Când nimic nu este ceea ce pare a fi

[Miss M]

In primul rand scuze, scuze, scuze, scuze ca n-am comentat mai devreme.
Cred ca banuiesti deja ca nu prea am ce sa-ti mai spun, avand in vedere cat de mult te-ai perfectionat in ultima vreme. Faci capitole din ce in ce mai frumoase, care contribuie la suspans(chiar daca nu se intampla prea multe).
O iubesc pe Chris din ce in ce mai mult. Oricat de prosteasca ar parea(si, de fapt, chiar este) fapta ei, e totusi o dovada de curaj care ar trebui sa-l bage pe Andrews la banuieli. Mi-a placut si atitudinea de nevinovata pe care a luat-o, desi puteai descrie mai bine reactia tuturor. Tot pe acolo am vazut de vreo doua ori "doua minute" si cred ca acolo erau secunde.

Nu a durat nici două minute până când sentimentul de sfidare a lui Ryan a fost înlocuit de unul de furie.

Imi inchipui ca in alea doua minute ei ar fi trebuit sa stea nemiscati, sa se holbeze unii la altii si atat. Mai era pe undeva, dar nu mai gasesc acum.
Singurul lucru care m-a deranjat in capitolul asta e faptul ca ai repetat de prea multe ori numele proprii. Devine sacaitor la un moment dat sa vezi numai "Ryan, Andrews, Ryan, Andrews". Saracii de ei, sunt pomeniti. : ))
Descrierea a fost destula(huge chapter, by the way), la fel si dialogul. Imi place cum reusesti sa incurci lucrurile, mai ales misterul din jurul puterilor lui Ryan. Si, ca de obicei, mamica e implicata. Devine din ce in ce mai interesant, in curand va fi nevoie de scheme ca sa tinem pasul :D.
Acestea fiind spuse, scuza-ma ca acest comentariu a fost asa sec. Astept continuarea! :>