06-01-2012, 02:41 PM
Bună tuturor. Am revenit cu o poveste originală. Încă una originală de fapt. Știu că am spus că le voi termina și pe celelalte, și așa o să fac. Această „capodoperă†este o dedicație, pentru o foarte bună prietenă. Este dedicată ei și mai ales în această poveste va avea propriul personaj. Pe Zup este Jigoku Shoujo. Deci sper să vă placă și vouă. Accept orice tip de critică constructivă. Pe parcurs aflați și despre ce este vorba. Lectură plăcută tuturor.
Capitolul I : „ Noi începuturi, noi orizonturi ... â€
Un ritm de pian străbate tot coridoul liniștit al Facultății de Artă. O fată care nu este de mult timp în acest oraș, nevrând să deranjeze până ce directorul apare și o poate primi în audiență, și mai ales la îndemnul doamnei secretare, se duse să inspecteze școala. Rămase însă înmărmurită când văzu pianul. Nu se putea abține de la instrumentele muzicale, erau viața ei. Și așa începe dragii mei povestea unei tinere cântărețe de succes.
Nu își dădu seama când în încăperea în care cânta, apăruse domnul director. Acesta nu își făcu aparația de unul singur. O puse pe una din elevele model ale instituție să îi arate totul. După ce fata termină melodia, directorul înmărmurit începu să aplaude mecanic. Melodia îl unse la suflet. Era creație proprie. Fata tresări automat și înlemni la vederea celor doi. Înghiții în sec și căuta cuvintele potrivite.
- Știți ... de fapt ... îmi pare rău ... nu am vrut s... dar propoziția rămase în aer când directorul făcu un semn din mâna stângă.
- Această melodie a fost minunată. Minunată, cine a scris-o? Cum se numește? Întreabă acesta entuziasmat în tot sensul cuvântului.
- Păi ... de fapt este scrisă de mine, spuse tânăra cu un aer de timiditate. Se numește Angel Security.
- Este minunat și mai ales când este cântată de un înger, spuse arătând spre ea.
Fata roÈ™i de spusele directorului, nu mai primise asemenea complimente despre „munca eiâ€. Se simÈ›ea apreciată. Nu È™tia sigur de ce i se atribuiau asemenea complimente dintr-o pură coincidență. Nu dorea să se dea mare cu ceea ce È™tia să cânte sau să compună. Vroia pur È™i simplu să intre la acea facultate prin forÈ›e proprii.
Directorul o luă pe tânără și o duse cu el să semneze actele de transfer la incinta dânsului. Nu a stat prea mult pe gânduri. La sfârșit, îi spuse tinerei cu o apreciere în glas.
- Domnișoară Alison, bine ați venit în școala noastră. Sunt tare mândru să fiu directorul unei asemenea eleve.
Fata mulțumi foarte conștiincioasă pentru complimente și ieși din biroul acestuia împreună cu tânăra blondă ce trebuia să-i fie „ghid†prin facultate. Emma așa cum o chema pe tânăra blondă nu prea suporta să fie cineva mai bun decât ea la ceva. Mai ales tipa cea nouă. Trebuia să tâlcuiască un plan. Cât mai repede cu putință. Trebuia să o umilească în public până nu o îndrăgeau toți. Apoi admiratorii ei și ceilalți ar fi lăsat-o baltă. Nu-i convenea. Alison vorbea cu Emma, dar aceasta parcă nici nu o asculta. Trebuia să găsească un mod prin care să o elimine. Dar cum?
- Și ce te aduce pe aici? Nu te-am mai văzut prin oraș .... ăăă, spuse aceasta neamintindu-și numele ei.
- Alison, spuse fata ușor iritată. Nu eram aici, în acest oraș. Am venit la mătușa mea.
Emma tot încerca să o „descoasă†pe Alison, dar aceasta nu vroia să coopereze. Nu dorea să fie o carte deschisă așa din prima zi. Clopoțelul sunase și în mai puțin de treizeci de secunde toate coridoarele erau pline de studenți. Zgomotul devenea infernal. Cum Emma era una din fetele instituției se pierduse prin mulțime.
Alison destul de uÈ™urată, de pierderea „ghiduluiâ€, începu să se strecoare prin mulÈ›ime, încercând să nu fie călcată în picioare de ceilalÈ›i studenÈ›i. Trebuia să caute sala de actorie, acolo urma să aibe oră. Căuta, căuta, căuta, dar din întâmplare a intrat în atelier. Acolo a văzut toate È™evaletele pe care erau aÈ™ezate desenele. Intră, rămasă uimită de un desen aparte. Era un portret. ÃŽn dreapta jos, scria numele persoanei a cărei era opera.
- Ailyn Morris, spuse fata citind cu multă atenție. Ce nume interesant și ce portret ... minunat, reuși să spună prin uimirea pe care o avea.
- Te pot ajuta cu ceva? Întreabă o voce feminină din spatele fetei. Alison se întoarse și în fața ei stătea o fată înaltă, roșcată, cu părul lung, prins cu un coc la spate în formă de trandafir și câteva fire rebele lăsate să-i curgă pe chipul angelic. Ochii de un albastru marin, ce te făceau să intrii în vraja lor. Exrpimau calmitatea și liniștea sufletească a tinerei.
- Îmi cer scuze ... eu doar mă uitam și am văzut desenul acesta și ... se bâlbâia șatena, iar o dăduse în bară.
- Stai liniștită, nu-ți cere scuze. Ești nouă? O întreabă roșcata cu un zâmbet pe față. Era o fire prietenoasă și asta o avantaja pe noua venită. Eu sunt Ailyn. Ailyn Morris, spuse fata zâmbind.
- Eu sunt Alison, Alison Carter, răspune șatena zâmbind ușurată.
Cele două au continuat să vorbească până ce s-au împrietenit. Ailyn a condus-o pe fată la sala de actorie. Îi mulțumi apoi se duse la oră, nevrând să întârzie. Șatena avea să se prezinte și să dea proba în fața clasei. După mica ei prezentare a fost nevoită să joace un mic rol. Stătu puțin pe gânduri și îi veni o idee. Luă o gură mare de aer apoi începu să interpreteze o melodie de dragoste. Cânta cu vocea, iar gesturile spuneau totul. Spre final se așeză la o măsuță imitând melodia unui pian. Iar cireașa de pe tort a fost modul de a se prăbuși la final odată cu sfârșitul melodiei. Toți rămăsesră cu gurile căscate, iar mai apoi au început să bată din palme.
- Ce te-a determinat să alegi această melodie? Acest stil de interpretare? Îi puse profesoara întrebările zâmbind.
- Am intrat din întâmplare în sala de arte. Acolo am văzut un portret. Tânăra din desen era ... inspirația melodiei. Mi-a rămas întipărit în minte portretul. Totul a venit de la sine, spuse aceasta zâmbind.
În sală, printe elevi era și Emma. Neagră de furie. „Cum poate să fie așa de populară și de bună din prima zi? Cum?†se întreba blonda în intimitatea gândurilor sale foarte revoltată. Cum de putea? Era originălă. Era simplă. Era doar ea.
Orele trecură una câte una, iar la sfârșit când aproape să se întunece au scăpat și cele mai noi prietene. Ailyn a așteptat-o pe Alison la ieșire. Când șatena o văzu pe fată alergă la ea, îmbrățișând-o ca și cum s-ar fi cunoscut de mult. Deveniseră așa bune prietene. Dar cum? Doar prin simplitatea și originalitatea lor?
- Azi a fost o zi minunată, spuse șatena către prietena sa. Dar cel mai frumos ... mi-am făcut o foarte bună prietenă, spuse și o îmbrățișă pe roșcată ...
Pozele capitolului
>>Ailyn Morris<<
>>Emma Hunt<<
>>Alison Carter<<
So Capu'Chuu <3
Angels don't kill
Capitolul I : „ Noi începuturi, noi orizonturi ... â€
Un ritm de pian străbate tot coridoul liniștit al Facultății de Artă. O fată care nu este de mult timp în acest oraș, nevrând să deranjeze până ce directorul apare și o poate primi în audiență, și mai ales la îndemnul doamnei secretare, se duse să inspecteze școala. Rămase însă înmărmurită când văzu pianul. Nu se putea abține de la instrumentele muzicale, erau viața ei. Și așa începe dragii mei povestea unei tinere cântărețe de succes.
Nu își dădu seama când în încăperea în care cânta, apăruse domnul director. Acesta nu își făcu aparația de unul singur. O puse pe una din elevele model ale instituție să îi arate totul. După ce fata termină melodia, directorul înmărmurit începu să aplaude mecanic. Melodia îl unse la suflet. Era creație proprie. Fata tresări automat și înlemni la vederea celor doi. Înghiții în sec și căuta cuvintele potrivite.
- Știți ... de fapt ... îmi pare rău ... nu am vrut s... dar propoziția rămase în aer când directorul făcu un semn din mâna stângă.
- Această melodie a fost minunată. Minunată, cine a scris-o? Cum se numește? Întreabă acesta entuziasmat în tot sensul cuvântului.
- Păi ... de fapt este scrisă de mine, spuse tânăra cu un aer de timiditate. Se numește Angel Security.
- Este minunat și mai ales când este cântată de un înger, spuse arătând spre ea.
Fata roÈ™i de spusele directorului, nu mai primise asemenea complimente despre „munca eiâ€. Se simÈ›ea apreciată. Nu È™tia sigur de ce i se atribuiau asemenea complimente dintr-o pură coincidență. Nu dorea să se dea mare cu ceea ce È™tia să cânte sau să compună. Vroia pur È™i simplu să intre la acea facultate prin forÈ›e proprii.
Directorul o luă pe tânără și o duse cu el să semneze actele de transfer la incinta dânsului. Nu a stat prea mult pe gânduri. La sfârșit, îi spuse tinerei cu o apreciere în glas.
- Domnișoară Alison, bine ați venit în școala noastră. Sunt tare mândru să fiu directorul unei asemenea eleve.
Fata mulțumi foarte conștiincioasă pentru complimente și ieși din biroul acestuia împreună cu tânăra blondă ce trebuia să-i fie „ghid†prin facultate. Emma așa cum o chema pe tânăra blondă nu prea suporta să fie cineva mai bun decât ea la ceva. Mai ales tipa cea nouă. Trebuia să tâlcuiască un plan. Cât mai repede cu putință. Trebuia să o umilească în public până nu o îndrăgeau toți. Apoi admiratorii ei și ceilalți ar fi lăsat-o baltă. Nu-i convenea. Alison vorbea cu Emma, dar aceasta parcă nici nu o asculta. Trebuia să găsească un mod prin care să o elimine. Dar cum?
- Și ce te aduce pe aici? Nu te-am mai văzut prin oraș .... ăăă, spuse aceasta neamintindu-și numele ei.
- Alison, spuse fata ușor iritată. Nu eram aici, în acest oraș. Am venit la mătușa mea.
Emma tot încerca să o „descoasă†pe Alison, dar aceasta nu vroia să coopereze. Nu dorea să fie o carte deschisă așa din prima zi. Clopoțelul sunase și în mai puțin de treizeci de secunde toate coridoarele erau pline de studenți. Zgomotul devenea infernal. Cum Emma era una din fetele instituției se pierduse prin mulțime.
Alison destul de uÈ™urată, de pierderea „ghiduluiâ€, începu să se strecoare prin mulÈ›ime, încercând să nu fie călcată în picioare de ceilalÈ›i studenÈ›i. Trebuia să caute sala de actorie, acolo urma să aibe oră. Căuta, căuta, căuta, dar din întâmplare a intrat în atelier. Acolo a văzut toate È™evaletele pe care erau aÈ™ezate desenele. Intră, rămasă uimită de un desen aparte. Era un portret. ÃŽn dreapta jos, scria numele persoanei a cărei era opera.
- Ailyn Morris, spuse fata citind cu multă atenție. Ce nume interesant și ce portret ... minunat, reuși să spună prin uimirea pe care o avea.
- Te pot ajuta cu ceva? Întreabă o voce feminină din spatele fetei. Alison se întoarse și în fața ei stătea o fată înaltă, roșcată, cu părul lung, prins cu un coc la spate în formă de trandafir și câteva fire rebele lăsate să-i curgă pe chipul angelic. Ochii de un albastru marin, ce te făceau să intrii în vraja lor. Exrpimau calmitatea și liniștea sufletească a tinerei.
- Îmi cer scuze ... eu doar mă uitam și am văzut desenul acesta și ... se bâlbâia șatena, iar o dăduse în bară.
- Stai liniștită, nu-ți cere scuze. Ești nouă? O întreabă roșcata cu un zâmbet pe față. Era o fire prietenoasă și asta o avantaja pe noua venită. Eu sunt Ailyn. Ailyn Morris, spuse fata zâmbind.
- Eu sunt Alison, Alison Carter, răspune șatena zâmbind ușurată.
Cele două au continuat să vorbească până ce s-au împrietenit. Ailyn a condus-o pe fată la sala de actorie. Îi mulțumi apoi se duse la oră, nevrând să întârzie. Șatena avea să se prezinte și să dea proba în fața clasei. După mica ei prezentare a fost nevoită să joace un mic rol. Stătu puțin pe gânduri și îi veni o idee. Luă o gură mare de aer apoi începu să interpreteze o melodie de dragoste. Cânta cu vocea, iar gesturile spuneau totul. Spre final se așeză la o măsuță imitând melodia unui pian. Iar cireașa de pe tort a fost modul de a se prăbuși la final odată cu sfârșitul melodiei. Toți rămăsesră cu gurile căscate, iar mai apoi au început să bată din palme.
- Ce te-a determinat să alegi această melodie? Acest stil de interpretare? Îi puse profesoara întrebările zâmbind.
- Am intrat din întâmplare în sala de arte. Acolo am văzut un portret. Tânăra din desen era ... inspirația melodiei. Mi-a rămas întipărit în minte portretul. Totul a venit de la sine, spuse aceasta zâmbind.
În sală, printe elevi era și Emma. Neagră de furie. „Cum poate să fie așa de populară și de bună din prima zi? Cum?†se întreba blonda în intimitatea gândurilor sale foarte revoltată. Cum de putea? Era originălă. Era simplă. Era doar ea.
Orele trecură una câte una, iar la sfârșit când aproape să se întunece au scăpat și cele mai noi prietene. Ailyn a așteptat-o pe Alison la ieșire. Când șatena o văzu pe fată alergă la ea, îmbrățișând-o ca și cum s-ar fi cunoscut de mult. Deveniseră așa bune prietene. Dar cum? Doar prin simplitatea și originalitatea lor?
- Azi a fost o zi minunată, spuse șatena către prietena sa. Dar cel mai frumos ... mi-am făcut o foarte bună prietenă, spuse și o îmbrățișă pe roșcată ...
Pozele capitolului
>>Ailyn Morris<<
>>Emma Hunt<<
>>Alison Carter<<
So Capu'Chuu <3
Te iubesc la nebunie,
Tu esti inima mea pe vecie...:X:X
Tu esti inima mea pe vecie...:X:X
Imi amintesc...
Te-am cunoscut in zi de toamna
Cand totul m-i se parea pustiu
Si m-am indragostit de tine
Fara sa vreau,fara sa stiu.
Te aseman unui soare
Ce pluteste lin pe cer
Iar eu fiind intinsa mare
O singura raza-ti cer;
O raza plina de iubire
O vorba dulce si un sarut
Sa pastrez ca amintire
Tot ce-am trait sau am avut.
Iubirea noastra-i vantul
Ce adie oftand
Iar de ar fi sa nu mai bata
As mai avea un gand;
Sa fi tu fericit
Cu sau fara amintirea mea
Si eu...Oriunde as fi
Sa-ti pazesc dragostea!
Te-am cunoscut in zi de toamna
Cand totul m-i se parea pustiu
Si m-am indragostit de tine
Fara sa vreau,fara sa stiu.
Te aseman unui soare
Ce pluteste lin pe cer
Iar eu fiind intinsa mare
O singura raza-ti cer;
O raza plina de iubire
O vorba dulce si un sarut
Sa pastrez ca amintire
Tot ce-am trait sau am avut.
Iubirea noastra-i vantul
Ce adie oftand
Iar de ar fi sa nu mai bata
As mai avea un gand;
Sa fi tu fericit
Cu sau fara amintirea mea
Si eu...Oriunde as fi
Sa-ti pazesc dragostea!