I. Show Time ( ok, din start este deranjant acest lucru. Titlul fic-ului este în română, discut despre el la sfârștit, titlul capitolului în engleză și Kaboom, capitolul este în română. Nu numai că nu este estetic, ci este și neplacut cum sună Show Time, pentru mine, nu-mi plac deloc cum sună, niciodată nu mi-am placut, idk why. Puteai foarte bine să înlocuiești cu ceva gen „Seara spectacolului” sau ceva mai creativ, ăsta-i doar un exemplu amarât )
Se mai privi încă o dată în oglindă. ( Uh, destul de banală chestia asta, nu crezi...? ) Parul blond care normal ar ajunge până la şolduri ( Ăhm... care normal ar trebuii să sune bine dar nu sună )era prins într-un coc dezordonat, ( Asta o întâlnim în toate fic-urile pe aici, coc dezordonat, coadă dezordonată, par dezordonat. Sunt sigură toți de pe aici, chiar și eu, lol, nu-s excepție, doresc să fie printre cei mai buni. Folosind lucruri banale de fiecare dată ca toți ceilalți nu cred că-i o variantă prea bună ) iar o rochie albastră ( Hmm, ăsta-i un lucru bun, culoarea este un lucru bun. Deja credeam că o folosești Rochia neagră cu pantofiorii negrii, asta era chiar enervant ._. ) îi statea elegant ( Ori sunt eu mai batută-n cap, ori nu știu. O haină nu înțeleg cum poate sta elegant pe tine, dacă ar fi, m-ai putea lamurii o.o ? ) pe talia subtirică. ( Sună al naibii de prost, talia subțirică -.-? I will kill myself ._. )Tremura de emotie, iar broboane reci de sudoare îi umbreau chipul. ( Ăsta-i un fel de a spune că-i tremurau chiloții și era ca o cascadă de udă, nope...? )Ochii caprui cautau exasperati partiturile. ( Ochii nu pot cauta ceva, adică nu cred că sar pe podea și caută, puteai spune că ea îi cauta partiturile și evitai și cuvântul ăsta astât de dramatic, exasperați )Îi era teamă că acum, în fata atâtor persoane, la primul ei spectacol, o va da în baltă. ( Eu nu cunosc expresia Să o dai în baltă, eu știu expresia A da cu bâtă-n baltă sau A se îneca ca țiganul la mal și altele, dar asta nu. Cum mi-a spus mie cineva de aici, documentarea-i foarte importantă când vrei să scrii un fic, poveste, one-shot, etc. )Era un lucru pe care nu şi-l putea permite. ( O spui de parcă nu și-ar putea permite o mașină ) Viitorul şi visul ei depindeau de reuşita reprezentatiei ei. ( Ai repetat cuvântul „ei” de două ori în această propoziție și + de asta, sună prea melodramatică faza )Rasufla încet, cu speranta că îşi va mai domoli emotiile şi bataile nebune ale inimii. ( Și acum eu voi urma să zic că nu ai cum să ai speranță că îți vei domoli emoțiile, adică mduh, emoțiile pleacă la fel cum au venit ... )Mai verifică încă o dată şi încă o dată corzile viorii. ( Mai verific și eu încă o dată și încă o dată dacă nu cumva am citit eu greși dar nu, tu ai scris așa. Sună urât acest o dată și încă o dată și la la la ) Se asigură de absolut tot ce ţinea de materie. ( Uhmmm, ce materie? Materia matematică, română o.o ? )
Simtea freamatul multimii crescând. ( Și eu simt cum afară râd copii din ce în ce mai zgomotos ) Aerul devenise aproape irespirabil din cauza tensiunii. ( Dacă devenea așa, ea cred că murea de mult. Nu, acum serios, este ușor exagerat, asta dacă nu personajul tau are probleme cu inima )Şuşote ajungea uneori până la urechea ei. ( Șușote ajungea uneori până... wtf? Ăsa-i un dezacord. Șușetele ajungeau, ok, asta nu cred că-i greșeală din neatenție, dar să zicem că este și eu mă fac că plouă... )Nu era nimic legat de ea. Nimeni nu ştia de fapt că şi ea va avea o reprezentatie pe scena obişnuită doar cu intrepreti cunoscuti. ( Eu una nu știu cum arată o scenă obișnuită și una neobișnuită. Umm, documentare, again. ) Reuşise să ajungă aici datorită talentului ei. Se simtea împlinită dacă dadea doar o singură reprezentatie. ( Personajul tau este cam modest, îi ajunge decât o singură reprezentație. Apropo, mai schimbă cuvântul acesta cu altele, caută sinonime, cred că ar ajuta )Tot ce vroia ( Nu există VROIA, există doar VOIA, Vroia este o formă hibrid )era să fie cineva acolo, în public, care să aprecieze munca depusă. ( Și eu mi doresc ca profa de mate să observe că am șapte de zece și zece-n teză și nada. Uite, când modelezi un personaj, dă-i din fiecare însușire câte puțin, dar tu o faci prea ... nu știu, duioasă, neajutorată, modestă. Pare că personajul pe care-l conturezi nu are prea mult caracter, se mulțumește cu așa de puțin. Asta da femeie -. -)Cânta la vioară doar de patru ani şi se descurca mai bine decât cineva cu experienţă triplă faţă de a ei. ( Hmm... și acum ai introdus personajul tau într-o sferă a talentului mult prea exagerată. Deci tipa este un fel de Maică Teresa ultra-talentată în așa ceva, să vedem ce mai apare ._. ) Adevarul era că tot timpul liber îl aloca vioarei şi punea în muzică toată pasiunea care îi lipsise în alte activităţi. Tot ce-şi dorea era să cânte. ( Care-i lipsise în alte activități. Este oarecum nașpa să zici așa ceva, sună forțat, sună prea forțat. În rest este ochei că-i dai fetei/femeii/ce-o fi ea calități )
Îşi strecură nerabdatoare capul prin cortina groasă şi se uită în public. ( Cortină groasă... asta ține de material, puteai spune din ce era facută cortina, gen, bumbac sau matase. Acum iar intervine documentarea )Sala era plină şi în primul rând îl putea vedea pe cel pentru care cânta: tatal ei. ( Cât de înduioșător o.o )Dacă va reuşi să-l convingă pe el cu muzica ei, va putea să meargă la Conservator, pentru a-şi cizela felul de a cânta la vioară. ( „a-și cizela felul de a cânta” sună groaznic )Dacă nu... Nici nu vroia să se gândească la această optiune. ( Se pun câte trei puncte de suspensie și + de asta, trebuia cu literă mică „nici” ) Se întoarse şi începu să strabată camera dintr-o parte în alta cu paşi mici, egali. ( Este un detaliu cam absurd, nimeni nu-i masoară pașii. Știu că este FICȚIUNE, dar nici chiar așa )Îşi frîngea degetele în aşteptarea începerii spectacolului. Îi era teamă, dar era şi nerabdatoare. ( Asta deja este o idee repetată. Doar asta ai transmis până acum, teama și nerabdarea ei, next ideea, please? )
- Emotionată, Camellie? ( Îmi place numele ei )
Fata tresari, oprită din gândit. ( Nimeni nu se poate oprii din a gândi .___. )Zâmbi celui care-i puse această întrebare şi aprobă din cap dirijorului. ( Cică celui care-i puse această întrebare și după spui că dirijorului, ceva nu se leagă aici, nu? ) El era cel care-i insuflase pasiunea pentru muzică, un fel de al doilea tată. El a fost cel care îi suportase toanele de adolescentă şi ieşirile din fire la cursurile de vioară până când ea împlini 19 ani. ( nouaspreceze, cu litere ) Nu era nimeni pe lume caruia să îi poarte un mai mare respect şi recunoştinţă. Era şi acum la fel de fericită ca în prima zi că-l cunoaşte pe acest mare dirijor.
- Ştiu eu un leac perfect. ( a spus cine ? )
- Să-i imaginez pe toti din sală în pijamale? Intrebă neîncrezatoare Camellie. ( Întrebă trebuia cu literă mică. Ai mai citit carți până acum sau macar povești pentru copii =.= ? Este o idee tare faza cu pijamaua, poate o să-mi trebuiască cândva xD )
- Nu! Aşa se lucrează în teatru. ( Umm... nicaieri nu se procedează așa, unii fac asta, nu toți și iarăși documentarea )Tu oricum nu o să-i vezi. Închide ochii şi cântă din inimă, de parcă ar fi ultimul cântec pe care-l va auzi vreodată întreaga lume! ( Un sfat bun, oarecum, dar prea înduioșător, nu crezi ._. ? )
Ea ascultă fascinată vorbele dirijorului. După cele câteva vorbe schimbate cu el se simti mai relaxată şi mai pregatită să cânte. Îşi auzi numele tare, de pe scenă. Suna impunator, deşi era atât de simplu: Camellie Eisen. ( Parcă-i un nume prea pompos pentru o mironosiță, da, mie așa mi se pare personajul pe care l-ai conturat ) Îşi înghiti nodul care i se puse în gât, ( Sună foarte urât ) îşi luă protectoare vioara şi ieşi pe scenă. ( Nu ai cum să-ți iei protectoare vioara, nu ai cum să ieși pe scenă protejându-ți vioara... )Un ropot de aplauze o întâmpinară şi îi provocară fiori pe şira spinarii. Toate luminile fură atintite asupra ei. Se facu mică, vroia ( voia ) să fugă, dar era deja acolo. Nu mai avea nici o şansă de scapare. Luminile îi deranjau ochii şi emotiile o faceau să tremure. Închise ochii, respiră încet şi îşi imagină că e ultimul cântec pe care-l va interpreta. „ E Show Time” îşi spuse în sine. ( Mdea, un mod clișeic de a reprezenta titlul capitolului + de ata, între ghilimele și text nu se lasă spațiu )Sunetele vioarei se împrăştiară în sală, la început tânguitor, pe urmă crescând în intensitate, umplând sufletele ascultatorilor cu fericire. ( Cu fericire, puteai folosi altceva, ceva mai creativ ).
( Ok, am comentat tot, poate am spus numai bazaconii și poate am exagerat, dar sper că nu mi-o vei lua în nume de rau. Este ok tot ce ai scris la o primă vedere, dar dacă te uiți mai atent, Surpriză!. Încearcă să te documentezi foarte bine. Cineva care cântă la vioară și încântă ascultatorii ar trebuii să fie o persoană ce se comportă ca atare, sunt sigură că o fii tânară fata, dar nici chiar așa. Tot capitolul te-ai axat pe aceste emoții care vad că nu s-au terminat nici când a început să cânte. Modelează-ți personajul într-un mod firesc, nu o fă prea sensibilă sau în celalalt caz - ceea nu cred - prea insensibilă. Ai o exprimare în unele parți ciudată, serios. Citește-ți capitolul și spune-mi ce parere ai o.o... Am vazut câteva virgule puse aiurea, cred că una sau două, dar mi-a fost lene să le mai subliniez și pe alea. Capitolul este cam mic, poate data viitoare o fi mai mare. Titlul fic-ului nu cred că este prea special, este ochei, dar doar atât. Încearcă să fii originală și să abordezi idei surprinzatoare și conturează-ți personajul într-un mod frumos, treptat. Ai sarit prea repede la unele chestii. Oricum, numai zic nimic :)). Baftă în continuare, nu știu cât te-am ajutat, dar oricum, spor, mult spor. Sunt sigură că se poate și mai bine, mereu este loc de și mai bine, ai potențial ^^” )
Se mai privi încă o dată în oglindă. ( Uh, destul de banală chestia asta, nu crezi...? ) Parul blond care normal ar ajunge până la şolduri ( Ăhm... care normal ar trebuii să sune bine dar nu sună )era prins într-un coc dezordonat, ( Asta o întâlnim în toate fic-urile pe aici, coc dezordonat, coadă dezordonată, par dezordonat. Sunt sigură toți de pe aici, chiar și eu, lol, nu-s excepție, doresc să fie printre cei mai buni. Folosind lucruri banale de fiecare dată ca toți ceilalți nu cred că-i o variantă prea bună ) iar o rochie albastră ( Hmm, ăsta-i un lucru bun, culoarea este un lucru bun. Deja credeam că o folosești Rochia neagră cu pantofiorii negrii, asta era chiar enervant ._. ) îi statea elegant ( Ori sunt eu mai batută-n cap, ori nu știu. O haină nu înțeleg cum poate sta elegant pe tine, dacă ar fi, m-ai putea lamurii o.o ? ) pe talia subtirică. ( Sună al naibii de prost, talia subțirică -.-? I will kill myself ._. )Tremura de emotie, iar broboane reci de sudoare îi umbreau chipul. ( Ăsta-i un fel de a spune că-i tremurau chiloții și era ca o cascadă de udă, nope...? )Ochii caprui cautau exasperati partiturile. ( Ochii nu pot cauta ceva, adică nu cred că sar pe podea și caută, puteai spune că ea îi cauta partiturile și evitai și cuvântul ăsta astât de dramatic, exasperați )Îi era teamă că acum, în fata atâtor persoane, la primul ei spectacol, o va da în baltă. ( Eu nu cunosc expresia Să o dai în baltă, eu știu expresia A da cu bâtă-n baltă sau A se îneca ca țiganul la mal și altele, dar asta nu. Cum mi-a spus mie cineva de aici, documentarea-i foarte importantă când vrei să scrii un fic, poveste, one-shot, etc. )Era un lucru pe care nu şi-l putea permite. ( O spui de parcă nu și-ar putea permite o mașină ) Viitorul şi visul ei depindeau de reuşita reprezentatiei ei. ( Ai repetat cuvântul „ei” de două ori în această propoziție și + de asta, sună prea melodramatică faza )Rasufla încet, cu speranta că îşi va mai domoli emotiile şi bataile nebune ale inimii. ( Și acum eu voi urma să zic că nu ai cum să ai speranță că îți vei domoli emoțiile, adică mduh, emoțiile pleacă la fel cum au venit ... )Mai verifică încă o dată şi încă o dată corzile viorii. ( Mai verific și eu încă o dată și încă o dată dacă nu cumva am citit eu greși dar nu, tu ai scris așa. Sună urât acest o dată și încă o dată și la la la ) Se asigură de absolut tot ce ţinea de materie. ( Uhmmm, ce materie? Materia matematică, română o.o ? )
Simtea freamatul multimii crescând. ( Și eu simt cum afară râd copii din ce în ce mai zgomotos ) Aerul devenise aproape irespirabil din cauza tensiunii. ( Dacă devenea așa, ea cred că murea de mult. Nu, acum serios, este ușor exagerat, asta dacă nu personajul tau are probleme cu inima )Şuşote ajungea uneori până la urechea ei. ( Șușote ajungea uneori până... wtf? Ăsa-i un dezacord. Șușetele ajungeau, ok, asta nu cred că-i greșeală din neatenție, dar să zicem că este și eu mă fac că plouă... )Nu era nimic legat de ea. Nimeni nu ştia de fapt că şi ea va avea o reprezentatie pe scena obişnuită doar cu intrepreti cunoscuti. ( Eu una nu știu cum arată o scenă obișnuită și una neobișnuită. Umm, documentare, again. ) Reuşise să ajungă aici datorită talentului ei. Se simtea împlinită dacă dadea doar o singură reprezentatie. ( Personajul tau este cam modest, îi ajunge decât o singură reprezentație. Apropo, mai schimbă cuvântul acesta cu altele, caută sinonime, cred că ar ajuta )Tot ce vroia ( Nu există VROIA, există doar VOIA, Vroia este o formă hibrid )era să fie cineva acolo, în public, care să aprecieze munca depusă. ( Și eu mi doresc ca profa de mate să observe că am șapte de zece și zece-n teză și nada. Uite, când modelezi un personaj, dă-i din fiecare însușire câte puțin, dar tu o faci prea ... nu știu, duioasă, neajutorată, modestă. Pare că personajul pe care-l conturezi nu are prea mult caracter, se mulțumește cu așa de puțin. Asta da femeie -. -)Cânta la vioară doar de patru ani şi se descurca mai bine decât cineva cu experienţă triplă faţă de a ei. ( Hmm... și acum ai introdus personajul tau într-o sferă a talentului mult prea exagerată. Deci tipa este un fel de Maică Teresa ultra-talentată în așa ceva, să vedem ce mai apare ._. ) Adevarul era că tot timpul liber îl aloca vioarei şi punea în muzică toată pasiunea care îi lipsise în alte activităţi. Tot ce-şi dorea era să cânte. ( Care-i lipsise în alte activități. Este oarecum nașpa să zici așa ceva, sună forțat, sună prea forțat. În rest este ochei că-i dai fetei/femeii/ce-o fi ea calități )
Îşi strecură nerabdatoare capul prin cortina groasă şi se uită în public. ( Cortină groasă... asta ține de material, puteai spune din ce era facută cortina, gen, bumbac sau matase. Acum iar intervine documentarea )Sala era plină şi în primul rând îl putea vedea pe cel pentru care cânta: tatal ei. ( Cât de înduioșător o.o )Dacă va reuşi să-l convingă pe el cu muzica ei, va putea să meargă la Conservator, pentru a-şi cizela felul de a cânta la vioară. ( „a-și cizela felul de a cânta” sună groaznic )Dacă nu... Nici nu vroia să se gândească la această optiune. ( Se pun câte trei puncte de suspensie și + de asta, trebuia cu literă mică „nici” ) Se întoarse şi începu să strabată camera dintr-o parte în alta cu paşi mici, egali. ( Este un detaliu cam absurd, nimeni nu-i masoară pașii. Știu că este FICȚIUNE, dar nici chiar așa )Îşi frîngea degetele în aşteptarea începerii spectacolului. Îi era teamă, dar era şi nerabdatoare. ( Asta deja este o idee repetată. Doar asta ai transmis până acum, teama și nerabdarea ei, next ideea, please? )
- Emotionată, Camellie? ( Îmi place numele ei )
Fata tresari, oprită din gândit. ( Nimeni nu se poate oprii din a gândi .___. )Zâmbi celui care-i puse această întrebare şi aprobă din cap dirijorului. ( Cică celui care-i puse această întrebare și după spui că dirijorului, ceva nu se leagă aici, nu? ) El era cel care-i insuflase pasiunea pentru muzică, un fel de al doilea tată. El a fost cel care îi suportase toanele de adolescentă şi ieşirile din fire la cursurile de vioară până când ea împlini 19 ani. ( nouaspreceze, cu litere ) Nu era nimeni pe lume caruia să îi poarte un mai mare respect şi recunoştinţă. Era şi acum la fel de fericită ca în prima zi că-l cunoaşte pe acest mare dirijor.
- Ştiu eu un leac perfect. ( a spus cine ? )
- Să-i imaginez pe toti din sală în pijamale? Intrebă neîncrezatoare Camellie. ( Întrebă trebuia cu literă mică. Ai mai citit carți până acum sau macar povești pentru copii =.= ? Este o idee tare faza cu pijamaua, poate o să-mi trebuiască cândva xD )
- Nu! Aşa se lucrează în teatru. ( Umm... nicaieri nu se procedează așa, unii fac asta, nu toți și iarăși documentarea )Tu oricum nu o să-i vezi. Închide ochii şi cântă din inimă, de parcă ar fi ultimul cântec pe care-l va auzi vreodată întreaga lume! ( Un sfat bun, oarecum, dar prea înduioșător, nu crezi ._. ? )
Ea ascultă fascinată vorbele dirijorului. După cele câteva vorbe schimbate cu el se simti mai relaxată şi mai pregatită să cânte. Îşi auzi numele tare, de pe scenă. Suna impunator, deşi era atât de simplu: Camellie Eisen. ( Parcă-i un nume prea pompos pentru o mironosiță, da, mie așa mi se pare personajul pe care l-ai conturat ) Îşi înghiti nodul care i se puse în gât, ( Sună foarte urât ) îşi luă protectoare vioara şi ieşi pe scenă. ( Nu ai cum să-ți iei protectoare vioara, nu ai cum să ieși pe scenă protejându-ți vioara... )Un ropot de aplauze o întâmpinară şi îi provocară fiori pe şira spinarii. Toate luminile fură atintite asupra ei. Se facu mică, vroia ( voia ) să fugă, dar era deja acolo. Nu mai avea nici o şansă de scapare. Luminile îi deranjau ochii şi emotiile o faceau să tremure. Închise ochii, respiră încet şi îşi imagină că e ultimul cântec pe care-l va interpreta. „ E Show Time” îşi spuse în sine. ( Mdea, un mod clișeic de a reprezenta titlul capitolului + de ata, între ghilimele și text nu se lasă spațiu )Sunetele vioarei se împrăştiară în sală, la început tânguitor, pe urmă crescând în intensitate, umplând sufletele ascultatorilor cu fericire. ( Cu fericire, puteai folosi altceva, ceva mai creativ ).
( Ok, am comentat tot, poate am spus numai bazaconii și poate am exagerat, dar sper că nu mi-o vei lua în nume de rau. Este ok tot ce ai scris la o primă vedere, dar dacă te uiți mai atent, Surpriză!. Încearcă să te documentezi foarte bine. Cineva care cântă la vioară și încântă ascultatorii ar trebuii să fie o persoană ce se comportă ca atare, sunt sigură că o fii tânară fata, dar nici chiar așa. Tot capitolul te-ai axat pe aceste emoții care vad că nu s-au terminat nici când a început să cânte. Modelează-ți personajul într-un mod firesc, nu o fă prea sensibilă sau în celalalt caz - ceea nu cred - prea insensibilă. Ai o exprimare în unele parți ciudată, serios. Citește-ți capitolul și spune-mi ce parere ai o.o... Am vazut câteva virgule puse aiurea, cred că una sau două, dar mi-a fost lene să le mai subliniez și pe alea. Capitolul este cam mic, poate data viitoare o fi mai mare. Titlul fic-ului nu cred că este prea special, este ochei, dar doar atât. Încearcă să fii originală și să abordezi idei surprinzatoare și conturează-ți personajul într-un mod frumos, treptat. Ai sarit prea repede la unele chestii. Oricum, numai zic nimic :)). Baftă în continuare, nu știu cât te-am ajutat, dar oricum, spor, mult spor. Sunt sigură că se poate și mai bine, mereu este loc de și mai bine, ai potențial ^^” )
![[Imagine: Jun0xCa.png]](http://i.imgur.com/Jun0xCa.png)