Saravis ai un capitol mic, dar destul de bun încât să te felicit! Putine greşeli de exprimare, nici una de tastare, într-o manieră simplă şi la obiect. Pe placul meu deja.
Cu toate acestea acolo când mama ei era pe moarte puteai dramatiya ceva mai mult sau să dai câteva detalii, ceva mai amanuntit. Oricum poate nu doreai să scoti în evidenţă durerea, ci doar schimbarea pe care o suporta tatal ei. E bine că te-ai axat şi pe altceva, într-un fel ai reuşit să scoti asta în evidenţă. <3
Faţă de primul capitol eu spun că e mai bun, chiar şi aşa puteai să te lungeşti, e mult prea scurt.
Puteai orcând să combini mai multe idei pentru ati ieşi un capitol dezvoltat şi lung... dar dacă atâta ai dorit, aşa să fie. Tu eşti autoarea, tu trebuie să ne faci pe noi să întelegem că aşa ai vrut să scrii. Destul de multe fragmentari, iar la dialog nu era necesar. Faza cu fragmentarile nici eu nu le mai înteleg.... : )) Ideea este urmatoarea, ele se fac doar atunci când treci de la o idee principală, la o alta, nu de la una secundară la alta. : ) Sper că întelegi ce vreau să spun.
Ce mă încântă foarte tare este că ai pus partea de amintire cu italics, foarte bine. *hug*
--
Şi acum să vorbesc şi putin de ceea ce tocmai s-a petrecut, caci de la atâta critică mi s-a acrit sincer, uit complet de poveste aproape.
Tatal fetei este destul de rau cu ea, nu mi se pare corect să se gândească doar la ale lui.
Are o familie, acum fiica lui are mare nevoie de sprijinul sau şi el ce îi dă în schimb - "refuzuri".
Poate reuşeşte fratele ei să o scoată din "balta" asta.
Cu toate acestea acolo când mama ei era pe moarte puteai dramatiya ceva mai mult sau să dai câteva detalii, ceva mai amanuntit. Oricum poate nu doreai să scoti în evidenţă durerea, ci doar schimbarea pe care o suporta tatal ei. E bine că te-ai axat şi pe altceva, într-un fel ai reuşit să scoti asta în evidenţă. <3
Faţă de primul capitol eu spun că e mai bun, chiar şi aşa puteai să te lungeşti, e mult prea scurt.
Puteai orcând să combini mai multe idei pentru ati ieşi un capitol dezvoltat şi lung... dar dacă atâta ai dorit, aşa să fie. Tu eşti autoarea, tu trebuie să ne faci pe noi să întelegem că aşa ai vrut să scrii. Destul de multe fragmentari, iar la dialog nu era necesar. Faza cu fragmentarile nici eu nu le mai înteleg.... : )) Ideea este urmatoarea, ele se fac doar atunci când treci de la o idee principală, la o alta, nu de la una secundară la alta. : ) Sper că întelegi ce vreau să spun.
Ce mă încântă foarte tare este că ai pus partea de amintire cu italics, foarte bine. *hug*
--
Şi acum să vorbesc şi putin de ceea ce tocmai s-a petrecut, caci de la atâta critică mi s-a acrit sincer, uit complet de poveste aproape.
Tatal fetei este destul de rau cu ea, nu mi se pare corect să se gândească doar la ale lui.
Are o familie, acum fiica lui are mare nevoie de sprijinul sau şi el ce îi dă în schimb - "refuzuri".
Poate reuşeşte fratele ei să o scoată din "balta" asta.