Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Minciuni dulci

#21
Multumim ca cititi si comentati fetelor :X :*

Ch. 10

Inconstient sau nu, intra in gura lupului fara sa se opuna. Si ceva mai nou si mai surprinzator era ca nu dadea inapoi si parea ca ii place unde este, desi nu schita niciun gest si nu lasa nicio emotie sa ii patrunda prin chipul inexpresiv, dar faptul ca el simtea ceva schimba totul. Pana si rostul gandurilor erau intoarse pe dos, erau invalmasite si aruncate intr-o parte, indepartata, fiind apoi acoperita cu o patura de praf si de uitare. Nu mai nega caci nu mai avea cum si nici nu mai voia. Se strofocase prea mult sa inteleaga ce simte si cum simte si din pacate, sau din fericire, nu ajunsese la nicio concluzie. Cel putin constientiza ca simte ceva. Un ceva ce nu il putea defini prea curand.

Nu era o placere oarecare, care isi face aparitia oricand, pe neasteptate si il surprinde, era o placere care i se strecura prin inima, care il facea sa se simta tulburat, confuz si debusolat. Era un sentiment aparte, unic si special. Nu era un las care sa nu recunoasca si sa fuga, din contra, infrunta problemele, asta daca se pot numi asa, cu vitejie si tact, poate uneori prea direct si prea inarmat, dar totusi infrunta in mare masura cam tot ce putea.

Poate daca ar fi reusit sa comunice mai mult si sa isi lase emotiile libere ar fi fost mult mai usor pentru cei din jur sa il inteleaga, dar lucrurile astea le invata incetul cu incetul. El nu fusese creat decat pentru un anumit lucru, pe care il stia bine si pe care il respecta, desi poate ar fi avut ceva de zis, insa in fata anumitor lucruri isi inghitea orgoliul si demnitatea, lucru care il deranja mai mereu, dar la care nu putea actiona decat intr-un singur mod, acela care i-ar fi fost ordonat.

Deschise lent ochii simtind acele brate inconjurandu-i trupul . Era o senzatie placuta... de caldura. Si poate, desi defintiile lor erau diferite, Daichi intelegea intr-un fel la ce se refera Tsukasa cand vorbea despre afectiune, despre acea caldura, sufleteasca si nu fizica. Il privise somnoros si se freca usor cu mainile la ochi. Se intoarse mai bine spre el pentru a-l privi, chiar daca acum distanta dintre ei era foarte mica. In acel moment Tsukasa se apropie de el, eliminand distanta dintre ei si ii prinse buzele intr-un sarut lent, pe care Daichi il accepta adancindu-l si intensificandu-l. Se departa apoi si observa zamebtul lui Tsukasa, zambind la randul lui.

- 'Neata.
Daichi tocmai realiza ca e dimineata si au petrecut o noapte impreuna, unul in bratele celuilalt. Zambi calduros si vorbi pe un ton amuzat.
- 'Neata.
Il amuza faptul ca amandoi erau imbracati doar in boxeri. Un preot si un... mare credincios ca el, intr-o biserica au dormit impreuna, asta da intamplare. Dar daca ar intra cineva pe usa aceea, care nici macar nu era inchisa cu cheia si i-ar surprinde asa, ar crede acea persoana ca intre ei doi nu s-a intamplat nimic? Ca doar au dormit imbratisati , ca doi... prieteni? iubiti? Uhm... aici era problema, marea problema.

-Cum ai dormit?
Din nou vocea lui Tsukasa il trezi din starea aceea euforica. Isi strecura unul dintre picioare intre ale lui si ii zambise din nou amuzat.
-Am dormit bine. A fost cald si placut.
Tonalitatea voci sale era normala, doar ca se putea observa ca era adaugata si putina caldura, sau afectiune, cum voia Tsukasa sa o numeasca.
-Ma bucur ca ai dormit bine. In caz ca te intrebi, eu am dormit minunat, zise Tsukasa zambind amuzat.
Daichi chicotii distrat si isi schimba pozitia in pat ajungand deasupra lui Tsukasa si zambi.
- Sa stii, chiar ma intrebam, zise aplecandu-se usor spre el si sarutandu-l. La randul sau, Tsukasa il saruta apasat si pasional, bagandu-si degetele in parul lui Daichi.
In afara camerei , pe holul principal, care dadea spre celelalte camere, sau o parte din ele, se auzeau cateva voci. Daichi chicotii amuzat.
- Stii, aseara nu am inchis usa si e putin periculos. Zise amuzat, incerca sa faca un efort sa vorbeasca mai mult si sa comunice cu Tsukasa, desi i se parea a fi cam greu asta, totusi isi dadea toata silinta.

In acel moment Tsukasa se ridica din pat, Daichi ajungand pe partea cealalta a patului si il privi curios. Acesta incuie usa si se reintoarse langa el.
- Acum e inchisa, ii zise si il saruta apasat. Daichi il trase spre el adancind sarutul si devenind putin mai aprins, ii atinse abdomenul, urcand cu cealalta mana pe spatele sau, atingandu-l usor de-a lungul coloanei.
- Si daca careva ciocane? Intreba mentinandu-si buzele lipite de ale lui Tsukasa, mainile lui atingandu-i in voie trupul.
- Ne prefacem ca dormim, veni raspunsul la care Daichi rase amuzat.
- Asta ar inseamna sa mintim, vorbi pe o voce rautaciosa. Din cate stiu eu, un preot nu ar trebui sa sfatuiasca pe nimeni sa minta.
Ii sopti sarutandu-i buzele si inconjurandu-i talia cu picioarele , tragandu-l aproape de el, simtindu-l si absorbindu-l.

- Unele minciuni sunt admise chiar si de preoti, iar eu o admit pe asta, ii zise jucaus, zambindu-i si muscandu-si buza inferioara.
- Tu nu admiti cam multe?
Il intreba avand o expresie amuzata si rautacioasa in acelasi timp. Ii placea sa il tachineze cu asta, mai ales ca el avea asa numita statura de preot. Poate pana atunci vorbaria aceea i se parea inutila, dar acum observa ca e amuzanta, chiar daca inca nu se prea dadea in vant dupa ea, incerca totusi sa poarte o discutie normala.
- Aminteste-mi ce am mai admis pana acum.
Asta ii dadea ceva de gandit, dar nu era ceva nerezolvabil. Din contra, Daichi putea sa ii aduca aminte de multe lucruri ce ii includeau pe amandoi.
-Uhm, ai admis ca un preot sa stea aici cu mine, aproape dezbracat. Ai admis sa se sarute, sa se atinga si sa doarma impreuna, ai admis sa fie ceva intre acest preot si acest asa zis crestin, zise amuzat si rautacios in acelasi timp.

- Nu, astea vin la pachet, eu am admis un singur lucru.
Ei bine, Daichi se cam indoia.
- Deci lucrurile astea sunt inadmise. Si atunci de ce le facem?
- Cine a zis ca sunt inadmise?
Ridica o spranceana privindu-l usor increzut.
- Pai ai zis ca doar un singur lucru e admis, deci rezulta ca celelalte sunt inadmise? ii saruta gatul si apoi umarul, trecandu-si usor limba peste pielea sa.
- Nu... este admis un lucru si restul sunt admise pentru ca se leaga de acel lucru, Tsukasa nu credea ca mai are coerenta din cauza a ceea ce ii facea Daichi care ii saruta umarul si zambise amuzat.

- Dar tocmai ai zis ca tu admiti doar un lucru, zise zambind intr-un mod ciudat.
- Poftim? Tsukasa nu mai intelegea nimic. Stii ce? Vorba multa, saracia omului, mai zise inainte sa ii prinda buzele lui Daichi intr-un sarut lung la care el participa, atingandu-i limba cu a sa si tragandu-l mai aproape de el.
- Inainte parca nu vorbeam destul, se planse Daichi.
- Vorbitul se face in biblioteca sau intr-un cerc de lectura.
Si asta il punea pe ganduri pe Daichi, ceea ce inseamna ca nu trebuia sa mai vorbeasca?

- Deci vrei sa tac?
Intreba putin surprins. Pe el nu l-ar deranja, dar acum depinde de Tsukasa ce vrea.
- Nu vreau sa taci.
- Oh, si ce vrei sa fac?
Poate vocea ii sunase mai perversa decat ar fi vrut sa sune initial, dar asta era si ideea. Propozitia fusese creata si spusa cu acel scop pervers, murdar, indecent.
- Ce vrei sa faci? intreba Tsukasa dupa cateva momente de gandire.
Daichi isi musca buza intentionat si ii sopti pe o voce erotica:
- Nu, nu pot sa fac ce vreau sa fac, ar fi ilegal.
Cu adevarat ilegal, la fel cum ii era si zambetul ce denota multe.

- Ilegal? ridica o spranceana. Spune-mi, poate e admis.
- Nu, vreau sa iti dai seama, ii zise atingandu-i abdomenul cu mainile si urcand pe piept incet si fin. Mainile ii atinsesera antebratele, privirea oprindu-i-se pe cel stang pe care avea tatuat un dragon, il privii cu aceeasi perversitate de mai inainte.
- Ah... da, cu siguranta e admis.

Raspunsul ii placea si il amuza in acelasi timp. Chicotii si il saruta lung si adanc. Il trase spre el, putand sa il simta mai bine. Acum, in acel moment sa ii spuna careva lui Daichi ca Tsukasa e preot, avand acel tatuaj foarte simbolic, dar la randul sau nici Daichi nu putea sa fie considerat un crestin inversunat, caci la randul sau, tatuajul de pe abdomen ce infatisa un sarpe care isi musca coada, dadea multe de gandit. Dar cine sa se gandeasca la astfel de idei, ipoteze si cine sa isi creeze pareri, cand corpurile lor fierbinti erau atat de aproape, atat de insetate unul dupa celalalt?
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#22
Weee, sunt prima, prima, prima, prima, prima, prima , prima!....
Dragutz, atat de dragutz ce se intampla intre cei doi! :x Adorabil, imi vine sa-i pap pe amandoi la desert [ma gandesc la un desert sofisticat, exotic, alcatuit din doua blaturi incolacite, intrepatrunzandu-se...]meow!
Nu stiu cum reuseste Daichi sa nu-si tradeze emotiile, dar banuiesc ca asa e firea lui. mult, mult prea dulce! si pervers... mai vreau!
Citat:- Stii, aseara nu am inchis usa si e putin periculos. Zise amuzat, incerca sa faca un efort sa vorbeasca mai mult si sa comunice cu Tsukasa, desi i se parea a fi cam greu asta, totusi isi dadea toata silinta.

In acel moment Tsukasa se ridica din pat, Daichi ajungand pe partea cealalta a patului si il privi curios. Acesta incuie usa si se reintoarse langa el.
- Acum e inchisa, ii zise si il saruta apasat.
oh, da, acum e inchisa, so get to work! >:) i want to hear some moans XD
Ce-mi plce cum il ameteste Daichi pe Tsukasa... hai, e nevoie doar de atatica munca de convingere in plus si sunteti impreuna. La naiba cu falsa preotie, desi pacatul asta e... of, mai bine nu zic asa ceva pe forumuri publice o//o.
Zau, nu stiu ca se mai zic, actiunea ma atrage complet, o absorb ca un burete. Lucrurile se desfasoara incredibil de lent si ador asta, doar ca mi-ar pacea ca si capitolele sa apara mai des si mai repede (though i'm not one to talk). Cat despre "lipsa de inspiratie" pe care am mentionat.o, Noesis, imi pare rau, dar nu la asta ma refeream. Imi amintesc ca spusesei ceva de genul ca muza ta te parasise pentru o bucata de timp, si scz, a fost vina mea ca nu am fost explicita, dar nu am recitit postul tau inainte sa postez :D.

Cam atat... stiu ca practic nu am spus mai nimic, dar m-ati lasat fara cuvinte >:D<
There's only one way to get rid of temptation, and
that's to yield to it. (Lord Henry Wotton) - Picture of Dorian Gray, Oscar Wilde


Blog - October Nights

#23
Eto... Am venit si eu cu nextul... Umm... N-am scuze. ;_;

October and Kid Skittles, merci pentru replies si va mai asteptam pe aici... Daca nu ati uitat de noi... :o3
>:D< >:D<

Ch. 11

Tsukasa se lasa ametit de parfumul lui Daichi si de buzele lui atat de dulci si de moi. Ii atingea usor corpul, degetele aproape tremurandu-i la contactul cu pielea catifelata. Era excitat si vroia mai mult decat doar niste atingeri, dar stia si ca nu poate sa strice momentul doar pentru ca nu are rabdare. Vroia sa ii acorde atentie lui Daichi, sa se bucure amandoi unul de altul.

Scopul lui nu fusese nicidecum acesta, trebuia doar sa se ascunda, nu sa cunoasca un tip care sa il faca sa il doreasca, iar acel tatuaj pe care il observa pe abdomenul lui Daichi il facu sa se intrebe care este scopul satenului. Dar nu era o intrebare care sa il preocupe prea mult, concentrandu-se pe a-l saruta si a-l atinge pe Daichi. Satenul ii raspundea la sarutari si ii atingea lent corpul, lasandu-si capul pe spate cand buzele lui Tsukasa ii atinsera gatul. Una din mainile brunetului a ajuns la boxerii lui Daichi si a tras usor de ei, apoi i-a zambit satenului, sarutandu-l scurt de mai multe ori. Cu siguranta vor face lucruri ilegale, dar admise de amandoi. Mai trase putin de boxeri si apoi ii prinse cu ambele maini, lasandu-l gol in fata lui pe Daichi si ii privi corpul, trecandu-si limba intr-un mod pervers peste buze. Daichi ii atinse parul si il trase spre el, lipindu-si buzele de ale lui si sarutanu-l lent, limba lui facandu-si loc in gura lui Tsukasa si masand-o pe a lui.

Intre ei era atat de viziba atractia si nu doar cea fizica. Tsukasa il dorea pe Daichi, dar se bucura de preludiu, de miscarile lente si atente ale lui si de saruturile calme. Ii placea sa il simta asa, sa poata sa il atinga si sa il sarute fara ca acesta sa il respinga sau sa il trateze cu indiferenta. Ii simtea palmele umede pe spate si coborand spre fundul lui, prinzand boxerii si tragandu-i in jos, reusind sa il dezbrace. Tsukasa ii zambi si il saruta apasat, il impinse pe pat pana cand atinse suprafata moale si isi freca penisul tare de al lui, ceea ce il facu pe Daichi sa isi muste buza si sa il zgarie usor pe Tsukasa.

- Putin agitat?
Reactiile lui Daichi ii pareau putin cam timide, ceea ce il surprindea putin dupa atitudinea satenului.
- Imi plac stelele, ii raspunde Daichi ridicand usor o spranceana, ceea ce il facu pe Tsukasa sa chicoteasca.
- Da, sunt dragute.

Daichi ii zambi lui Tsukasa, fiind incredibil de dragut dupa parerea brunetului. Satenul putea sa fie chiar foarte simpatic cand vroia. Il saruta din nou, lent si ii departa picioarele cu mana, ii tachina putin intrarea si apoi il penetra cu un deget, al doilea adaugandu-l aproape imediat, ceea ce il facu pe saten sa isi muste din nou buza si sa i se observe roseata din obraji.

Incepu sa isi miste mai rapid degetele in interiorul lui, scotandu-le si bagandu-le din nou. Il privea pe Daichi care parea stanjenit de actiunile lui si ii evita privirea, strangand cearsaful in pumni. Brunetul zambi si ii prinse barbia sarutandu-l apasat, apoi scoase degetele din interiorul lui si ii ridica fundul, penetrandu-l usor. Vroia sa fie calm si atent cu Daichi care isi arcui spatele si gemu infundat, bratele lui aflandu-se pe spatele lui Tsukasa si strangand, apasand si zgariind. Nu avea nimic impotriva zgarieturilor, dar Daichi era deosebit de sensibil, ceea ce il determina pe Tsukasa sa il lase sa se obisnuiasca ceva mai mult cu senzatia.

Incepu sa se miste usor si il privi pe Daichi care parea putin pierdut.
- E totul in regula? intreba soptit si respirand neregulat.
- Da, ii raspunse Daichi si il trase spre el pentru a-l saruta, apoi isi apropie buzele de urechea lui. Poti sa te misti mai repede?
Un zambet satisfacut isi facu aparitia pe chipul brunetului si incepu sa se miste mai repede, asa cum ii ceru Daichi, intrand si iesind rapid din el. Gemetele se auzeau clar in camera, dar nici unul dintre ei nu parea preocupat ca cineva ii poate auzi.

Tsukasa s-a oprit putin pentru a se ridica in genunchi si astfel avand un unghi mai bun de penetrare, intensificandu-si miscarile si provocandu-l pe Daichi sa geama mai tare. Mainile lui erau pe picioarele lui Daichi si il privea in timp ce il penetra cu furie, simtindu-i interiorul fierbinte contractandu-se atunci cand satenul ejacula. Tsukasa se elibera in interiorul lui Daichi si se lasa pe el, savurand senzatia.

Brunetul s-a miscat usor si s-a asezat langa Daichi, zambind larg si atingandu-i usor bratul cu mana.
- Cred ca imi plac chestiile ilegale, satenul il priveste si chicoteste, apoi se ridica putin si isi face cruce, incepand sa rada.

- Ce e? intreaba Tsukasa amuzat.
- Ce sa fie? Tocmai ne-am futut intr-o biserica, ii raspunde Daichi si Tsukasa incepe sa rada.
- Nu suntem chiar in biserica.
- Da, suntem pe propietatea bisericii.
- Si?
- Si... Cand te-ai hotarat sa devi preot?
- Schimbi subiectul, spune brunetul razand.
- Tu il schimbi. Zi-mi scurt ca nu vrei sa raspunzi si tac.

Il privi amuzat. Era draguta conversatia si Daichi era cel care schimba subiectul. La fel si cand a zis de stele.
- Nu ti-a placut? Nu te-am satisfacut? intreba zambind.
- Ba da, raspunse rece, redevenind indiferent, ceea ce nu ii placea deloc lui Tsukasa si nu se astepta ca satenul sa aiba o astfel de atitudine dupa ce au facut sex.
- Asta e bine, ii raspunde incerand sa para cat mai indiferent.
- Ce vrei de la mine de acum incolo? M-ai futut, altceva? vocea satenului ii era rece, dar in acelasi timp prezenta un interese destul de vizibil.
- De ce te comporti asa? Tsukasa era putin surprins de replica lui.

Daichi il privi putin confuz si clipi des, apoi zambi trist. El nu prea pricepea cum si in ce fel ar trebui sa se comporte.
- Scuze.

Brunetul se ridica in sezut si il privi pe Daichi, parca incercand sa inteleaga ce este cu el. Stia ca nu il cunoaste destul de bine si asta il frustra, vroia sa il cunoasca si vroia sa stie de ce este asa. Se apropie de el si il atinse usor, trecandu-si degetele peste buzele lui si zambindu-i cald, apoi il saruta scurt.
- Suntem impreuna acum, nu? intreba satenul dupa ce il saruta apasat pe Tsukasa. Era destul de deschis la acest subiect.
- Da, suntem, ii raspunse vesel.
- Sigur? Sa stii ca e ok daca nu vrei asa ceva.
- Sigur, ii raspunse si il imbratisa, sarutandu-l scurt.
[Imagine: LCGbvGa.png]

#24
Oh, un capitol foarte interesant şi intrigant :> Duuh, ce tot vorbesc... * laughs * E normal când vine vorba să scrieţi yaoi.

Anyway, chiar am observat că nu aţi mai trecut de mult timp pe aici - chiar două luni damn it o.o Btw, să ştiţi totuşi, că n-am uitat numele personajelor, înfăţişarea lor şi cel mai important ~ atitudinea lui Daichi şi a lui Tsukasa.
Cam reci la final - în special Daichi faţă de brunet.
Hmm, chiar aşteptam acest moment şi mă bucur că nu aţi grăbit deloc firul acţiunii; preludiul a fost şi el very, very interesting <3 Pfft, ce să mai zic de actul în sine :))

Cred că v-am mai spus părerea mea în legătură cu voi şi cu acest fic; anw, succes ca-n toate capitolele girls xD

#25
Addeh. Multumim de comment , Daichi asa e el mai reecee:D , multumim si sper ca mai treci pe aici :*


Ch. 12

Daichi ii zambi scurt si il privi. Ii atinse incet chipul si inchise ochii. Prea multe preocupari il faceau sa se gandeasca la altceva, dar incerca sa alunge asta astfel incat sa se poata bucura de Tsukasa. Inca era oarecum timid, desi nu arata asta. Lucrurile petrecute intre ei... Oare nu fusese putin inconstient ca il lasase sa faca ceea ce tocmai s-a intamplat intre ei? Dar cel mai important lucru era ca nu regreta. Il simtise in interiorul lui si putea spune ca se simtise foarte legat de Tsukasa, lucru care il incanta nespus de mult. Nici el nu stia cum si cand aceste sentimente au aparut si nu se preocupa daca or sa dispara sau nu. Le lasa acolo, in interiorul lui, ascunse de ochii tuturor, le ferea si proteja de orice si oricine ar incerca sa le distruga. Si gresea. Stia asta, dar raspundea la acesti pasi gresiti ai sai cu un zambet.

Insa, desi se simtea bine in preajma lui Tsukasa, mai avea de invatat cum sa se comporte. Constientiza singur ca raceala lui nu e buna si faptul ca atitudinea lui se schimba brusc de la una rece la una calda, era din cauza faptului ca era nesigur pe tot ce se intampla. Daichi venise in acea biserica cu gandul de a il descoperi pe tradatorul ce se ascundea acolo, cu gandul sa il omoare intr-un mod crud si misel. Iar el ce facea? Se lasa indragostit de un barbat, asa zis preot, care putea fi chiar prada lui si care mai era si suspect pe deasupra si chiar nu facea nimic? Se lasa cuprins de acele stari si emotii si tocmai intrase intr-o relatie cu el. Ceva si mai ciudat, este ca il lasase sa aiba acel act intim cu el. Incepea sa se gandeasca daca nu cumva ceva se intampla cu el. Si nu ceva bun si dragut si simpatic, era inconstient sau cum?

Zambi si deschise ochii privindu-l pe Tsukasa il saruta scurt. Era o senzatie placuta atunci cand buzele lui fierbinti le atingeau pe ale sale.
- Mergem sa facem dus? intreba pe un ton calm si relaxat continuand sa ii atinga chipul cu degetele si sa se joace pe pielea acestuia.
- Mergem, ii spune Tsukasa zambind si il saruta scurt. Daichi zambi fiind chiar fericit de cum incepeau lucrurile sa mearga intre ei.
- Mergi tu primul si apoi eu, doar nu putem iesi amandoi din aceeasi camera, nu? Aratand asa.
Tsukasa incepu sa rada.
- Bine, te astept, spuse si se indreapta spre usa dupa ce il saruta apasat.

Daichi chicoti vazandu-l. Se intreba daca sa il lase sa plece asa sau sa ii atraga atentia. Prima varianta suna foarte tentanta. Plus ca asa i se vedea si tatuajul acela si putea fi admirat de mai multi. Mm... dar nu prea credea ca vrea sa fie admirat si de altii.

- Uhm, stii nu pot sa zic ca nu esti sexy, dar preotii aia nu vor fi de aceeasi parere cu mine. Dar totusi mie imi place defilarea ta, spunse zambind larg intinzandu-se pe pat, sprijinindu-si capul in palma si privindu-l intr-un mod pervers. Sau poate ca preotii vor avea niste ganduri perverse.
Brunetul incepe sa rada vesel si se imbraca sub privirile lui Daichi.
- Am scapat detaliul asta.
Chicoti si Daichi si scoase limba. Daca uita si astfel de detalii, atunci Daichi chiar nu stie cum a devenit el preot – aici ar trebui alt semn de intrebare, dar prefera sa il ignore momentan.
- Da, un detaliu nesemnificativ.
Dar atat de nesemnificativ. Tsukasa era destul de iresponsabil, chiar foarte iresponsabil.

- Te astept, spuse si ii trimise un sarut prin aer, apoi iesi din camera.
In urma lui, Daichi zambi si ofta lung. Asta era cu adevarat ceva neasteptat si se intreba daca lucrurile vor merge bine, dar oricum pentru moment mai bine se prefacea indiferent in fata acestor detalii dubioase si ingrijoratoare. Se imbraca si el lent simtind un disconfort in partea inferioara a corpului si ofta lung. Se pare ca ei chiar au facut-o. Daichi rase. Avea nevoie de o dovada ca au facut-o sau ce? Crezuse ca viseaza? Dadu negative din cap. Isi lua un prosop si merse spre dusuri. Intra si isi lasa prosopul pe undeva, la fel si hainele. Tsukasa il privi zambind.

Satenul intra sub dus si ii zambi lui Tsukasa.
- Ai multe datorii ca preot? intreba simplu si incepu sa isi spele corpul, atingandu-se si privindu-l in acelasi timp pe cel din dusul alaturat. Dusurile erau despartite printr-un simplu perete fals care nu ajungea pana la tavan, astfel cei doi se puteau vedea.
- Destule. De ce nu vi aici? intreba Tsukasa privindu-l pe Daichi.
- De ce nu vin? intreba si incepu sa rada. Tu de ce crezi? ridica dintr-o spranceana. Pentru un preot Tsukasa era foarte, dar foarte iresponsabil.
- Bine, bine, spuse si iesi din dusul lui, intrand langa Daichi si il saruta apasat. Daichi il musca de buza si il privi putin morocanos. Desi ii placeau aceste saruturi nu ii putea spune asta lui Tsukasa, mai ales ca ele puteau fi chiar calea lor spre distrugere. Daca ii prindea careva? Ce explicatie aveau sa le dea?

- Pentru ce a fost asta? intreaba si isi trecu limba peste buza.
Satenul il privi amuzat, dar nu trada asta, chipul sau trada doar calmitate. Desi era asa calm, il deranja imaturitatea lui destul de mult si chiar daca Tsukasa era mai mare ca el, nu prea se observa asta asa usor. Ofta, dar nu spuse nimic, pana cand...
- Vezi ca vine cineva, spuse uitandu-se imediat spre usa. Avea un auz foarte fin si auzea pasii foarte bine. Doar era renumit in clanul sau, era un asasin profesionist, auzea totul si percepea totul mai bine decat oricine.
Tsukasa intra rapid sub dusul lui.
- Pacaleala, zambi amuzat privindu-l pe brunet. Desi se bucura ca reactionase rapid, ar fi vrut sa reactioneze si mai rapid si sa fie mult mai precaut.
- Bine, am inteles, spuse razand.

Cineva intra si ii privi pe cei doi, zambind. De fapt fusese o dubla pacaleala, caci Daichi stia ca intr-adevar vine cineva, dar vroia sa il tachineze putin pe Tsukasa si sa ii arate cam ce se poate intampla din cauza neatentiei lor.
-Oh, parinte Tsuakasa si tanarul Daichi, la ora asta e destul de tarziu.
Tsukasa privi spre cel care a intrat si Daichi trase si el putin cu ochiul. Ar fi fost bine ca Tsukasa sa aiba pregatite niste scuze si oricum, el, fata de Daichi, se pricepea mult mai bine la vorbe, nu? Deci sa isi puna in vedere calitatile.
- Da... Am studiat mult si abia acum am reusit sa venim aici.
Daichi se cam indoia de studiul lor, dar nu putea comenta nimic acum, nu? Si nici nu putea sa puna la indoiala cuvintele instructorului sau. Desi, poate, undeva, in interiorul lui, ceva il impingea sa spuna sau sa faca ceva.

- Oh, frumos, sa il instruiti pe Daichi, e un tanar virtuos de a vrut sa vina aici pentru a isi purifica drumul.
Batranul preot era foarte amuzant dupa parerea lui Daichi care se abtinea cu greu sa nu rada si cica se intoarse sa se spele. Poate era dragut acest preot batran si ii lasa si pe ei sa faca acel dus in intimitate si poate, cumva, avea si el ceva de facut, vreo treaba pentru biserica, vreo slujba sau orice altceva.
- Da, e un tanar special, confirma Tsukasa zambind. Voi avea grija sa il invat foarte bine ce stiu.

Daichi il privi cu o expresie grava si se stramba la el scotand limba, fara ca preotul din usa sa vada . Nu stia daca Tskuasa fusese sarcastic, sau doar o spunea cu un anume sens sau intentie.
Tsukasa ii zambi lui Daichi si apoi il privi pe preot.
- Si se descurca foarte bine, adauga continuand sa zambeasca.
Nici Daichi nu putea spune ca nu se descurca, dar oricum... la ceea ce se descurca el, nu se putea numi tocmai invatat.
- Imi dau toata silinta, confirma satenul si preotul pleca zambind si lasandu-i in pace.

- Ce a fost asta? Intreba Daichi radicand dintr-o spranceana si privindu-l pe Tskuasa foarte sceptic si serios.
-Ce a fost ce? intreaba la randul sau Tsukasa.
- Voi avea grija sa il invat foarte bine ce stiu, repeta satenul privindu-l si avand un ton foarte sarcastic.
- Dar asa e. Nu iti place? Nu vrei sa inveti?
Daichi avea o oarecare presupunere ca in vorbele lui Tsukasa exista ceva pervers. Sa fie oare doar o presupunere? Si in plus, ce il invata ? Sa faca sex? Nu credea ca preotii sunt instructori de asa ceva.

- Ce anume sa imi placa? Si ce sa invat? intreba nevinovat si nestiutor.
- Sa iti placa ce te invat si stii ce te invat. Lucruri practice.
Perverse, mai bine spus. Bine si practice, dar doar in anumite situatii si momente si locuri. Si biserica sigur nu era un loc potrivit pentru a invata lucruri de acelea practice si placute.
- Ce fel de lucuri? Nu m-ai invatat nimic, zise strambandu-se si aparandu-se. Poate facea pe nevinovatul sau nestiutorul, dar cu siguranta brunetul stia mai bine care si cum e adevarul.
- Chiar nimic? intreaba cu o voce prefacut dezamagita Tsukasa.
- Dupa parerea ta ce m-ai invatat? intreaba si iese de sub dus incepand sa se stearga cu un prosop.
Dupa cateva clipe si Tsukasa iese din dus si ia un prosop, il priveste pe Daichi si ridica umerii.

- Ce nu trebuie sa faci intr-o biserica?
Daichi ofta. Ce nu trebuie, dar ei au facut. Oare acestea erau vorbele unui preot? Bine, poate Daichi stia in adancul sau care si cum e adevarul, dar... nu il renega, insa ii gasea scuze si ignora ceea ce era destul de clar si limpede.
- Tu ar trebui sa fi reeducat, spuse zambind intr-un anumit fel. Si poate lui Daichi chiar i-ar place sa il reeduce. Si in ce mod l-ar reeduca. Da, cu siguranta i-ar placea.

Brunetul incepu sa rada.
- Ma reeduci tu?
- Ai vrea tu. Poate am sa incerc, dar mi-ar trebui materiale necesare, zise zambind pervers si luandu-i prosopul lui Tsukasa incepand sa il stearga el. Atingandu-l cu prosopul si privindu-l.
- Ma ofer sa cumpar materialele necesare, ii spune zambindu-i lui Daichi.
- Oh, dragut, adauga si incepu sa se imbrace, dupa ce il stersese pe Tsukasa. Bine, e mai mult decat dragut, dar Daichi incerca sa isi tina entuziasmul pentru el si in plus, daca Tsukasa nu avea de gand sa ii cumpere materialele necesare, Daichi putea sa faca rost de ele instantaneu. Uhm... clar, e un preot pervers.
Brunetul il aproba si incepu si el sa se imbrace.

- Mergem tot la mine in camera?
- Da, ii spune scurt si se indreapta spre camera lui Daichi.
Daichi intra in camera si se aseza pe pat in timp ce Tsukasa inchise bine usa si se aseza peste Daichi, sarutandu-l apasat.
Ii raspunse la sarut si zambi rautacios. Nu se putea abtine din a nu face remarci cu scopul de a il ataca putin, macar verbal.
- Frumos tatuaj.
Da, ii placea sa il tachineze cu chestiile acestea specifice preotilor.
- Nici al tau nu e rau.
Evindent ca nu era rau, era specific. Dar Daichi nu era preot si nimic in acest fel. El doar era un credicios in cautarea drumului sau spiritual.
- Mersi. Sunt mandru de el, ii raspunse cu o oarecare veselie si rautate in timp ce ochii lui il studiau si il urmareau.

-Unde ti l-ai facut?
-Intr-un... club, spuse si incepu sa rada.
De fapt si-l facuse intr-un clan si tatuajul i-l facuse un yakuza, dar nu putea sa spuna chiar asta, nu-i asa? Erau doar detalii si nu vroia sa il plictiseasca pe brunet cu lucruri neinteresante.
- Dragut.
- Dar tu? intreba vizibil interesat. De fapt, Daichi era interesat de orice era suspicios in legatura cu Tsukasa, dar nu numai.
-Eu mi l-am facut cu niste prieteni.
Prieteni? Un congres de-al preotilor? Sau ce fel de prieteni? Unde ii cunoscuse? Liniile acelui tatuaj si forma si tot ce descria el nu era ceva simplu si usor de obtinut. Ar fi vrut sa obtina mai multe detalii, dar nu prea reusea si sa intrebe direct.

- Cand? totusi, incerca sa extraga indirect informatii. Poate ca nu castiga nimic cu asta, dar isi satisfacea curiozitatea.
- Cand eram prin liceu, cred. Dar tu?
-Acum... trei ani.
Tsukasa isi indrepta atentia spre niste pistoale care cazusera jos de pe un dulap atunci cand auzi un zgomot. Ridica o spranceana si il privi pe Daichi.
- Jucariile tale?
Satenul le putea numi si asa, mai ales ca stia sa le foloseasca foarte bine si niste jucarii ar fi cam complicate pe langa acelea accesorii... nelipsite.
- Da, ma feresc de tipii rai
Nu prea era stresat de pistoalele acelea. Daichi si asa era un tip calm si rece si nimic nu il prea lua prin surprindere.

- Tipi rai intr-o biserica?
- Da, nu stii cand ii gasesti, spuse si ridica din umeri calm si chiar foarte relaxat. Tipi rai, preoti ciudati si perversi. Existau multe posibilitati. Chiar prezentul si ceea ce se intampla intre ei reprezentau o situatie neprevazuta si ciudata.
- Da, asa e, ii spuse si ii zambi.
- Ne putem juca cu ele, nu crezi? avea un ton usor dubios. Puteau sa se joace in mai multe feluri. Intr-un mod pervers sau intr-un mod serios si rautacios, depindea doar de ei si de situatiile in care i-ar fi prins... jocul.
- Vrei sa ne jucam cu ele? intreba, tonul brunetului devenind jucaus intr-un mod nu prea vesel, mai degraba ironic.
- De nevoie, da.

Oricum, va veni un timp in care Daichi va fi nevoit sa isi foloseasca jucariile. Nu vroia sa le foloseasca pe Tsukasa si stia ca déjà intrase prea mult in acest joc al seductiei dintre ei doi si nu putea sa plece la fel de repede cum intrase.
Tsukasa se dadu de pe el, asezandu-se pe pat, langa saten.
- De nevoie?
- Da, raspunse sec si simplu, desi in el se intamplau multe lucruri pe care nu si le putea explica prea usor. Avea nevoie de timp sa analizeze si sa isi dea seama ce va face, cum va face si in ce mod va face.

Brunetul rase usor si isi apropie buzele de ale lui Daichi, atingandu-le usor.
- Nu-mi place cand esti asa sec, ii spuse si il saruta calm.
- Umple-ma, zise zambind pervers si privindu-l .
Incepu sa rada.
- Cu ce vrei sa te umplu?
- Cu ce vrei tu .
Tsukasa ranji si il saruta apasat.
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#26
Addeh., merci pentru reply. *hug* Am cam intarziat cu urmatorul capitol. ^^"

Am editat si primul capitol conform noilor reguli, dar postez si aici.
(21-02-2011, 10:50 PM)Noesis A scris: Varsta minima: 18
Gen: yaoi, drama, romance
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: o parte din actiune se petrece intr-o biserica, mafie, posibil limbaj vulgar
Tipul de comentariu solicitat: avansat
_____________________

Ch. 13

Lui Tsukasa ii facea o deosebita placere sa discute cu Daichi. Era evident ca relatia lor evoluase destul de mult, intr-un mod in care lui Tsukasa ii placea, desi nu fusese sigur ca Daichi ar putea fi vreodata de acord cu asta.

- Cred ca ar trebui sa facem ceva nu chiar asa de suspect, ii spune Tsukasa satenului razand usor. Cred ca si-ar da cineva seama sau ar banui ce se intampla pe aici, mai spuse si ii mangaie usor parul lui Daichi.
- Serios? Cum ai ajuns la concluzia asta? il intreba satenul pe Tsukasa zambind rautacios. Tonul lui era usor ironic si asta il facu pe Tsukasa sa rada amuzat.
- Habar n-am, pur si simplu am presupus ca si-ar putea da seama, ii raspunse razand. In seara asta studiem? il intreba pe Daichi atingandu-i usor bratul si surazand.
Daichi il privi nedumerit, apoi pufni. Se vedea clar ca este practic uimit de faptul ca Tsukasa e chiar iresponsabil.

- Asa ai presupus? Nu era evident, nu? Si mai exact... ce inseamna sa studiem, in termenii mei? intreba satenul si Tsukasa il privi amuzat.
- In termenii tai? Pai, sa vedem. Eu si tu, carti pe masa si explorand diverse, simtindu-ne bine, ii raspunse si ii saruta usor gatul. Daichi il privi pe brunet si ridica dintr-o spranceana.
- Nu sunt interesat de carti si studiatul lor in biserica.
- Cine a zis ca studiem carti? intreba Tsukasa zambind cu subinteles.
- Atunci ce studiem? Daichi ii atinse chipul si il privi zambind usor.
- Anatomie? intreba brunetul si rase usor. Era placuta discutia lor, cel putin lui Tsukasa ii placea si se simtea bine. Ii placea sa poata sa discute anumite lucruri mai mult sau mai putin delicate cu Daichi, asa, zambind. Putea sa observe ca intr-o oarecare masura si lui Daichi ii facea placere si asta era ceva foarte bun.

- Am invatat-o in liceu.
- Sunt sigur ca nu s-au folosit aceleasi metode pe care vreau sa le folosim noi. Si este mai util asa cum vreau eu, sa nu zic mai placut.
- Toti preotii sunt atat de... atotstiutori si cunoscatori?
- Nu, desigur ca nu. Doar eu. Sunt mai special, ii raspunse si ii facu un semn cu ochiul, zambind. Lui Daichi ii scapa un zambet larg apoi il privi amuzant.
- Inteleg. Ma voi mai gandi la asta.

Tsukasa aproba si se ridica de pe pat. Isi musca usor buza inferioara privindu-l pe Daichi, placandu-i mult ceea ce vedea. Satenul era chiar frumos, brunetul nu se indoia de asta si nici nu se mira ca fusese atat de usor cucerit de el. Oarecum se bucura si ca Daichi nu este asemanator preotilor, desi nu putea spune nici ca ii place prea mult ceea ce banuia despre el.

- Deci, vom studia? Voi veni sa te intreb, ii spuse si se apropie de el pentru a-l saruta, dar Daichi se departa de el nelasandu-l sa il sarute.
- Bine. Daca te vei grabi, vei primi si o recompensa.
- Imi plac recompensele, dar acum nu primesc si un sarut?
Brunetul vroia sa ii simta buzele satenului peste ale sale, sa il sarute apasat si sa il atinga, imbratisandu-l strans.
- Uhm... ba da, spuse si il saruta pe frunte, apoi zambi amuzat si se ridica de pe pat ceea ce il facu pe Tsukasa sa il priveasca aproape rugator.
- Nu asa, se planse, dar satenul doar rase amuzat si dadu negativ din cap, indicandu-i usa lui Tsukasa.
- Sa inteleg ca primesc un sarut bonus la recompensa? il intreba pe saten si ii zambi.
- Poate primesti mai mult, ii raspunse sprijinindu-se de perete si privindu-l. Tsukasa se apropie de el zambind si ii atinse talia cu ambele maini, ii saruta tandru gatul si aproba.
- Bine, atunci voi aduce eu carti pentru a studia.
Ii mangaie parul si se indrepta spre usa. Ii trimise un sarut prin aer lui Daichi si pasi pe hol. Zambi larg si vesel si se indrepta spre camera lui.

Deschise usa camerei si se indrepta spre patul lui din micuta incapere. Se aseza facandu-se confortabil si se gandi la Daichi. Banuise ca nu este tocmai genul de persoana pasnica, dar admitea si posibilitatea ca satenul sa vrea sa schimbe asta. Tostusi, vazand armele lui, mai mult ca sigur Daichi nu vroia asta, asa ca se gandise la un motiv pentru care Daichi ar pretinde ca vrea ceva ce nu vrea de fapt si acel motiv era el, Tsukasa. Stia sigur ca este cautat, dar sperase sa nu fie cautat intr-o biserica, in acea biserica.

Nu se baza pe faptul ca Daichi l-ar ajuta si nici nu s-ar opune daca el nu vroia sa o faca. Nu ii stia motivele si nu stia care ar fi eventualele consecinte pentru saten, asa ca ar fi inteles, orice dezicie ar fi luat.

Cu cat se gandea mai mult la asta, ii era mai clar lui Tsukasa. Tatuajul, armele, atitudinea rece, totul se potrivea profilului unui yakuza. Nu mai avea nicio indoiala.

Probabil ar fi mai bine sa plec de aici. Fara sa ii spun lui Daichi. As putea sa o fac intr-o seara sau intr-o dimineata. As vrea sa il mai simt asa aproape de mine si sa il mangai, sa il sarut si sa facem dragoste, apoi as putea sa fug pur si simplu. Nu stiu daca m-ar ajuta si nu pot sa risc. Gandi Tsukasa, dar stia si el prea bine ca nu ar putea sa faca asta atat de usor. Realiza ca era destul de implicat emotional si ca tinea mult la Daichi. Mai exista si eventualitatea ca satenul sa simta la fel pentru Tsukasa si astfel, prin fuga lui, sa il raneasca. Ce sa fac? Se intreba si isi acoperi fata cu mainile, apoi se ridica de pe pat si se apropie de masa, asezandu-se pe scaunul din lemn inchis la culoare si subrezit. Ar fi mai bine daca i-as scrie o scrisoare? Nu gasea o solutie si incerca, totusi, sa se convinga ca satenul nu il cauta pe el, dar nu avea nicio sansa, experienta lui nu il lasa sa se minta asa. Hotari ca nu poate sa o faca. Am facut chestii mai rele, ar trebui sa fie simplu. Oh, de ce l-au trimis tocmai pe el? Tsukasa dorea sa isi recastige statutul si increderea celorlalti yakuza, dar avand comportamentul asta, nu era sigur ca poate sa o faca. Dar daca ii propun sa fugim amandoi? Da, asta parea a fi cea mai buna solutie. Problema mai era sa reuseasca sa deschida subiectul.

Se simtea diferit in preajma lui Daichi, satenul il facea sa se simta euforic si sa nu mai fie atent la ce face, sa lase garda jos si asta nu era ceva prea bun.

Se ridica de pe scaun si privi prin camera. El nu avea arme si s-ar putea sa aiba nevoie de ele. Sa ii ceara lui Daichi sau sa ia singur? Daca Daichi era acolo, atunci probabil ca vor mai veni si poate ca nici nu e singurul. Nu fugim! Ce-i cu atitudinea asta? Voi sta aici si ii voi infrunta. Numai sa nu fie prea multi. Isi lovi fruntea cu mana, apoi isi aminti ca Daichi il sarutase acolo si surase.

Putea incerca sa lupte cu ei, dar posibilitatea ca el sa fie capturat era foarte mare. Avea nevoie macar de niste pasaje secrete prin biserica, pasaje care era posibil sa existe pe acolo, dar de care el nu stia. Cladirea asta are un plan, nu? Probabil, dar in niciun caz nu era pus undeva de unde l-ar putea lua oricine. Poate era intr-o carte veche din biblioteca sau in biroul staretului sau in chilia lui. Putea incerca sa il caute si astfel sa fie cat de cat asigurat in cazul in care l-ar cauta cineva cu intentia de a-l captura.

Isi schimba hainele - toate aratau la fel - si se indrepta spre biblioteca, pasind usor si traversand holurile, studiindu-le bine. Deschise usa bibliotecii si se indrepta spre locul unde vazuse carti vechi, evidente si alte documente. Erau destul de multe si nu il surprindea asta, asa ca a inceput sa caute ceva care sa il ajute. Nu stia daca mai era cineva in biserica care il cauta si nu stia nici daca il va mai cauta cineva, deci nici momentul in care s-ar intampla asta, asa ca Tsukasa ar fi preferat sa fie pregatit.

Pe langa aceste ganduri era si Daichi, zambetul lui fermecator, pielea fina, buzele dulci, ochii frumosi, parul matasos si vocea placuta. Tsukasa se gandea acum si la saten, la ce vrea el si la ce simte, astfel incat sa nu il faca sa sufere si sa il pastreze cat mai mult langa el. Sentimentele lui pentru Daichi deveneau puternice si nu vroia sa schimbe asta.
[Imagine: LCGbvGa.png]

#27
ce fain este. chiar ma roade cum ce o sa faca daichi cand afla cu exactitate ca cel pe care il urmareste este tsukasa.desi nu as vrea ca relatie dintre cei doi sa se sfarceasca cam tragic.of chiar nu stiu ce o sa se intample dar sper ca nu e ceva tragic ca de nu mi se rupe inima.deabea astept sa vad ce se mai intampla.asa ca te rog frumos sa aduci next cat poti tu de repede.
[Imagine: 900519.jpg]

#28
My girls *huggies* Iertaţi-mi întârzierea, doar că, de la un timp, e atââât de tipic mie *laughs* Anw, here I am xD

Mi-a plăcut acel dialog cu sine însuşi, al lui Tsukasa. E atât de drăguţ când nu ştie ce să facă şi, prin asta, bineînţeles că mă refer la sentimentele sale. I see now :3 Nu ar fii în stare să-l părăsească pe Daichi (chiar fără să-l anunţe cu privire la plecarea sa) o.o Şi mai ales după tot ce s-a întâmplat între ei. Ow come onnnn ! Nu veţi face asta, right ? it'll be too sad şi cine ştie, poate mai târziu, când se vor reîntâlni, să nu mai fie totul la fel...să intervină puţină ură, răzbunare (deşi acum că stau să mă gândesc mai bine nu ar strica) and so on. Hmmm, dunno what is goin to happen with those two guys.
Till then, succes la scris both of you ^^

#29
Si iata noul capitol :D....
@ hyoko : Multumim pt reply :x si pentru ca citesti. Vei afla cum va decurge totul daca continui sa citesti :D , sper ca te voi mai vedea pe aici. Hugz( am adus nextul destul de repede:D asa-i? )

@Addeh. : Nu avem pentru ce sa te iertam:x ne bucuram ca te vedem pe aici, ca ne citesti povestea si ca ne lasi parerea ta, inseamna mult pentru noi. Multumim si sper ca te vom mai vedea pe aici .

Multumim si celor care ne citesc povestea desi nu comenteaza ^_^.


Ch. 14



Daichi se asigura ca Tsukasa plecase si nimic nu se mai auzea pe hol. Isi musca buza si ofta lung apoi se apropie rapid de pat si scoase de sub el un rucsac mare. Scoase din el un laptop micut si multe fire si alte chestii de care avea nevoie. Trebuia sa trimita un raport cat mai repede si nu avusese timp sa il faca. In timpul liber, acela cand nu era cu Tsukasa sau acesta nu era prin preajma, reusise sa ii cunoasca pe mai toti din biserica, multi erau si in afara ei fiind prin vizite la alte biserici, manastiri sau spitale, oferind ajutoare atat materiale cat si emotionale. Usa o inchise ca sa se asigure ca nimic nu avea sa ii perturbe munca. Inspira si expira usor agitat caci iar mintea in raportul acela. Totusi, erau minciuni, dar avea o intentie buna, nu? Aceea de a… Ascunde un tradator? Isi musca si mai tare buza. Daichi pufni si lovi usor patul. Trebuie acum doar sa trimita. Sa trimita tot ce scrisese, dar… in raport erau si numele persoanelor ce se aflau in biserica. Inclusiv numele lui Tsukasa. Lua telefonul si apela grabit un numar. Incepuse o conversatie rapida si ceru mai multe detalii despre caz, fara a da prea multe explicatii. Aveau sa i le trimita prin e-mail. Isi musca buza si astepta mailul fiind rece si calculat. Nu avea sa se intample nimic, chiar daca din motive conventionale era mai bine sa nu stie numele victimei. Primise mailul si il deschise avand mainile usor transpirate. Se incruntase, nu fusese mare surpriza, dar totusi … sperase.
Inchisese ochii pentru un moment gandindu-se , vrand sa se gandeasca. Intra in documentul cu raportul si ii schimba numele lui Tsukasa. Foarte inteligent din partea unui asa zis fost yakuza sa se prezinte cu numele adevarat, sau partial adevarat. Zambi rautacios la gandul acesta. Trimisese raportul, iar la scurt timp vorbise din nou la telefon primind indicati noi. Acum pe cei nevionvati trebuia sa ii scoata din biserica sau sa le dea ceva de facut. Evident, avea sa se foloseasca de mai multe nume ale mai multor episcopi. Cineva ii batuse la usa, iar pe sub aceasta intrasera mai multe plicuri. Injura in gand si se ridica de pe pat luand plicurile si desfacandu-le.
Pierduse mult timp trimitand acele plicuri fara sa fie vazut de nimeni si se intoarse in camera lui destul de obosit si cu o fata sobra. Facuse curat si ofta lung. Mai avea o singura invitatie din partea unui episcop. Avea sa riste? Daca va fi descoperit? Ce va face? Daca i se va zice de sus sa il omoare direct? Daca i se va cere sa plece de acolo? Plus ca desi au spus ca nu o sa ii omoare pe toti, cei care se aflau pe listele trimise de Daichi erau vizati, iar cei ce ramaneau in biserica, o parte din aceia, aveau sa fie morti la intoarcerea lor. Nu putea spune ca scopul scuza mijloacele, era criminal, vrand nevrand sa faca rau, reusea orice ar fi, sa distruga.
A mai pierdut vremea pe acolo agitandu-se destul de mult in interiorul sau, desi la suprafata parea atat de calm. Pana la urma se hotarase. Avea sa riste si de iesit, iesea el pana la urma din acea situatie si nu era atat de fraier incat sa nu isi dea seama daca ar fi banuit sau orice altceva.
Iesise din camera si merse spre cea a lui Tsukasa batand de doua ori grav.
- Intra.
Dupa ce a auzit glasul brunetului intra fara sa zica prea multe. Il privi destul de rece si ofta usor aruncand pe masa acea invitatie apoi se aseza pe pat si il privi pe Tsukasa. Acesta privi spre ce aruncase Daichi pe masa si apoi il privi curios.
- Ce e asta? il intreba.
Daichi zambi usor rautacios fara urme de sentimente si vorbi destul de rigid.
- Deschide-o si citeste-o.
Tsukasa lua invitatia si o deschise.
- O invitatie? Ce ciudat, spuse si il privi pe Daichi, comportamentul lui parandu-i-se poate si mai ciudat.
- Da, e o invitatie pe numele tau. Numele tau!
Accentua Daichi nervos si il privi.
- Trebuie sa pleci de aici… momentan. Nu crezi?
Ochii sai il priveau usor iritati, dar sinceri si indurerati. Tsukasa il privi din ce in ce mai curios pe Daichi.
Ce s-a intamplat? Te simti bine? intreaba si se apropie rapid de el, asezandu-se pe pat si atingandu-i mana, parand si oarecum ingrijorat. Satenul se ridica de pe pat departandu-se de el si privindu-l.
- Nu cred ca m-ai auzit. M-ai auzit?
Il intreba vizibil deranjat de comportamentul sau imatur si total iresponsabil in acel moment. Stia sigur ca Tsukasa nu ignorase ce vazuse in camera lui si ce vazuse la el.
- Te-am auzit foarte bine, ii spuse si se ridica si el de pe pat, privindu-l pe Daichi.
Daichi pufni. Nu putea intelege. Sau daca ar fi facut-o cu siguranta nu i-ar atribui lui Tsukasa prea multe complimente. Ii era absolut imposibil sa ii zica adevarul, sa vorbeasca adevarul fiindca nu ar mai fi el. Nu ar putea.
- Ti la viata ta? asta fusese pista pe care i-o dadea. Doar atat. Destul de direct si spera ca destul de eficient.
Tsukasa parea sa inteleaga mai bine ce ii zicea Daichi.
- Foarte dragut sa ma invite, cred ca imi va placea, ii spuse satenului si schita un zambet.
Daichi zambi stramb la randul sau si il privi pe Tsukasa destul de vinovat. Se simtea vinovat. Se simtea ingrozitor.
- Ma voi duce sa fac un dus, vei fi in camera mea cand ma intorc? il intreba si il privi ceva mai cald acum, cand macar il avertizase.
- Da, aprobase Tsukasa si ii zambi putin fortat.
Se apropie de el si ii atinse incet chipul cu mainile si ii sopti ca se grabeste. Apoi se indeparta spre usa, spre camera sa de unde lua un prosop si haine si se duse spre dusuri. Se simtea destul de aiurea, dar nu regreta ceea ce facuse. In schimb… Regreta ceea ce este .
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria




Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  In dulci stiluri CyBeR 5 4.538 23-08-2012, 02:20 PM
Ultimul răspuns: CyBeR
  34563 de minciuni Mitsukai Yoru 6 4.290 22-06-2011, 08:38 AM
Ultimul răspuns: Weiss
  Amintiri dulci-amare Trioxide chocolate.۩ 7 4.812 26-06-2010, 01:46 AM
Ultimul răspuns: Jasmine


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)