur ca poate sa o faca. Dar daca ii propun sa fugim amandoi? Da, asta parea a fi cea mai buna solutie. Problema mai era sa reuseasca sa deschida subiectul.
Se simtea diferit in preajma lui Daichi, satenul il facea sa se simta euforic si sa nu mai fie atent la ce face, sa lase garda jos si asta nu era ceva prea bun.
Se ridica de pe scaun si privi prin camera. El nu avea arme si s-ar putea sa aiba nevoie de ele. Sa ii ceara lui Daichi sau sa ia singur? Daca Daichi era acolo, atunci probabil ca vor mai veni si poate ca nici nu e singurul. Nu fugim! Ce-i cu atitudinea asta? Voi sta aici si ii voi infrunta. Numai sa nu fie prea multi. Isi lovi fruntea cu mana, apoi isi aminti ca Daichi il sarutase acolo si surase.
Putea incerca sa lupte cu ei, dar posibilitatea ca el sa fie capturat era foarte mare. Avea nevoie macar de niste pasaje secrete prin biserica, pasaje care era posibil sa existe pe acolo, dar de care el nu stia. Cladirea asta are un plan, nu? Probabil, dar in niciun caz nu era pus undeva de unde l-ar putea lua oricine. Poate era intr-o carte veche din biblioteca sau in biroul staretului sau in chilia lui. Putea incerca sa il caute si astfel sa fie cat de cat asigurat in cazul in care l-ar cauta cineva cu intentia de a-l captura.
Isi schimba hainele - toate aratau la fel - si se indrepta spre biblioteca, pasind usor si traversand holurile, studiindu-le bine. Deschise usa bibliotecii si se indrepta spre locul unde vazuse carti vechi, evidente si alte documente. Erau destul de multe si nu il surprindea asta, asa ca a inceput sa caute ceva care sa il ajute. Nu stia daca mai era cineva in biserica care il cauta si nu stia nici daca il va mai cauta cineva, deci nici momentul in care s-ar intampla asta, asa ca Tsukasa ar fi preferat sa fie pregatit.
Pe langa aceste ganduri era si Daichi, zambetul lui fermecator, pielea fina, buzele dulci, ochii frumosi, parul matasos si vocea placuta. Tsukasa se gandea acum si la saten, la ce vrea el si la ce simte, astfel incat sa nu il faca sa sufere si sa il pastreze cat mai mult langa el. Sentimentele lui pentru Daichi deveneau puternice si nu vroia sa schimbe asta.
Am editat si primul capitol conform noilor reguli, dar postez si aici.
(21-02-2011, 10:50 PM)Noesis A scris: Varsta minima: 18_____________________
Gen: yaoi, drama, romance
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: o parte din actiune se petrece intr-o biserica, mafie, posibil limbaj vulgar
Tipul de comentariu solicitat: avansat
Ch. 13
Lui Tsukasa ii facea o deosebita placere sa discute cu Daichi. Era evident ca relatia lor evoluase destul de mult, intr-un mod in care lui Tsukasa ii placea, desi nu fusese sigur ca Daichi ar putea fi vreodata de acord cu asta.
- Cred ca ar trebui sa facem ceva nu chiar asa de suspect, ii spune Tsukasa satenului razand usor. Cred ca si-ar da cineva seama sau ar banui ce se intampla pe aici, mai spuse si ii mangaie usor parul lui Daichi.
- Serios? Cum ai ajuns la concluzia asta? il intreba satenul pe Tsukasa zambind rautacios. Tonul lui era usor ironic si asta il facu pe Tsukasa sa rada amuzat.
- Habar n-am, pur si simplu am presupus ca si-ar putea da seama, ii raspunse razand. In seara asta studiem? il intreba pe Daichi atingandu-i usor bratul si surazand.
Daichi il privi nedumerit, apoi pufni. Se vedea clar ca este practic uimit de faptul ca Tsukasa e chiar iresponsabil.
- Asa ai presupus? Nu era evident, nu? Si mai exact... ce inseamna sa studiem, in termenii mei? intreba satenul si Tsukasa il privi amuzat.
- In termenii tai? Pai, sa vedem. Eu si tu, carti pe masa si explorand diverse, simtindu-ne bine, ii raspunse si ii saruta usor gatul. Daichi il privi pe brunet si ridica dintr-o spranceana.
- Nu sunt interesat de carti si studiatul lor in biserica.
- Cine a zis ca studiem carti? intreba Tsukasa zambind cu subinteles.
- Atunci ce studiem? Daichi ii atinse chipul si il privi zambind usor.
- Anatomie? intreba brunetul si rase usor. Era placuta discutia lor, cel putin lui Tsukasa ii placea si se simtea bine. Ii placea sa poata sa discute anumite lucruri mai mult sau mai putin delicate cu Daichi, asa, zambind. Putea sa observe ca intr-o oarecare masura si lui Daichi ii facea placere si asta era ceva foarte bun.
- Am invatat-o in liceu.
- Sunt sigur ca nu s-au folosit aceleasi metode pe care vreau sa le folosim noi. Si este mai util asa cum vreau eu, sa nu zic mai placut.
- Toti preotii sunt atat de... atotstiutori si cunoscatori?
- Nu, desigur ca nu. Doar eu. Sunt mai special, ii raspunse si ii facu un semn cu ochiul, zambind. Lui Daichi ii scapa un zambet larg apoi il privi amuzant.
- Inteleg. Ma voi mai gandi la asta.
Tsukasa aproba si se ridica de pe pat. Isi musca usor buza inferioara privindu-l pe Daichi, placandu-i mult ceea ce vedea. Satenul era chiar frumos, brunetul nu se indoia de asta si nici nu se mira ca fusese atat de usor cucerit de el. Oarecum se bucura si ca Daichi nu este asemanator preotilor, desi nu putea spune nici ca ii place prea mult ceea ce banuia despre el.
- Deci, vom studia? Voi veni sa te intreb, ii spuse si se apropie de el pentru a-l saruta, dar Daichi se departa de el nelasandu-l sa il sarute.
- Bine. Daca te vei grabi, vei primi si o recompensa.
- Imi plac recompensele, dar acum nu primesc si un sarut?
Brunetul vroia sa ii simta buzele satenului peste ale sale, sa il sarute apasat si sa il atinga, imbratisandu-l strans.
- Uhm... ba da, spuse si il saruta pe frunte, apoi zambi amuzat si se ridica de pe pat ceea ce il facu pe Tsukasa sa il priveasca aproape rugator.
- Nu asa, se planse, dar satenul doar rase amuzat si dadu negativ din cap, indicandu-i usa lui Tsukasa.
- Sa inteleg ca primesc un sarut bonus la recompensa? il intreba pe saten si ii zambi.
- Poate primesti mai mult, ii raspunse sprijinindu-se de perete si privindu-l. Tsukasa se apropie de el zambind si ii atinse talia cu ambele maini, ii saruta tandru gatul si aproba.
- Bine, atunci voi aduce eu carti pentru a studia.
Ii mangaie parul si se indrepta spre usa. Ii trimise un sarut prin aer lui Daichi si pasi pe hol. Zambi larg si vesel si se indrepta spre camera lui.
Deschise usa camerei si se indrepta spre patul lui din micuta incapere. Se aseza facandu-se confortabil si se gandi la Daichi. Banuise ca nu este tocmai genul de persoana pasnica, dar admitea si posibilitatea ca satenul sa vrea sa schimbe asta. Tostusi, vazand armele lui, mai mult ca sigur Daichi nu vroia asta, asa ca se gandise la un motiv pentru care Daichi ar pretinde ca vrea ceva ce nu vrea de fapt si acel motiv era el, Tsukasa. Stia sigur ca este cautat, dar sperase sa nu fie cautat intr-o biserica, in acea biserica.
Nu se baza pe faptul ca Daichi l-ar ajuta si nici nu s-ar opune daca el nu vroia sa o faca. Nu ii stia motivele si nu stia care ar fi eventualele consecinte pentru saten, asa ca ar fi inteles, orice dezicie ar fi luat.
Cu cat se gandea mai mult la asta, ii era mai clar lui Tsukasa. Tatuajul, armele, atitudinea rece, totul se potrivea profilului unui yakuza. Nu mai avea nicio indoiala.
Probabil ar fi mai bine sa plec de aici. Fara sa ii spun lui Daichi. As putea sa o fac intr-o seara sau intr-o dimineata. As vrea sa il mai simt asa aproape de mine si sa il mangai, sa il sarut si sa facem dragoste, apoi as putea sa fug pur si simplu. Nu stiu daca m-ar ajuta si nu pot sa risc. Gandi Tsukasa, dar stia si el prea bine ca nu ar putea sa faca asta atat de usor. Realiza ca era destul de implicat emotional si ca tinea mult la Daichi. Mai exista si eventualitatea ca satenul sa simta la fel pentru Tsukasa si astfel, prin fuga lui, sa il raneasca. Ce sa fac? Se intreba si isi acoperi fata cu mainile, apoi se ridica de pe pat si se apropie de masa, asezandu-se pe scaunul din lemn inchis la culoare si subrezit. Ar fi mai bine daca i-as scrie o scrisoare? Nu gasea o solutie si incerca, totusi, sa se convinga ca satenul nu il cauta pe el, dar nu avea nicio sansa, experienta lui nu il lasa sa se minta asa. Hotari ca nu poate sa o faca. Am facut chestii mai rele, ar trebui sa fie simplu. Oh, de ce l-au trimis tocmai pe el? Tsukasa dorea sa isi recastige statutul si increderea celorlalti yakuza, dar avand comportamentul asta, nu era sigur ca poate sa o faca. Dar daca ii propun sa fugim amandoi? Da, asta parea a fi cea mai buna solutie. Problema mai era sa reuseasca sa deschida subiectul.
Se simtea diferit in preajma lui Daichi, satenul il facea sa se simta euforic si sa nu mai fie atent la ce face, sa lase garda jos si asta nu era ceva prea bun.
Se ridica de pe scaun si privi prin camera. El nu avea arme si s-ar putea sa aiba nevoie de ele. Sa ii ceara lui Daichi sau sa ia singur? Daca Daichi era acolo, atunci probabil ca vor mai veni si poate ca nici nu e singurul. Nu fugim! Ce-i cu atitudinea asta? Voi sta aici si ii voi infrunta. Numai sa nu fie prea multi. Isi lovi fruntea cu mana, apoi isi aminti ca Daichi il sarutase acolo si surase.
Putea incerca sa lupte cu ei, dar posibilitatea ca el sa fie capturat era foarte mare. Avea nevoie macar de niste pasaje secrete prin biserica, pasaje care era posibil sa existe pe acolo, dar de care el nu stia. Cladirea asta are un plan, nu? Probabil, dar in niciun caz nu era pus undeva de unde l-ar putea lua oricine. Poate era intr-o carte veche din biblioteca sau in biroul staretului sau in chilia lui. Putea incerca sa il caute si astfel sa fie cat de cat asigurat in cazul in care l-ar cauta cineva cu intentia de a-l captura.
Isi schimba hainele - toate aratau la fel - si se indrepta spre biblioteca, pasind usor si traversand holurile, studiindu-le bine. Deschise usa bibliotecii si se indrepta spre locul unde vazuse carti vechi, evidente si alte documente. Erau destul de multe si nu il surprindea asta, asa ca a inceput sa caute ceva care sa il ajute. Nu stia daca mai era cineva in biserica care il cauta si nu stia nici daca il va mai cauta cineva, deci nici momentul in care s-ar intampla asta, asa ca Tsukasa ar fi preferat sa fie pregatit.
Pe langa aceste ganduri era si Daichi, zambetul lui fermecator, pielea fina, buzele dulci, ochii frumosi, parul matasos si vocea placuta. Tsukasa se gandea acum si la saten, la ce vrea el si la ce simte, astfel incat sa nu il faca sa sufere si sa il pastreze cat mai mult langa el. Sentimentele lui pentru Daichi deveneau puternice si nu vroia sa schimbe asta.
![[Imagine: LCGbvGa.png]](http://i.imgur.com/LCGbvGa.png)