25-10-2011, 08:55 PM
Capitolul 4
~Hinata pov.~
Poate totul are sa schimbe intr-o zi, poate ei vor invata sa ma inteleaga, poate ea nu va mai fi langa mine, distrugandu-mi atat de usor fiecare clipa ce pare ca mai are vreun sens, fiecare moment de fericire care ma imbata nebuneste ajutandu-ma sa uit pentru o clipa de tot.
Sau poate visele sunt doar iluzii efemere, care nu influenteaza cu nimic realitatea, care te tin in viata dandu-ti speranta de care ai nevoie pentru a nu te debarasa pur si simplu de tot ce inseamna materie.
Ma ridic din pat brusc, incercand sa-mi scot din cap acele ganduri care m-au tinut treaza toata noaptea. Nici macar nu ma uit la ceas, privesc in gol spre usa care desparte camera mea de restul casei. Camera asta e ca un refugiu pentru mine, mereu a fost asa. Un refugiu care sa ma tina departe de vocile lor impunatoare, de privirea ei rece, plina de ura.
Casc ducandu-mi din instinct mana la gura si intru la baie. Potrivesc apa la dus lasand-o parca mai calda ca altadata si intru sub el lasand stropii sa-mi ude parul brunet si trupul amortit dupa o noapte nedormita.
Ies de sub dus dupa mai putin de zece minute deja sufocata de aburul strans in intreaga baie. Imi infasor un prosop in jurul trupului meu firav si intru in camera cautandu-mi printre haine.
Imi iau pe mine un tricou lung de un rosu coral cu ceva scris negru pe el, blugi negri si baschetii alb cu negru ce au doua inimioare desenate cu rosu de catre Sakura.
Imi usc parul lasandu-l desfacut, ca de obicei de altfel si ies din camera oprindu-ma pentru o secunda inainte de a cobora scarile. Aud doar liniste asa ca imi continui rutina incantata ca ceilalti inca dorm.
Ajung in bucatarie si uitandu-ma prin frigider realizez ca nu am nici o pofta de mancare asa ca imi iau geanta in spate si ies pe usa pornind spre scoala.
Privesc spre cer, cel mai probabil o sa vina ploaia… grabesc pasul dorindu-mi totusi sa ajung uscata la scoala. Ajung in fata liceului si din fericire portile erau deja deschise. Intru in curte de data asta incetinind pasul ca mai apoi sa o iau pe scari in sus.
Cand ajung la etajul trei deja simt o durere slaba in picioare, nu am reusit sa ma obisnuiesc cu scarile astea nici dupa atata timp.
Intru in clasa deja tarandu-mi parca picioarele dupa mine, imi arunc privirea prin clasa ca sa ma conving ca e asa cum ma asteptam… goala. Imi arunc geanta pe banca si ma duc direct spre geam deschizandu-l si inspirand cu putere aerul de toamna. Ma relaxez instantaneu paca gasind in aer ceva care nu am reusit sa gasesc tot drumul inspre scoala.
Ma sprijin pe pervazul geamului aruncandu-mi privirea undeva in departare, parca pierdandu-ma intr-o alta meditatie fara sens.
Stau asa minute bune pana cand sunetul usi de la clasa sa-mi bruieze gandurile. Totusi, nu-mi schimb pozitia, prefer sa ignor pe orice coleg care, ca si mine, probabil ca nu a avut somn. Nu-mi pasa, chiar acum prefer singuratatea decat sa-mi impuie cineva mintea cu niste prosti care de fapt sa nu ma intereseze de nici o culoare.
Tresar atunci cand doua maini se incolacesc in jurul abdomenului meu neputand sa mai ignor prezenta celeilalte persoane. Ma intorc brusc si-i intalnesc privirea intunecata a lui Shino. Il privesc putin confuza fara insa sa-mi pot retine un zambet ce se strecoara pe chipul meu inevitabil.
Il privesc pentru cateva secunde ca imediat sa ma intorc cu spatele la el lasandu-l totusi sa ma tina in brate in continuare, continui sa privesc pe geam, undeva in gol. Ii simt respiratia calda atingandu-mi umarul ca mai apoi sa-i simt buzele calde facand contact cu pielea mea. Ma incord involunar inchizandu-mi ochii pentru cateva secunde.
Ma intoarce cu fata spre el fara sa am sansa sa reactionez. Buzele lui incinse le ating pe ale mele pentru o clipa ca mai apoi sa ma ridice in sus, punandu-mi talpile peste picioarele lui si ma duce asa pana la cea mai aproapiata banca in timp ce eu imi facusem culcus la pieptul lui, parca cautand siguranta, alinare…
Ma aseaza in fund pe banca mai apoi apropiandu-se de mine facandu-ma sa ma las putin pe spate sprijinindu-ma de maini. Isi da o mana pe dupa spatele meu cu cealalta sprijinindu-se si el de banca. Ma face sa-mi depratez picioarele venind si mai aproape de mine, spatiul dintre noi devenind aproape inexistent, imi dau mainile pe dupa gatul lui. Fruntile noastre se unesc privindu-ne in ochii pentru secunde bune, simt ca am rosit dar de data asta nu ma simt rusinata ca am facut-o.
Imi plimb o mana prin parul lui ciufulit facand tot mai multe lucruri sa ne lege, pana buzele noastre se unesc din nou, de data asta pentru mai mult timp. Buzele lui aproape zdrobindu-le pe ale mele, ma lasa sa simt cat de mult isi dorea sa-mi simta gustul iarasi. Si eu la fel, gustul dulceag al buzelor lui parand sa ma duca mereu pe alte meleaguri, mereu diferit si mereu acelas. Rupem sarutul atunci cand nu mai puteam respira nici unul, lasand doar placerea ce inca o mai simt in intreg trupul.
Ma strange in brate inca o data si iasa din clasa exact atunci cand Sakura intra pe usa. Eu inca stau cocotata pe aceiasi banca pe care ma asezase satenul, cel mai probabil avand pe fata un zambet de copil, plin de fericire. Sakura ma priveste ironica apropiandu-se de mine pana ajungem sa stam fata in fata.
-Sterge-ti zambetul ala tamp de pe fata, spune-mi ca nu i-ai cazut deja la picioare.
O privesc bulversata pe prietena mea, parca neintelegandu-i cuvintele, sau nevrand sa le inteleg. Imi aplec putin capul zambetul meu pierdandu-si esenta instantaneu.
-De ce esti impotriva noastra?… chiar si tu.
-Hina, te rog, nu esti corecta, stii ca-ti vreau binele. Imi spune pe un ton ce se vroia intelegator, poate trist.
-Nu mai stiu… Ii spun pierduta si cobor de pe banca pe care stateam aseazandu-ma pe vesnicul meu scaun. Imediat clasa se umple cu colegii mei, nelasandu-i Sakurei posibilitatea sa continuie discutia.
Orele au trecut prea repede si nu-mi doresc inca sa ajung acasa, sa dau piept cu ei, cu privirile lor dezaprobatoare, dezamagite. Cu zambetul ei victorios, plin de ea, fericita ca m-a putut dobora din nou. Si cata ura pentru aceasta fiinta mai pot strang in mine pana nu o sa mai rezist, pana o sa uit de mine si toate acele dezagrabile sentimente vor iesi afara.
Ajung acasa parca mai repede ca niciodata, poate grabindu-ma sa nu mai dau fata in fata cu Sakura. Am detestat intodeauna sa fug, sa ma ascund ca o lasa, poate pentru ca m-am folosit mereu de asta…
Intru pe usa si aproape ma lovesc de Karin care se vedea ca abia ajunsese acasa si ea. Pivesc in jur si nu mai vad pe nimeni asa ca ma uit la sora mea intrebator.
-Suntem singure acasa pentru cateva zile pitico. Incerca sa nu ti-o iei in cap prea tare.
Desi stiu ca nu o sa pot face mai nimic, totusi nu pot sa-mi retin un zambet micut. Karin se incalta cu niste ghete negre, M-am inselat se pare, pleaca, nu vine. O chestie care ma incanta de altfel, chiar daca nu pot face mai nimic, macar ma scutesc de prezenta ei.
scz de asezarea in pagina si greseli, dar nu mai am timp si am vrut neaparat sa postez astazi :P