Buna toata lumeaa!!! M-am gandit sa mai fac si eu un fic...si de data asta nu o sa il mai abandonez promit! Nici nu stiu de cand astept ziua asta...a vrut de mult sa il pun dar...nu am avut curajul necesar,dar acum,uite ca mi-am luat inima in dinti...si il postez !
Astept critici si asa o sa ma perfectionez,sa incepem.
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din animeul/manga-ul Naruto (inafara de cele create de mine) si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
CAPITOLUL 1.
Din Nou Acasa...
Am ajuns in sfarsit acasa...cat de dor imi era de Tokyo,au trecut patru ani de cand nu am mai trecut pe aici,nu mi-am mai vazut familia,decat in poze dar nu ma incalzeau cu nimic,eu eram in Los Angeles,si ei aici in Tokyo...nici nu vreau sa ma mai gandesc cat de mult am suferit,dar pot spune ca a meritat,acum am tot ce imi doresc,sunt cunoscuta oriunde in lume,fiind designer si model in acelasi timp..dar nu ma laud cu asta,unii oamenii ma lauda.Dar sa trecem peste asta si sa ma prezint mai intai,ma numesc Sakura Haruno si am 17 ani,iar acum...eu sunt intr-un taxi,pe un drum numai cu copacii de-a lungul unei stradute care parca nu se mai termina,sunt atat de nerabdatoare sa imi vad familia,casa si prieteni desigur,dar era ceva care ma intrista...faptul ca numai era vara ! Acum e toamna,totul in jur pare mort si unele peisaje parca ar fi scoase dintr-un film horror,chiar si acum aveam sentimentul asta cand priveam dansul facut de frunzele aurii si rosiatice care dansau pe melodiile armonioase ale vantului,eram ca intr-o transa...dar sunt trezita de vocea soferului care ma strigase de nenumarate ori iar eu ii raspund cu un simplu ''Ce este''? Si imi spune ca am ajuns la destinatie.Nu imi vine sa cred ce vad,o vila mare cu 2 etaje,o curte superba cu 3 ciresii mari,si multe flori dar care se ofileu usor din cauza vremii.Oare...asta chiar este casa mea? Nu mi-o amintesc deloc asa! Dar totusi...trebuie sa vad cine sta aici daca nu eu.Ii multumesc soferului ca ma adus si ies din taxi,imi scot bagajele din portbagaj si cu emotii atat de mari incerc sa fac cativa pasii,imi este in acelasi timp si teama...cu toate ca nu prea stiu de ce,in momentul acela simteam de toate ! Apoi...cand deschid ochii mai bine vad ca deja eram in fata usii,inima imi bate tare si parca as vrea sa plec,nu ma simteam pregatita dupa 4 ani sa imi vad familia chiar daca eu i-am anuntat cu o saptamana inainte,dar totusi..inghit in sec,inchid ochii pret de cateva secunde,mana imi tremura,haide Sakura...nu e atat de greu! Imi spun in gand si apas pe sonerie.Nu sosise inca nimeni,cand deodata aud pe cinva ca ma striga,dar nu stiam de unde...
-C-cine ma striga? Sau mai bine spus de unde ma strigi?
-Uitate deasupra ta draguta mamei ! ,,Mamei''? Asta e mama? Oh my God...Gand ma uit vad o femeie cu parul roz bombon aproape ca si al meu,cu ochii albastri si tenul alb ca laptele,acum chiar cred ca este mama,seamana leit cu mine si totusi nu imi vine sa cred ca am putut uita cum arata fiinta care m-a nascut !
-Mami...
-Haide scump-o intra si urca la etaj!
-Bine! Dupa asta deschid usa mare,din nou...raman uimita de ceea ce vad,nu mai era casa mea parca intrasem intr-o casa de multimilionari! Imi las bagajele jos si urc scarile mari dar totusi era atat de liniste crede-am ca poate o sa faca o petrecere dupa cum se vedea de pe chipul mamei.
Cand ajung sus o vad pe mama imbracata cu o fusta un pic mai sus de genunchi,neagra,cu o camasa alba si ca un fel de sacou tot negru,si intr-o parte a sacoului sus avea o insigna,pe care scria numele undei firme de avioane din Tokyo.Woow..mama este stewardesa! Apoi vine si ma ia in brate atat de strans,cat de dor imi era sa ma i-a in brate,cateva lacrimi incep sa curga pe obrazul meu,erau lacrimi de bucurie...cand ma vede ca plang isi pune mainile pe chipul meu stergandu-mi lacrimile si imi spune sa numai plang,dar inca mai suspin de fericire.Ma i-a de mana si ma duce intr-o camera in care era intuneric si apoii...
Si apoi am sa v-a tin in suspans :D
Si scuze ca acest capitol este cam scurt..dar o sa ma revansez in urmatorul capitol...:)
Astept critici si asa o sa ma perfectionez,sa incepem.
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din animeul/manga-ul Naruto (inafara de cele create de mine) si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
CAPITOLUL 1.
Din Nou Acasa...
Am ajuns in sfarsit acasa...cat de dor imi era de Tokyo,au trecut patru ani de cand nu am mai trecut pe aici,nu mi-am mai vazut familia,decat in poze dar nu ma incalzeau cu nimic,eu eram in Los Angeles,si ei aici in Tokyo...nici nu vreau sa ma mai gandesc cat de mult am suferit,dar pot spune ca a meritat,acum am tot ce imi doresc,sunt cunoscuta oriunde in lume,fiind designer si model in acelasi timp..dar nu ma laud cu asta,unii oamenii ma lauda.Dar sa trecem peste asta si sa ma prezint mai intai,ma numesc Sakura Haruno si am 17 ani,iar acum...eu sunt intr-un taxi,pe un drum numai cu copacii de-a lungul unei stradute care parca nu se mai termina,sunt atat de nerabdatoare sa imi vad familia,casa si prieteni desigur,dar era ceva care ma intrista...faptul ca numai era vara ! Acum e toamna,totul in jur pare mort si unele peisaje parca ar fi scoase dintr-un film horror,chiar si acum aveam sentimentul asta cand priveam dansul facut de frunzele aurii si rosiatice care dansau pe melodiile armonioase ale vantului,eram ca intr-o transa...dar sunt trezita de vocea soferului care ma strigase de nenumarate ori iar eu ii raspund cu un simplu ''Ce este''? Si imi spune ca am ajuns la destinatie.Nu imi vine sa cred ce vad,o vila mare cu 2 etaje,o curte superba cu 3 ciresii mari,si multe flori dar care se ofileu usor din cauza vremii.Oare...asta chiar este casa mea? Nu mi-o amintesc deloc asa! Dar totusi...trebuie sa vad cine sta aici daca nu eu.Ii multumesc soferului ca ma adus si ies din taxi,imi scot bagajele din portbagaj si cu emotii atat de mari incerc sa fac cativa pasii,imi este in acelasi timp si teama...cu toate ca nu prea stiu de ce,in momentul acela simteam de toate ! Apoi...cand deschid ochii mai bine vad ca deja eram in fata usii,inima imi bate tare si parca as vrea sa plec,nu ma simteam pregatita dupa 4 ani sa imi vad familia chiar daca eu i-am anuntat cu o saptamana inainte,dar totusi..inghit in sec,inchid ochii pret de cateva secunde,mana imi tremura,haide Sakura...nu e atat de greu! Imi spun in gand si apas pe sonerie.Nu sosise inca nimeni,cand deodata aud pe cinva ca ma striga,dar nu stiam de unde...
-C-cine ma striga? Sau mai bine spus de unde ma strigi?
-Uitate deasupra ta draguta mamei ! ,,Mamei''? Asta e mama? Oh my God...Gand ma uit vad o femeie cu parul roz bombon aproape ca si al meu,cu ochii albastri si tenul alb ca laptele,acum chiar cred ca este mama,seamana leit cu mine si totusi nu imi vine sa cred ca am putut uita cum arata fiinta care m-a nascut !
-Mami...
-Haide scump-o intra si urca la etaj!
-Bine! Dupa asta deschid usa mare,din nou...raman uimita de ceea ce vad,nu mai era casa mea parca intrasem intr-o casa de multimilionari! Imi las bagajele jos si urc scarile mari dar totusi era atat de liniste crede-am ca poate o sa faca o petrecere dupa cum se vedea de pe chipul mamei.
Cand ajung sus o vad pe mama imbracata cu o fusta un pic mai sus de genunchi,neagra,cu o camasa alba si ca un fel de sacou tot negru,si intr-o parte a sacoului sus avea o insigna,pe care scria numele undei firme de avioane din Tokyo.Woow..mama este stewardesa! Apoi vine si ma ia in brate atat de strans,cat de dor imi era sa ma i-a in brate,cateva lacrimi incep sa curga pe obrazul meu,erau lacrimi de bucurie...cand ma vede ca plang isi pune mainile pe chipul meu stergandu-mi lacrimile si imi spune sa numai plang,dar inca mai suspin de fericire.Ma i-a de mana si ma duce intr-o camera in care era intuneric si apoii...
Si apoi am sa v-a tin in suspans :D
Si scuze ca acest capitol este cam scurt..dar o sa ma revansez in urmatorul capitol...:)
![[Imagine: 15yjabr.jpg]](http://i51.tinypic.com/15yjabr.jpg)
The Day I will STOP lovin` you,Is the Day I close My eyes FOREVER ! >.<