***
- Wow, C! Arati ca o adevarata domnisoara, cine ar fi ghicit?
A auzit ea o voce de baiat care o scoase automat din starea ei de depresie. Isi ridicase privirea furioasa pregatita sa se arunce pe el sa il invete cum sa formuleze un compliment la adresa unei domnisoare, cand el o opri.
- Calmeaza-te! Nu vrei sa iti strici rochia, nu? Unchiul nu ar fi deloc fericit daca s-ar intampla ceva si stii ca nu eu voi fi pedepsit, a rostit baiatul ridicandu-si mainile in dreptul pieptului in semn ca se preda.
Clara s-a oprit instantaneu dandu-si seama ca avea dreptate. Tatal ei ar fi mai mult decat furios daca ar strica rochia asa ca suparata s-a asezat inapoi pe pat avand foarte mare grija sa nu care cumva sa o sifoneze.
- Ce vrei? Mormai ea nemultumita.
- Se pare ca hainele chiar nu il fac... incepuse dar cuvintele i s-au oprit in gat cand a dat cu ochii de privirea ucigasa a lui Clara care parca il ruga sa mai spuna ceva, sa ii dea un motiv pentru a sari la gatul sau sa il invete o lectie. Eu te voi escorta, asa ca am venit sa vad daca esti gata. Plus vroiam sa mai vorbim putin. Nu te-am mai vazut de ceva timp, a continuat el schimband rapid subiectul nedorind sa sufere repercusiunile gurii sale mari.
- Oh... nu am stiut ca am nevoie de escorta, a afirmat ea avand cea mai inocenta expresie pe care Adrien o vazuse vreodata.
Adrien era varul ei mai mare decat aceasta cu treizeci si sase de ani dar din cauza ca era al doilea nascut nu avea nici o responsabilitate asa ca avea dreptul sa decida ce avea sa faca cu viata sa. Fapt ce o enerva pe Clara la culme deoarece era geloasa pe norocul sau, insa compania lui era prea placuta pentru a-l uri prea mult. In plus avea parul rosu si ochii galbeni ceea ce ii dadea un aer foarte comic care se potrivea perfect cu caracterul sau poznas si care o amuza pe Clara.
Adrien uitandu-se la verisoara lui isi dadu seama ca ea nu stie nimic despre ceea ce avea sa se intample in acea seara. Daca stia nu si-ar fi asteptat atat de linistita petrecerea. Se gandea daca sa ii spuna sau nu pentru a o pregati pentru socul pe care avea sa il primeasca. Isi daduse de mult seama ca Clara era indragostita de Amadeus si atunci cand putuse o ajutase pe aceasta sa se intalneasca cu el fara stirea nimanui. O ajutase deoarece ii placea personalitatea ei dar si din cauza ca dorea sa ii ofere cat mai multe amintiri frumoase inainte sa fie obligata sa isi ocupe pozitia in familia Ignatium. Isi amintea de fratele lui cum obisnuia sa fie inainte sa fie obligat sa se casatoreasca si sa devina capul familiei. Nu dorea sa vada din nou acel zambet plin de durere si de tristete pe chipul lui Clara in clipa in care avea sa inteleaga ce se intampla. il vazuse pe chipul fratelui sau si se urase pentru ca fusese prea slab pentru a-l ajuta in vreun fel. Dar pe Clara putea sa o ajute si asta si facuse si avea sa o faca in continuare.
- Adrien? Sopti fata ingrijorata din cauza ca ii disparuse dintr-odata zambetul de pe chip si se incruntase gandindu-se la ceva necunoscut ei.
Cand nu ii raspunse, intinse mana si il atinse delicat pe umar trezindu-l la realitate.
- Clara? Oh, scuze. Ma gandeam doar, a raspuns oferindu-i un zambet calduros.
- La ce? Intreba curioasa.
- Stii ce este aceasta petrecere de diseara, nu? A intrebat brusc.
Clara s-a uitat ciudat la el pentru cateva secunde apoi a dat din cap in semn ca nu stia si ca astepta raspunsul sau.
- Clara, nu vreau sa te superi sau sa te enervezi dar petrecerea de diseara este una de logodna, a rostit ultimul cuvant de parca era ceva scarbos pe care trebuia sa il rosteasca rapid inainte sa il infecteze.
- De logodna? Dar cine se logodeste? A intrebat uitandu-se la Adrien curioasa si inocenta lasandu-l pe acesta cu gura cascata.
Clara avea sa fie distrusa daca planurile unchiului sau aveau sa fie lasate sa isi urmeze cursul normal. Fata nu era deloc obisnuita cu realitatea cruda, cu personalitatea haina a unor oameni care nu faceau decat sa distruga tot ceea ce intalneau in cale. Le facea o placere nespusa sa corupa si sa distruga persoanele asa inocente ca si Clara, iar o asemenea persoana era Sirius, viitorul ei logodnic. De multe ori se intreba daca Clara era intr-adevar fata legitima a unchiului sau, Nero, deoarece personalitatea ei diferea ca de la cer la pamant fata de cea a lui Nero. I se pusese un nod in gat la gandul ca el era cel care trebuia sa o scoata din ignoranta ei protectoare dar cineva trebuia sa o faca inainte ca ea sa fie ranita sau sa faca o scena la petrecere atunci cand avea sa afle. S-a fortat sa inghita nodul din gat care aparuse brusc si si-a deschis de cateva ori gura fara sa reuseasca sa scoata nici un sunet de parca cineva de sus refuza sa il lase sa o avertizeze. Pentru o singura clipa prin minte i-a trecut posibilitatea ca poate Clara trebuia sa se casatoreasca cu Sirius dintr-un motiv necunoscut dar esential, insa alunga aceasta absurditate din prima clipa in care aparuse. Intr-un final reusi sa treaca peste barierele acelea.
- Tu te logodesti, Clara... cu Sirius.
A vazut cum zambetul si fericirea la gandul ca va asista la o logodna a impietrit pe chipul ei. Incet, cu o incetineala ingrozitoare vazu cum expresia ei s-a schimbat in ceva ce exprima groaza. Nu putea decat sa ghiceasca ceea ce ii trecea prin cap in acele clipe dar nici nu avea nevoie sa stie cu exactitate ceea ce gandea pentru ca reactia ei ii era de ajuns pentru a intelege ca era in stare sa faca orice pentru ca acel plan al unchiului sau sa nu fie finalizat.
Clara nu stia ce sa creada, ce sa faca. Mintea ei refuza sa functioneze si sa o ajute sa iasa din acea nenorocire in care intrase. Stia mult prea bine cine era de vina pentru aceasta mare surpriza. Tatal ei nu o dorise niciodata si fusese nespus de nemultumit cu faptul ca ea era o fata si nu un baiat si apoi nemultumirile se adunasera de-a lungul anilor, insa nu renuntase sa caute o oportunitate, un mod de a o folosi pentru a ridica clanul Ignis si mai sus si il gasise in persoana lui Sirius, un baiat ce promitea un viitor foarte maret. Desigur pentru tatal ei nu conta deloc faptul ca Sirius era o persoana de cea mai joasa speta care privea de sus pe toti cei care nu erau din clanul Ignis si care refuza sa recunoasca prezenta sau dreptul la viata celor care nu aveau inca puteri, iar din aceasta categorie facea si Clara parte. Partea care o enerva cel mai mult era faptul ca nu putea sa nu se simta ca un nimic atunci cand el era in preajma. Nu putea sa il suporte si nici in cele mai groaznice cosmaruri nu si-ar fi putut inchipui o viata alaturi de el. Nu voia sa creada ceea ce ii spusese Adrien vrand sa creada ca mama ei o protejase refuzand o astfel de alianta dar cumva nici macar ea nu credea acest lucru. Mama ei i-l tot impingea pe Sirius pe gat de fiecare data cand se afla in oras, iar de cateva ori il trimise la tara sa o viziteze. Adrien cu siguranta avea dreptate si nu avea de ce sa o minta. Intelegand intr-un final adevarul, intelegand ca pentru parintii ei nu era nimic decat o povara de care au gasit o cale ingenioasa de a se folosi striga numele lui Adrien cu o voce plina de durere si se arunca in bratele aceluia fara sa ii mai pese daca isi sifona sau nu odioasa rochie primita ca dar tocmai de la acel idiot. Adrien isi puse mainile in jurul taliei ei subtiri lasand-o sa planga in voie pe umarul sau. Stia ca nu ii era usor Clarei sa vada adevarul si era sigur ca pana la logodna Clara avea sa le gaseasca la ambii ei parinti motive prin care sa justifice de ce ei faceau ceea ce faceau refuzand sa accepte adevarul asa cum facuse intotdeauna dar nu putea sa o condamne. O fata atat de inocenta ca ea nu putea sa conceapa acel adevar crunt fara sa isi piarda inocenta si inima aceea atat de buna si grijulie. Numai ca orice fel de motiv avea sa le gaseasca pentru a-i ierta, Adrien nu o va lasa sa duca la bun sfarsit acea afacere. Nu aveau nici un drept sa se joace in acest mod josnic si crud cu fericirea unicei lor fiice. Numai ca sentimentele ca afectiunea sau dragostea erau straine pentru majoritatea celor din clanul Ignis care tanjeau dupa putere si invatau din frageda pruncie cum sa calce peste ceilalti pentru a ajunge in varf. Familia si membrii acesteia nu erau decat un alt mod de a-si indeplinii dorintele si ambitiile. Rar erau cei care aratau compasiune sau altruism sau chiar si dragoste in acest clan care le blestema considerandu-le defecte.
I-a ridicat barbia Clarei dupa ce a simtit ca s-a mai linistit putin si a ramas uimit de focul ce ardea in ochii ei rosiatici. Un foc, o determinare care parea sa fi luat nastere de lacrimile ce inca nu ii parasisera ochii magnifici. Uitandu-se in acei ochi Adrien s-a gandit pentru o secunda daca nu cumva s-a inselat in privinta verisoarei lui. Acea privire pe care i-o arunca nu avea ce sa caute pe chipul ei inocent. Intelese ca luase o hotarare si ca intelegea mult prea bine posibilele repercursiuni ale acelei decizii. Era curios sa afle ce exact punea la cale Clara, ce avea de gand sa faca. Era pentru prima data cand vedea aceasta latura imprevizibila a caracterului ei aparand la suprafata. Isi aducea aminte cum toata lumea avusese mari sperante pentru ea atunci cand se nascuse din cauza ochilor ei care pareau a intruchipa un foc etern dar apoi cu cat anii treceau iar puterile ei refuzau sa se activeze acea speranta a disparut in timp ce cuvintele si interesul celorlalti in ea au incetat brusc parca respingand-o, refuzand sa o accepte ca o mostenitoare a clanului. Acel foc il vazuse Adrien pentru cateva secunde arzand in ochii ei dar apoi disparu lasand in urma ochii inocenti ai Clarei.
- Adrien, ma vei ajuta, nu? A intrebat Clara uitandu-se cu speranta la varul ei.
- Normal ca o sa te ajut. Nu vreau sa devii o alta papusa in mainile unchiului meu si mai rau in ghearele lui Sirius, a raspuns el indepartandu-se cativa pasi de ea amintindu-si brusc ca se afla in dormitorul ei si ca erau singuri de cateva minute ceea ce nu era chiar acceptabil dar spera sa nu fi observat nimeni.
- Bun. Nu putem sa facem nimic diseara, trebuie sa lasam petrecerea de... logodna, si aproape se ineca incercand sa rosteasca acel cuvant care parca ii irita gura. Dar dupa trebuie sa ma ajuti sa gasesc o modalitate de a iesi din aceasta casatorie, a spus intorcandu-se cu spatele la Adrien si ducandu-se la geam pentru a se uita la locul unde il vazuse pe Amadeus trecand mai devreme.
Adrien observat privirea ei pierduta de parca se gandea la cineva care era departe de ea dar pe care si l-ar fi dorit aproape. Stia cine era acea persoana care aducea acea expresie pe chipul ei si venindu-i o idee iesi din dormitor lasand-o pe Clara singura cu proprii ei demoni. Nu avea cu ce sa o ajute in acel moment daca statea langa ea, asa ca o parasi convins ca ceea ce avea sa faca avea sa il infurie pe unchiul sau si sa o incante pe Clara.
- Wow, C! Arati ca o adevarata domnisoara, cine ar fi ghicit?
A auzit ea o voce de baiat care o scoase automat din starea ei de depresie. Isi ridicase privirea furioasa pregatita sa se arunce pe el sa il invete cum sa formuleze un compliment la adresa unei domnisoare, cand el o opri.
- Calmeaza-te! Nu vrei sa iti strici rochia, nu? Unchiul nu ar fi deloc fericit daca s-ar intampla ceva si stii ca nu eu voi fi pedepsit, a rostit baiatul ridicandu-si mainile in dreptul pieptului in semn ca se preda.
Clara s-a oprit instantaneu dandu-si seama ca avea dreptate. Tatal ei ar fi mai mult decat furios daca ar strica rochia asa ca suparata s-a asezat inapoi pe pat avand foarte mare grija sa nu care cumva sa o sifoneze.
- Ce vrei? Mormai ea nemultumita.
- Se pare ca hainele chiar nu il fac... incepuse dar cuvintele i s-au oprit in gat cand a dat cu ochii de privirea ucigasa a lui Clara care parca il ruga sa mai spuna ceva, sa ii dea un motiv pentru a sari la gatul sau sa il invete o lectie. Eu te voi escorta, asa ca am venit sa vad daca esti gata. Plus vroiam sa mai vorbim putin. Nu te-am mai vazut de ceva timp, a continuat el schimband rapid subiectul nedorind sa sufere repercusiunile gurii sale mari.
- Oh... nu am stiut ca am nevoie de escorta, a afirmat ea avand cea mai inocenta expresie pe care Adrien o vazuse vreodata.
Adrien era varul ei mai mare decat aceasta cu treizeci si sase de ani dar din cauza ca era al doilea nascut nu avea nici o responsabilitate asa ca avea dreptul sa decida ce avea sa faca cu viata sa. Fapt ce o enerva pe Clara la culme deoarece era geloasa pe norocul sau, insa compania lui era prea placuta pentru a-l uri prea mult. In plus avea parul rosu si ochii galbeni ceea ce ii dadea un aer foarte comic care se potrivea perfect cu caracterul sau poznas si care o amuza pe Clara.
Adrien uitandu-se la verisoara lui isi dadu seama ca ea nu stie nimic despre ceea ce avea sa se intample in acea seara. Daca stia nu si-ar fi asteptat atat de linistita petrecerea. Se gandea daca sa ii spuna sau nu pentru a o pregati pentru socul pe care avea sa il primeasca. Isi daduse de mult seama ca Clara era indragostita de Amadeus si atunci cand putuse o ajutase pe aceasta sa se intalneasca cu el fara stirea nimanui. O ajutase deoarece ii placea personalitatea ei dar si din cauza ca dorea sa ii ofere cat mai multe amintiri frumoase inainte sa fie obligata sa isi ocupe pozitia in familia Ignatium. Isi amintea de fratele lui cum obisnuia sa fie inainte sa fie obligat sa se casatoreasca si sa devina capul familiei. Nu dorea sa vada din nou acel zambet plin de durere si de tristete pe chipul lui Clara in clipa in care avea sa inteleaga ce se intampla. il vazuse pe chipul fratelui sau si se urase pentru ca fusese prea slab pentru a-l ajuta in vreun fel. Dar pe Clara putea sa o ajute si asta si facuse si avea sa o faca in continuare.
- Adrien? Sopti fata ingrijorata din cauza ca ii disparuse dintr-odata zambetul de pe chip si se incruntase gandindu-se la ceva necunoscut ei.
Cand nu ii raspunse, intinse mana si il atinse delicat pe umar trezindu-l la realitate.
- Clara? Oh, scuze. Ma gandeam doar, a raspuns oferindu-i un zambet calduros.
- La ce? Intreba curioasa.
- Stii ce este aceasta petrecere de diseara, nu? A intrebat brusc.
Clara s-a uitat ciudat la el pentru cateva secunde apoi a dat din cap in semn ca nu stia si ca astepta raspunsul sau.
- Clara, nu vreau sa te superi sau sa te enervezi dar petrecerea de diseara este una de logodna, a rostit ultimul cuvant de parca era ceva scarbos pe care trebuia sa il rosteasca rapid inainte sa il infecteze.
- De logodna? Dar cine se logodeste? A intrebat uitandu-se la Adrien curioasa si inocenta lasandu-l pe acesta cu gura cascata.
Clara avea sa fie distrusa daca planurile unchiului sau aveau sa fie lasate sa isi urmeze cursul normal. Fata nu era deloc obisnuita cu realitatea cruda, cu personalitatea haina a unor oameni care nu faceau decat sa distruga tot ceea ce intalneau in cale. Le facea o placere nespusa sa corupa si sa distruga persoanele asa inocente ca si Clara, iar o asemenea persoana era Sirius, viitorul ei logodnic. De multe ori se intreba daca Clara era intr-adevar fata legitima a unchiului sau, Nero, deoarece personalitatea ei diferea ca de la cer la pamant fata de cea a lui Nero. I se pusese un nod in gat la gandul ca el era cel care trebuia sa o scoata din ignoranta ei protectoare dar cineva trebuia sa o faca inainte ca ea sa fie ranita sau sa faca o scena la petrecere atunci cand avea sa afle. S-a fortat sa inghita nodul din gat care aparuse brusc si si-a deschis de cateva ori gura fara sa reuseasca sa scoata nici un sunet de parca cineva de sus refuza sa il lase sa o avertizeze. Pentru o singura clipa prin minte i-a trecut posibilitatea ca poate Clara trebuia sa se casatoreasca cu Sirius dintr-un motiv necunoscut dar esential, insa alunga aceasta absurditate din prima clipa in care aparuse. Intr-un final reusi sa treaca peste barierele acelea.
- Tu te logodesti, Clara... cu Sirius.
A vazut cum zambetul si fericirea la gandul ca va asista la o logodna a impietrit pe chipul ei. Incet, cu o incetineala ingrozitoare vazu cum expresia ei s-a schimbat in ceva ce exprima groaza. Nu putea decat sa ghiceasca ceea ce ii trecea prin cap in acele clipe dar nici nu avea nevoie sa stie cu exactitate ceea ce gandea pentru ca reactia ei ii era de ajuns pentru a intelege ca era in stare sa faca orice pentru ca acel plan al unchiului sau sa nu fie finalizat.
Clara nu stia ce sa creada, ce sa faca. Mintea ei refuza sa functioneze si sa o ajute sa iasa din acea nenorocire in care intrase. Stia mult prea bine cine era de vina pentru aceasta mare surpriza. Tatal ei nu o dorise niciodata si fusese nespus de nemultumit cu faptul ca ea era o fata si nu un baiat si apoi nemultumirile se adunasera de-a lungul anilor, insa nu renuntase sa caute o oportunitate, un mod de a o folosi pentru a ridica clanul Ignis si mai sus si il gasise in persoana lui Sirius, un baiat ce promitea un viitor foarte maret. Desigur pentru tatal ei nu conta deloc faptul ca Sirius era o persoana de cea mai joasa speta care privea de sus pe toti cei care nu erau din clanul Ignis si care refuza sa recunoasca prezenta sau dreptul la viata celor care nu aveau inca puteri, iar din aceasta categorie facea si Clara parte. Partea care o enerva cel mai mult era faptul ca nu putea sa nu se simta ca un nimic atunci cand el era in preajma. Nu putea sa il suporte si nici in cele mai groaznice cosmaruri nu si-ar fi putut inchipui o viata alaturi de el. Nu voia sa creada ceea ce ii spusese Adrien vrand sa creada ca mama ei o protejase refuzand o astfel de alianta dar cumva nici macar ea nu credea acest lucru. Mama ei i-l tot impingea pe Sirius pe gat de fiecare data cand se afla in oras, iar de cateva ori il trimise la tara sa o viziteze. Adrien cu siguranta avea dreptate si nu avea de ce sa o minta. Intelegand intr-un final adevarul, intelegand ca pentru parintii ei nu era nimic decat o povara de care au gasit o cale ingenioasa de a se folosi striga numele lui Adrien cu o voce plina de durere si se arunca in bratele aceluia fara sa ii mai pese daca isi sifona sau nu odioasa rochie primita ca dar tocmai de la acel idiot. Adrien isi puse mainile in jurul taliei ei subtiri lasand-o sa planga in voie pe umarul sau. Stia ca nu ii era usor Clarei sa vada adevarul si era sigur ca pana la logodna Clara avea sa le gaseasca la ambii ei parinti motive prin care sa justifice de ce ei faceau ceea ce faceau refuzand sa accepte adevarul asa cum facuse intotdeauna dar nu putea sa o condamne. O fata atat de inocenta ca ea nu putea sa conceapa acel adevar crunt fara sa isi piarda inocenta si inima aceea atat de buna si grijulie. Numai ca orice fel de motiv avea sa le gaseasca pentru a-i ierta, Adrien nu o va lasa sa duca la bun sfarsit acea afacere. Nu aveau nici un drept sa se joace in acest mod josnic si crud cu fericirea unicei lor fiice. Numai ca sentimentele ca afectiunea sau dragostea erau straine pentru majoritatea celor din clanul Ignis care tanjeau dupa putere si invatau din frageda pruncie cum sa calce peste ceilalti pentru a ajunge in varf. Familia si membrii acesteia nu erau decat un alt mod de a-si indeplinii dorintele si ambitiile. Rar erau cei care aratau compasiune sau altruism sau chiar si dragoste in acest clan care le blestema considerandu-le defecte.
I-a ridicat barbia Clarei dupa ce a simtit ca s-a mai linistit putin si a ramas uimit de focul ce ardea in ochii ei rosiatici. Un foc, o determinare care parea sa fi luat nastere de lacrimile ce inca nu ii parasisera ochii magnifici. Uitandu-se in acei ochi Adrien s-a gandit pentru o secunda daca nu cumva s-a inselat in privinta verisoarei lui. Acea privire pe care i-o arunca nu avea ce sa caute pe chipul ei inocent. Intelese ca luase o hotarare si ca intelegea mult prea bine posibilele repercursiuni ale acelei decizii. Era curios sa afle ce exact punea la cale Clara, ce avea de gand sa faca. Era pentru prima data cand vedea aceasta latura imprevizibila a caracterului ei aparand la suprafata. Isi aducea aminte cum toata lumea avusese mari sperante pentru ea atunci cand se nascuse din cauza ochilor ei care pareau a intruchipa un foc etern dar apoi cu cat anii treceau iar puterile ei refuzau sa se activeze acea speranta a disparut in timp ce cuvintele si interesul celorlalti in ea au incetat brusc parca respingand-o, refuzand sa o accepte ca o mostenitoare a clanului. Acel foc il vazuse Adrien pentru cateva secunde arzand in ochii ei dar apoi disparu lasand in urma ochii inocenti ai Clarei.
- Adrien, ma vei ajuta, nu? A intrebat Clara uitandu-se cu speranta la varul ei.
- Normal ca o sa te ajut. Nu vreau sa devii o alta papusa in mainile unchiului meu si mai rau in ghearele lui Sirius, a raspuns el indepartandu-se cativa pasi de ea amintindu-si brusc ca se afla in dormitorul ei si ca erau singuri de cateva minute ceea ce nu era chiar acceptabil dar spera sa nu fi observat nimeni.
- Bun. Nu putem sa facem nimic diseara, trebuie sa lasam petrecerea de... logodna, si aproape se ineca incercand sa rosteasca acel cuvant care parca ii irita gura. Dar dupa trebuie sa ma ajuti sa gasesc o modalitate de a iesi din aceasta casatorie, a spus intorcandu-se cu spatele la Adrien si ducandu-se la geam pentru a se uita la locul unde il vazuse pe Amadeus trecand mai devreme.
Adrien observat privirea ei pierduta de parca se gandea la cineva care era departe de ea dar pe care si l-ar fi dorit aproape. Stia cine era acea persoana care aducea acea expresie pe chipul ei si venindu-i o idee iesi din dormitor lasand-o pe Clara singura cu proprii ei demoni. Nu avea cu ce sa o ajute in acel moment daca statea langa ea, asa ca o parasi convins ca ceea ce avea sa faca avea sa il infurie pe unchiul sau si sa o incante pe Clara.
![[Imagine: 87201674.png]](http://img204.imageshack.us/img204/8881/87201674.png)