01-12-2011, 11:09 PM
Capitolul 1
"Ma numesc Iroha. Asa incepe fiecare introducere tampita pe care incep sa o scriu. Stiu ca nu e un nume prea frumos, dar parintii mei nu au avut si nu vor avea niciodata imaginatie, asta poate pentru ca sunt dusi. Si cand spun dusi ma refer la faptul ca au dat ortu' popii. Traiesc intr-un oras mic unde majoritatea oamenilor ma considara ciudata. Chiar si fetele din clasa mea ma evita, dar nu le condamn. Am avut o copilarie grea si probabil din aceasta cauza am devenit foarte violenta. Nu cred ca exista om care sa nu imi fi reprosat ceva in viata asta. Adica, ma refel la oamenii pe care eu ii cunosc. Dar chiar si asa nu cred ca exista un om pe lume care sa nu gaseasca ceva la mine. Poate chiar si cel care va citi asta ma va considera o nebuna. Am spus ca nu condamn pe nimeni deci nici nu vreau sa ma razgandesc.
Chiar daca as scotoci ceva pe acolo tot nu as gasi altceva des spus despre mine. Nu am nici un hobby, poate pentru ca inca nu am cautat. Desi incerc sa ma concentrez pe studii imi ramane foarte mult timp liber in care nu fac altceva decat sa imi ling ranile in intuneric.
Viata mea sociala? Am fost invitata la o petrecere care s-a dovedit a fi un "esec total" din cauza mea. Deci se poate spune ca viata mea sociala este zero. Cu alte cuvinte viata mea e ceea ce imi place mie sa spun, un rahat."
- OK, timpul e gata, acum va rog sa imi dati compunerile si eu le voi citi. Sunt nerebdatoare sa le citesc si sa va cunosc mai bine.
Toti predau compunerile. Banuiesc ca trebuie sa o predau si pe a mea. Da, la fel de rahat pe cat se pare. Inca patru ani de chin la liceul asta imbecil. Am cateva planuri pe viitor. Poate incerc totusi sa ma sinucid? A cata oara spun asta? Niciodata nu mi-a iesit. Oricum mai bine dau si eu lucrarea sa scap de o povara.
Dupa minute intregi, pentru ca se pare ca profa care are un fund enorm se misca si foarte greu. Acum ce? Se considera cea mai sexy?
Huh, la ce ma gandesc, oricum una din specialitatile mele e sa critic oameni deci nu ar trebuii sa fie ceva iesit din comun. Ce mama naibii ai, haide mai repede si ia compunearea asta tampita pana nu mi se face rau. Dar stai putin, inca 2 minute si se suna. Ar trebuii sa numar invers. 120...119...118...117... . Gata oficial m-am plictisit. Mi-a ajuns.
Ok deci profesoara a ajuns si a luat si lucrarea mea. Sunt impacata acum. Sa vedem, unde ramasesem? 115 sau 116? Oare cat o fi ora?
Imediat dupa, se suna de pauza. Foarte interesant, deci chiar se misca foarteee greu profesoara aia pe care va trebuii sa o suport cam 4 ani. Asta daca cine stie nu face vre-un accidend cu masina sau ceva. Ma mir cum cineva ca ea ar avea voie sa conduca. Ma intreb daca mananca ceva, e asa de slaba, o avea anorexie?
- Iroha? Pot sa vorbesc ceva cu tine? se aude o voce ca de copil mic, ma mir ca cineva vrea sa vorbeasca cu mine dar ca sa dezleg acest "mister" imi intorc capul ca sa ved cine e acea persoana careia ii lipseste o doaga.
- Cine esti si ce vrei de la mine? Cred ca ai gresit persoana. o intreb eu cu ceva bataie de joc crezand ca o pot speria.
- Sai chiar avea dreptate. Ai o voce atat de adanca dar totusi asa frumoasa... Iar ochii tai sunt caprui, nu? Sunt atat de frumosi.
- Spune mai repede ce vrei pana nu... apoi m-a intrerup cu nerusinate. E adevarat ca imi vine sa ii trag una insa ma abtin pana nu aud un motiv clar.
- Linisteste-te, vreau doar sa fim prietene. Stii, eu chiar te admir. Imi placi, pur si simplu. E asta rau?
Sunt uimita. Cum adica sa fim prietene? Fata asta e nebuna. Nu doar ca arta ca un copil dar se pare ca si gandeste ca unul. Nu este nimic. Daca vrea prietenia mea, am sa am grija sa primeasca o extra portie, pana cand isi da seama in ce s-a bagat. Si mai ales, ce legatura are ea cu Sai? Nu, trebuie sa ii ofer prietenia mea, ea o va accepta si totul se va termina. Oricum, nu mai conteaza atata timp cat o sa iasa totul corect.
- Vrei sa fim prietene? Ok atunci, daca asa vrei tu. Deci, care este numele tau?
- Kitotoka. Incantata de cunostinta Iroha. iti promit ca voi fi cea mai buna prietena din lume.
Astazi va fi o zi interesanta. Nu tu ora de Geografie, pe care sincer o urasc si pe deasupra mai e si profa aia... Si Kitotoka, care se pare ca nu e in toate mintile. Oricum, nu va fi o zi diferita de altele, tot agitatie si... stai putin, cine e acolo? Aaa, de ce se indreapta spere mine. Nu, nu, asteapta.
Da, inteleg, acum sunt pe jos...
- Iroha! Mi-a fost asa de dor de tine. Nici nu iti inchipui cat am...
- Esti nebuna? Ce ti-a vanit sa vi aici si sa sari pe mine? Tu esti in toate mintile? Incep sa ma agit acolo disperata in timp ce ma ridc de pe jos.
- Nu. Eu doar credeam ca e in regula sa mergem impreuna la scoala, nu? Imi pare rauuu! da, acum incepe sa palnga, minunat. Trebuie sa rezolv eu cumva cu fata asta, o sa am mult de tras cu ea...
- Da, e in regula sa mergem impreuna la scoala, dar nu e in regula sa sari pe mine im mijlocul drmului. Te poti controla?
Nu mi-a mai raspuns, dar stiam ca nu o sa mai faca asa. O persoana foarte usor de inteles, s-ar putea spune chiar "loiala", dar nu cu toata lumea. E cert ca s-a atasat de mine. Nu imi pot da seama de ce, dar voi afla eu, si pentru asta va trebuii sa ma apropi de ea.
Prima ora, ciudat dar Lb. Romana, pardon Japoneza. Sunt curioasa sa vad ce mai e cu compunerea aia care se presupune a fi o prezentare.
Asta imi aminteste ca azi voi afla cu cine voi sta in banca dar nu cred ca exista cineva destul de nebun sa vrea sa stea cu mine in banca. Stai, poate este... cum as putea sa uit eu de micul soricel care aproape ca m-a bagat in spital... Eh na', mai bine decat singura. Totus, unde a disparut pustoica?
Da, acum s-a sunat. Nu mai are rost sa o caut. O sa apara ea si...
- Scuze, e in regula daca stau aici? Te superi? ce intrebare ciudata, dar vocea asta nu imi e cunoscuta, aproape deloc. Cine o fi tipul asta "misterios" care vrea sa stea langa mine?
- E deja ocupat. Mai sunt o groaza de locuri libere deci nu cred ca te-ar deranja sa cauti unul nu?
- Nu, totusi nu vreau sa stau in fata. Dar daca e ocupat mai bine plec.
Oh, frate, abea acum ti-ai dat seama? Vreun accident cerebral? Dah, uite ca vine si nebuna. Cred ca va fi fericita ca i-am pastrat un loc. Asta si poate imi va sarii in brate. Ok, a venit, s-a asezat aici, m-a salutat. Cred ca si-a dat seama ca ma enerveaza atitudinea ei deci o sa fie OK, sper.
Acum ca a intrat si profesoara cu minunatul ei look de curva, putem incepe ora de chin. Acum, hai, spune-ne despre compuneri. In ordine alfabetica te rog. Stiu ca eu sunt prima deci, da drumu.
- Dragi copii. Am citit toate compunerile voastre si vreau sa spun ca sunt foarte uluita de imaginatia bogata pe care o aveti. Sunt cateva care chiar mi-au inspirat si ma intrebam daca as putea sa le dau la publicare pentru revista scolii. Ce ziceti? ok, deci in primul rand nu mai suntem copii si apoi... mai urmeaza sa spuna toti ca nu au nici o obiectie. Sunt aproape sigura ca le va lua pe fiecare in parte si va comenta. Apoi dupa ore intregi de palavrageala, care au fost doar cincizeci de minute, s-a terminat si ora asta.
- La ce te gandesti? La vreun baiat?
- Nu chiar. Nu ma gandesc sa ma indragostesc prea recent. Ma gandesc la scrisoarea pe care am trimiso acum doua saptamani la liceul din Tokyo. Zilele astea ar trebuii sa primesc raspuns. Sper sa ma accepte.
- Aia nu e o scoala internat? Vrei sa pleci de aici? Dar Iroha, cum ramane cu prietenia noastra?
Stau putin pe ganduri. M-am atasat foarte tare de fata asta dar o cunosc de foarte putin timp. Am incercat sa o ignor dar sitam ca va veni momentul incare totusi va trebuii sa plec.
Nu am mai vorbit cu ea de ceva zile si nu am apucat sa ii spun ca voi pleca. Era prima data cand simteam ca nu vreau sa ma despart de cineva pe care il iubesc. Tineam telefonul in mana incercand sa ma lupt cu ura din interiorul meu dar inima mea refuza sa castige. Aud o voce ragusita venind din interiorul inimii mele. Acea voce care ma urma oriunde, vocea care ma bantuia si in cele mai negre zile. "Daca ai sa pleci o sa vina cu tine. Pentru ca te iubeste mai mult decat isi iubeste viata. O iubeste pe cea care sta in interiorul tau, ma uibeste pe mine." Dar e adevarat, incerc sa accept asta, toata lumea iubeste persoana din mine, nu ma iubeste nimeni cu adevarat.
Nu am putu sa dorm in acea noapte asa ca am incercat sa ma pregetesc. Mi-am facut bagajele si am pornit spre gara, acolo am stat toata noaptea pe un scaun pana cand nu am mai putut si am adormit. Cine stie cat am dormit, cert este ca trenul plecase demult, nici o sansa sa mai fiu admisa. Dar era deja prea tarziu, nu mai aveam nici casa si nici speranta. Totusi aud o voce dornica sa ma salveze dar precis, e doar imaginatia mea.
- Iroha? Credeam ca ai plecat deja, nu-mi spune, ai pierdut trenul? se uita la mine cu o fata foarte trista. Totusi fata ei nu era nimic pe langa a mea. Imi era asa de rusine incat nici nu mai puteam sa o privesc in ochi. Stiind asta, m-a luat d emana si m-a dus in camera ei, Spre surprinderea mea nu era nimeni acasa. Sau ... locuia singura? Nu puteam sa-mi dau seama.
In momentul urmator imi facu semna sa ma asez pe pat. Asa am facut. Atunci ea deschise dulapul si scoase o camasa de noapte.
- Stii, imi pare rau ca iti creiez probleme. Am sa plec maine dimineata acasa.
- Despre ce vorbesti? Imi faci o mare favoare. Locuiesc singura de atata timp... Chiar imi plare bine ca esti aici. "Replica" asta a fost urmata de un zambet larg si inocent.
E adevarat. Am dormit asa de mult incat m-am trezit abea seara, poate chiar tarziu de tot. Visul meu de a ajunge ceva s-a spulberat. Dar nu e vina nimanui. E doar a mea. Din cauza neglijentei mele si a fptului c anu am dormit noaptea. Chiar daca as incerca, tot nu as putea sa mai merg la scoala aceea. Cand te gandesi cam am avut ocazia obtinand o bursa pentru inot. Viata mea a devenit si mai tampita acum. Si asa va ramane. Mereu. Nimeni nu ma vrea.
- Eu te iubesc. Asa cum esti. Poate ca esti temperamentala si daca te enerveaza cineva il bagi in spital si injuri mai mereu eu te iubesc pentru ceea ce esti. Inauntrul tau, adanc in inima ta exista o Iroha complet diferita care se poarta frumos cu toata lumea si e ca o fata normala. Totusi, eu o prefer pe Iroha de la suprafata care nu se lasa calcata in picioare. Spune, ai vrea sa locuiesti cu mine?
Am ramas cu gura cascata. Prima persoana care o prefera pe eu cea de acum nu eu cea din trecut. Si ... mai si vroia sa locuim impreuna. Eram oarecum fericita. Aceasta fericire m-a facut sa ma ridic de pe pat si sa o iau in brate pe Kitotoka. Simteam in sfarsit ... dragoste. Dar era diferit. Nu o iubeam ca o prietena ci o iubeam ca pe prima mea dragoste. Stiam ca e gresit dar asta este ceea ce simt pentru ea. Vreau doar sa stiu daca ea simte acelasi lucru sau ba. Cred ca puteam afla asta doar daca ii acceptam propunerea.
- Bine atunci. Totusi, va trebuii sa merg acasa sa-mi iau lucrurile. Si va trebuii sa stabilim cateva reguli inainte de toate...
In timp ce eu vorbeam, blondina incepe sa-mi cotrobaiasca prin geanta.
- Hei! Ce naiba faci?
- Incerc sa te cunosc mai bine.
- Nu umbland-ui prin lucruri cunosti pe cineva mai bine!
Cred ca o sa imi para rau...
-----
Sincer am copiat ficul exact asa cum era. Doar ca nu l-am mai impartit in 3 capitole pentru ca am de gand sa le fac mai lungi. Greseli o sa gasiti cu macaraua [i kill romanian language] dar sper sa va placa ^^
"Ma numesc Iroha. Asa incepe fiecare introducere tampita pe care incep sa o scriu. Stiu ca nu e un nume prea frumos, dar parintii mei nu au avut si nu vor avea niciodata imaginatie, asta poate pentru ca sunt dusi. Si cand spun dusi ma refer la faptul ca au dat ortu' popii. Traiesc intr-un oras mic unde majoritatea oamenilor ma considara ciudata. Chiar si fetele din clasa mea ma evita, dar nu le condamn. Am avut o copilarie grea si probabil din aceasta cauza am devenit foarte violenta. Nu cred ca exista om care sa nu imi fi reprosat ceva in viata asta. Adica, ma refel la oamenii pe care eu ii cunosc. Dar chiar si asa nu cred ca exista un om pe lume care sa nu gaseasca ceva la mine. Poate chiar si cel care va citi asta ma va considera o nebuna. Am spus ca nu condamn pe nimeni deci nici nu vreau sa ma razgandesc.
Chiar daca as scotoci ceva pe acolo tot nu as gasi altceva des spus despre mine. Nu am nici un hobby, poate pentru ca inca nu am cautat. Desi incerc sa ma concentrez pe studii imi ramane foarte mult timp liber in care nu fac altceva decat sa imi ling ranile in intuneric.
Viata mea sociala? Am fost invitata la o petrecere care s-a dovedit a fi un "esec total" din cauza mea. Deci se poate spune ca viata mea sociala este zero. Cu alte cuvinte viata mea e ceea ce imi place mie sa spun, un rahat."
- OK, timpul e gata, acum va rog sa imi dati compunerile si eu le voi citi. Sunt nerebdatoare sa le citesc si sa va cunosc mai bine.
Toti predau compunerile. Banuiesc ca trebuie sa o predau si pe a mea. Da, la fel de rahat pe cat se pare. Inca patru ani de chin la liceul asta imbecil. Am cateva planuri pe viitor. Poate incerc totusi sa ma sinucid? A cata oara spun asta? Niciodata nu mi-a iesit. Oricum mai bine dau si eu lucrarea sa scap de o povara.
Dupa minute intregi, pentru ca se pare ca profa care are un fund enorm se misca si foarte greu. Acum ce? Se considera cea mai sexy?
Huh, la ce ma gandesc, oricum una din specialitatile mele e sa critic oameni deci nu ar trebuii sa fie ceva iesit din comun. Ce mama naibii ai, haide mai repede si ia compunearea asta tampita pana nu mi se face rau. Dar stai putin, inca 2 minute si se suna. Ar trebuii sa numar invers. 120...119...118...117... . Gata oficial m-am plictisit. Mi-a ajuns.
Ok deci profesoara a ajuns si a luat si lucrarea mea. Sunt impacata acum. Sa vedem, unde ramasesem? 115 sau 116? Oare cat o fi ora?
Imediat dupa, se suna de pauza. Foarte interesant, deci chiar se misca foarteee greu profesoara aia pe care va trebuii sa o suport cam 4 ani. Asta daca cine stie nu face vre-un accidend cu masina sau ceva. Ma mir cum cineva ca ea ar avea voie sa conduca. Ma intreb daca mananca ceva, e asa de slaba, o avea anorexie?
- Iroha? Pot sa vorbesc ceva cu tine? se aude o voce ca de copil mic, ma mir ca cineva vrea sa vorbeasca cu mine dar ca sa dezleg acest "mister" imi intorc capul ca sa ved cine e acea persoana careia ii lipseste o doaga.
- Cine esti si ce vrei de la mine? Cred ca ai gresit persoana. o intreb eu cu ceva bataie de joc crezand ca o pot speria.
- Sai chiar avea dreptate. Ai o voce atat de adanca dar totusi asa frumoasa... Iar ochii tai sunt caprui, nu? Sunt atat de frumosi.
- Spune mai repede ce vrei pana nu... apoi m-a intrerup cu nerusinate. E adevarat ca imi vine sa ii trag una insa ma abtin pana nu aud un motiv clar.
- Linisteste-te, vreau doar sa fim prietene. Stii, eu chiar te admir. Imi placi, pur si simplu. E asta rau?
Sunt uimita. Cum adica sa fim prietene? Fata asta e nebuna. Nu doar ca arta ca un copil dar se pare ca si gandeste ca unul. Nu este nimic. Daca vrea prietenia mea, am sa am grija sa primeasca o extra portie, pana cand isi da seama in ce s-a bagat. Si mai ales, ce legatura are ea cu Sai? Nu, trebuie sa ii ofer prietenia mea, ea o va accepta si totul se va termina. Oricum, nu mai conteaza atata timp cat o sa iasa totul corect.
- Vrei sa fim prietene? Ok atunci, daca asa vrei tu. Deci, care este numele tau?
- Kitotoka. Incantata de cunostinta Iroha. iti promit ca voi fi cea mai buna prietena din lume.
Astazi va fi o zi interesanta. Nu tu ora de Geografie, pe care sincer o urasc si pe deasupra mai e si profa aia... Si Kitotoka, care se pare ca nu e in toate mintile. Oricum, nu va fi o zi diferita de altele, tot agitatie si... stai putin, cine e acolo? Aaa, de ce se indreapta spere mine. Nu, nu, asteapta.
Da, inteleg, acum sunt pe jos...
- Iroha! Mi-a fost asa de dor de tine. Nici nu iti inchipui cat am...
- Esti nebuna? Ce ti-a vanit sa vi aici si sa sari pe mine? Tu esti in toate mintile? Incep sa ma agit acolo disperata in timp ce ma ridc de pe jos.
- Nu. Eu doar credeam ca e in regula sa mergem impreuna la scoala, nu? Imi pare rauuu! da, acum incepe sa palnga, minunat. Trebuie sa rezolv eu cumva cu fata asta, o sa am mult de tras cu ea...
- Da, e in regula sa mergem impreuna la scoala, dar nu e in regula sa sari pe mine im mijlocul drmului. Te poti controla?
Nu mi-a mai raspuns, dar stiam ca nu o sa mai faca asa. O persoana foarte usor de inteles, s-ar putea spune chiar "loiala", dar nu cu toata lumea. E cert ca s-a atasat de mine. Nu imi pot da seama de ce, dar voi afla eu, si pentru asta va trebuii sa ma apropi de ea.
Prima ora, ciudat dar Lb. Romana, pardon Japoneza. Sunt curioasa sa vad ce mai e cu compunerea aia care se presupune a fi o prezentare.
Asta imi aminteste ca azi voi afla cu cine voi sta in banca dar nu cred ca exista cineva destul de nebun sa vrea sa stea cu mine in banca. Stai, poate este... cum as putea sa uit eu de micul soricel care aproape ca m-a bagat in spital... Eh na', mai bine decat singura. Totus, unde a disparut pustoica?
Da, acum s-a sunat. Nu mai are rost sa o caut. O sa apara ea si...
- Scuze, e in regula daca stau aici? Te superi? ce intrebare ciudata, dar vocea asta nu imi e cunoscuta, aproape deloc. Cine o fi tipul asta "misterios" care vrea sa stea langa mine?
- E deja ocupat. Mai sunt o groaza de locuri libere deci nu cred ca te-ar deranja sa cauti unul nu?
- Nu, totusi nu vreau sa stau in fata. Dar daca e ocupat mai bine plec.
Oh, frate, abea acum ti-ai dat seama? Vreun accident cerebral? Dah, uite ca vine si nebuna. Cred ca va fi fericita ca i-am pastrat un loc. Asta si poate imi va sarii in brate. Ok, a venit, s-a asezat aici, m-a salutat. Cred ca si-a dat seama ca ma enerveaza atitudinea ei deci o sa fie OK, sper.
Acum ca a intrat si profesoara cu minunatul ei look de curva, putem incepe ora de chin. Acum, hai, spune-ne despre compuneri. In ordine alfabetica te rog. Stiu ca eu sunt prima deci, da drumu.
- Dragi copii. Am citit toate compunerile voastre si vreau sa spun ca sunt foarte uluita de imaginatia bogata pe care o aveti. Sunt cateva care chiar mi-au inspirat si ma intrebam daca as putea sa le dau la publicare pentru revista scolii. Ce ziceti? ok, deci in primul rand nu mai suntem copii si apoi... mai urmeaza sa spuna toti ca nu au nici o obiectie. Sunt aproape sigura ca le va lua pe fiecare in parte si va comenta. Apoi dupa ore intregi de palavrageala, care au fost doar cincizeci de minute, s-a terminat si ora asta.
- La ce te gandesti? La vreun baiat?
- Nu chiar. Nu ma gandesc sa ma indragostesc prea recent. Ma gandesc la scrisoarea pe care am trimiso acum doua saptamani la liceul din Tokyo. Zilele astea ar trebuii sa primesc raspuns. Sper sa ma accepte.
- Aia nu e o scoala internat? Vrei sa pleci de aici? Dar Iroha, cum ramane cu prietenia noastra?
Stau putin pe ganduri. M-am atasat foarte tare de fata asta dar o cunosc de foarte putin timp. Am incercat sa o ignor dar sitam ca va veni momentul incare totusi va trebuii sa plec.
Nu am mai vorbit cu ea de ceva zile si nu am apucat sa ii spun ca voi pleca. Era prima data cand simteam ca nu vreau sa ma despart de cineva pe care il iubesc. Tineam telefonul in mana incercand sa ma lupt cu ura din interiorul meu dar inima mea refuza sa castige. Aud o voce ragusita venind din interiorul inimii mele. Acea voce care ma urma oriunde, vocea care ma bantuia si in cele mai negre zile. "Daca ai sa pleci o sa vina cu tine. Pentru ca te iubeste mai mult decat isi iubeste viata. O iubeste pe cea care sta in interiorul tau, ma uibeste pe mine." Dar e adevarat, incerc sa accept asta, toata lumea iubeste persoana din mine, nu ma iubeste nimeni cu adevarat.
Nu am putu sa dorm in acea noapte asa ca am incercat sa ma pregetesc. Mi-am facut bagajele si am pornit spre gara, acolo am stat toata noaptea pe un scaun pana cand nu am mai putut si am adormit. Cine stie cat am dormit, cert este ca trenul plecase demult, nici o sansa sa mai fiu admisa. Dar era deja prea tarziu, nu mai aveam nici casa si nici speranta. Totusi aud o voce dornica sa ma salveze dar precis, e doar imaginatia mea.
- Iroha? Credeam ca ai plecat deja, nu-mi spune, ai pierdut trenul? se uita la mine cu o fata foarte trista. Totusi fata ei nu era nimic pe langa a mea. Imi era asa de rusine incat nici nu mai puteam sa o privesc in ochi. Stiind asta, m-a luat d emana si m-a dus in camera ei, Spre surprinderea mea nu era nimeni acasa. Sau ... locuia singura? Nu puteam sa-mi dau seama.
In momentul urmator imi facu semna sa ma asez pe pat. Asa am facut. Atunci ea deschise dulapul si scoase o camasa de noapte.
- Stii, imi pare rau ca iti creiez probleme. Am sa plec maine dimineata acasa.
- Despre ce vorbesti? Imi faci o mare favoare. Locuiesc singura de atata timp... Chiar imi plare bine ca esti aici. "Replica" asta a fost urmata de un zambet larg si inocent.
E adevarat. Am dormit asa de mult incat m-am trezit abea seara, poate chiar tarziu de tot. Visul meu de a ajunge ceva s-a spulberat. Dar nu e vina nimanui. E doar a mea. Din cauza neglijentei mele si a fptului c anu am dormit noaptea. Chiar daca as incerca, tot nu as putea sa mai merg la scoala aceea. Cand te gandesi cam am avut ocazia obtinand o bursa pentru inot. Viata mea a devenit si mai tampita acum. Si asa va ramane. Mereu. Nimeni nu ma vrea.
- Eu te iubesc. Asa cum esti. Poate ca esti temperamentala si daca te enerveaza cineva il bagi in spital si injuri mai mereu eu te iubesc pentru ceea ce esti. Inauntrul tau, adanc in inima ta exista o Iroha complet diferita care se poarta frumos cu toata lumea si e ca o fata normala. Totusi, eu o prefer pe Iroha de la suprafata care nu se lasa calcata in picioare. Spune, ai vrea sa locuiesti cu mine?
Am ramas cu gura cascata. Prima persoana care o prefera pe eu cea de acum nu eu cea din trecut. Si ... mai si vroia sa locuim impreuna. Eram oarecum fericita. Aceasta fericire m-a facut sa ma ridic de pe pat si sa o iau in brate pe Kitotoka. Simteam in sfarsit ... dragoste. Dar era diferit. Nu o iubeam ca o prietena ci o iubeam ca pe prima mea dragoste. Stiam ca e gresit dar asta este ceea ce simt pentru ea. Vreau doar sa stiu daca ea simte acelasi lucru sau ba. Cred ca puteam afla asta doar daca ii acceptam propunerea.
- Bine atunci. Totusi, va trebuii sa merg acasa sa-mi iau lucrurile. Si va trebuii sa stabilim cateva reguli inainte de toate...
In timp ce eu vorbeam, blondina incepe sa-mi cotrobaiasca prin geanta.
- Hei! Ce naiba faci?
- Incerc sa te cunosc mai bine.
- Nu umbland-ui prin lucruri cunosti pe cineva mai bine!
Cred ca o sa imi para rau...
-----
Sincer am copiat ficul exact asa cum era. Doar ca nu l-am mai impartit in 3 capitole pentru ca am de gand sa le fac mai lungi. Greseli o sa gasiti cu macaraua [i kill romanian language] dar sper sa va placa ^^
![[Imagine: 8x3VTT8.png]](http://i.imgur.com/8x3VTT8.png)
© Hachiyuki - deviantArt