The Love Game + 18 [ Hentai/Yuri]

[.: Em :.]

Heii, am revenit cu nextul. Îl avea scris dar Zup a fost în renovare şi nu prea puteam să-l postez.

Lectură plăcută. xD

The Love Game

Capitolul II:

Relitate sau capriciu?



N-am chef de nimic. Pur şi simplu, sunt cu moralul la pământ. Nu aş putea satisface pe nimeni cu nimic. Doresc să fiu singură, să pot sta singură cu gândurile mele. Simt cum ceva în mine se lupta, cum trebuie să mă gândesc mai bine la ce se întâmpla. Totul, oricât de mult m-am obişnuit, este defapt confuz, neclar, în ceaţă.
Mă ridic de pe acel bărbat, fără ai mai acorda vreo atenţie şi dau să ies din cameră, dar îl văd cum se aseaza în faţa mea. Ce crede? Că sunt păpuşă pusă cu buton? Dai on devina ta, dai off sunt ocupată. Cât tupeu. Îl privesc şi îmi spun că dacă nu pleacă în următoarea secundă din faţa uşii, am să-l bat până îi sună apa în cap. Se pare că nu trebuie să fac nimic, deoarece uşa este deschisă de către el şi imediat o văd pe Amelia pe jos. Mă abţin să nu râd şi îi spun să se ocupe ea de acel client, iar ea , bineînţeles, nu refuză. Dar ştiam că nu o face din plăcere, eu la rândul meu făcând unele ture în locul ei. Ce pot să spun? Suntem singurele de aici care ne-am găsit cu cine să stăm, adică noi înşine. Singurătatea, nu ne-a mâncat doar prin simplul fapt că fiecare dintre noi a fost acolo să-şi ajute prietena. Iar acest lucru, singurul care a mai rămas, m-a ajutat enorm.
Îmi i-au jacheta de piele cu ţinte din cuier şi pachetul cu ţigării Mallboro plus bricheta şi ies pe uşa acelei vile încercând să-mi găsesc un loc unde să pot să stau singură. Mă dau bătută şi îmi aprind o tigară din pachet, stânđ în picioare şi trăgând acel fum în plămâni, deşi raţiunea îmi spunea că o să mor de cancer. Dacă ar fi fost să o ascult această raţiune, până acum nu eram aici, să ofer plăceri unor bărbaţi mai puţin sau mai mult infideli soţiilor sau iubitelor.
Continui să ţin acel fum în mine până tusea începe , inevitabil, să-şi facă apariţia făcându-mă să elimin tot. Ştiu că nu e bine ce fac, dar nu-mi păsa, vreau chiar eu să-mi fac rău. Vreau să mor sau să pot scăpa de toată această treabă care a devenit jobul meu. Cel mai urât mod de a câştiga bani, cel mai dezgustător.
Ştiu că din vina mea multe familii se distanteaza sau chiar desparte. Mă simt vinovată pentru copii care rămân doar cu un singur părinte, doar din cauza lucrului pe care îl fac. M-am săturat să fiu la cheremul bărbaţilor, să fiu o jucărie sexuală, să fiu o curvă. Trag linie, chiar nu mai suport toate astea, sunt prea multe pentru mine şi au venit mult prea repede. Emm, du-te acolo, aici, dincolo, fă aia, rezolvă-l pe clientul ăla, numai asta aud din gura lui. Omul, care m-a făcut ceea ce sunt acum, cel pe care îl urăscut până în măduva oaselor. Jake Ryan, te urăsc pentru că m-ai răpit chiar în cea mai grea perioadă din viaţa mea şi ai făcut-o cât mai mult să fie mai dificilă decât era. Te urasc cu toată fiinţa mea şi eu vreau sa fiu răspunzătoarea morţii tale chiar şi cu riscul de a intra la puşcarie.
Fără să-mi dau seama ţigara pe care o fumam s-a terminat, eu stând încă în picoare. Prea prinsă în gândurile acelea parcă înscrise cu market permanent pe o tablă, amintirii prea dureroase. Durerea pe care încă o trăiesc şi trebuie să o îndur până la o dată neindicată, dar care sper din toate puterile să vină cât mai curând.
Arunc ţigara jos şi-o sting cu piciorul, intorcându-mă mai apoi în clădirea care ne ţine captive pe mine şi pe Amelia. Un loc al plăcerii pentru barbati, dar pentru noi unul plin de dezgust. Trăntesc uşa în urma mea. De pe buzele mele ieşind o înjurătură nu prea frumoasă adresată lui Jake. Holul lung şi pustiu plin cu camere în stânga şi dreapta îmi dă o senzaţie de scârbă. Mii de dormitoare unde se aflau curve gata să-ţi satisfaca plăceriile. De ce numai eu şi Amelia trebuia să fim aşa de scărbite? Unele fete as zice că le-ar face plăcere să o facă cu un tip bun, dar dacă ele ar face asta în fiecare oră poate s-ar sătura ca şi mine. Urăsc bărbaţii indiferent dacă sunt mai mult sau mai puţin infideli soţiilor sau iubitelor. Ei sunt doare nişte persoane egoiste, care nu se găndesc că o persoană le iubeşte cu adevărat, dar ce fac ei? Se duc la curve să îşi facă pe plac.
Întru în camere 304 văzând-o pe Amelia în pat, dormind. E aşa de dulce, chiar dacă vărsta şi fizicul o trădau. Este un suflet de copil care ,din păcate, a ajuns în lumea asta, total nepotrivită ei. Atunci când Jake mi-o aruncase în camera aproape dezbrăcată , semn că o testase, am văzut chipul cel mai docil de pe pământ plin de lacrimi. Precum un înger căzut din cer, astea ar fi cuvintele la care mă gândesc când o privesc pe Amelia. Înafara timpului în care ne ocupăm de clienţi, Ame este foarte nebună, jucăuşă. Imatură aş putea zice, dar corpul şi domeniul de serviciu atât de matur. Atâtea lucuri în contrast opus, atătea lacrimi.
Inaintez spre patul în care se afla Amelia, cea mai bună prietenă a mea. Singura persoană care mi-a fost alături. Privesc acei ochi.. gene..gură.. trup.. păr. Totul este intr-o armonie care nu poate fi descrisă. O frumuseţe exotică, cum obişnuieşte Jake să îi spună. Simt un impuls care mă face să doresc să o ţin strâns în braţe şi să nu-i mai dau drumul niciodată. Să o simt lânga mine, mainile pe spatele meu, buzele peste ale mele.... Staai! Stop. Ce sunt cu toate gândurile astea? Ce este, Amelia pentru mine? Ce simt pentru ea? Ce e cu mine?
Ame, este singura persoană în care pot avea încredere, cea pe care mă pot baza, cea care ştie când sunt tristă sau fericită. Fata asta mi-a intrat în suflet, nu cu forţa, ci pentru că eu am vrut-o. O vreau, pentru că ea poate să mă facă să ma simt mai bine, numai când o văd zâmbind.
Deodată, sunt readusă cu picoarele pe pământ, la mişcările bruşte ale lui Ame. O privesc puţin speriată, începănd să mă întreb ce visează. Pare mai mult un coşmar, deoarece firicele de transpiraţie au început să îi curgă pe frunte, agitându-se tot mai mult.
- Ce fac? Tipă ea ridicându-se în fund, find total dezorientată.
- Ce faci, ce? Întreb eu, chiar curioasă să aflu despre ce era vorba.
- Doar un vis, slavă Domnului ! zice ea, devenind mai calmă.
Iar eu ca de obicei, curioasă din fire, o întreb ce a visat. Întrebarea care în cele din urmă aveam să o rostesc, iar acum trebuie doar să aştept răspunsul lui, Ame.
Se uită la mine câteva secunde, infricoşată, dupa care privirea îi zboară, parcă nedorind să-mi vadă ochii. Ce e cu ea? Niciodata nu a mai făcut aşa ceva, doar atunci când vrea să nu zică ceva anume. O las câteva clipe să îşi continue cercetarea camerei, după care îmi pun o mâna pe umărul ei şi îi zămbesc blând.
- Ce ai visat? Nu poate fi chiar aşa rău, spun punându-mă pe pat lăngâ ea. Aceasta continuă să mă privească speriată, de parcă eu am fost de vină.
- Mai crede dacă ţi-aş spune că am visat ca noi două, subliniez noi două, eram pe punctul de a ne-o trage? Tu cum ai asimila acest vis? Ce vis, Doamne iartă-mă ! Cosmar !
Tac. O privesc preplexă câteva minute bune şi pun cap la cap toate cuvintele pe care le-a spus. Ame, a visat că eu şi cu ea eram pe punctul de ne-o trage?! Stai, stai, de unde şi până unde? Adică nu mi se părea cine ştie ce chestie, dar faptul că , Ame a visat asta, mă uimeşte.
- Stai, tu nu glumeşti, nu? Adică nu mi se pare nimic deosebit să visezi asta cu mine, dar tu! Spun mirată. Nu că mi-ar displăcea, să ştii, dar tu să visezi asta?
- Nu am visat, nu era un vis. A fost un cosmar, spune privindu-mă fix în ochii.
- Deci, aşa vrei tu să-l înterpretezi? Spun luănd-o în braţe, vrănd să o calmez, dar mă împinge uşor de lângă ea, protestând. Nu-mi spune că acum din cauza unui vis, Ame nu o să mai stea lângă mine. Deja simt cum mă enervez. Pur şi simplu, nu suport să fiu îndepărtată mai ales de ea, o iubesc. Stai. O iubesc? De când?
- Ame, nu-mi spune că acum ai de gând să mă îndepărtezi de lânga tine din cauza unui coşmar de 2 lei, spun nervoasă, ridicându-mă de pe pat. Bine! Fă ce vrei! Dar să şti că eu sunt singura căreia îi pasă de tine. Nici părinţii tăi nu ţin la tine, dacă ar fi ţinut te-ar fi căutat, dar ei nu au făcut asta. Eu sunt singura care ţine la tine, să ţii minte lucurl ăsta, spun lovind vaza cu flori de pe noptieră cu pumnul lăsând-o să cadă pe jos şi să devină mii de bucăţele cristaline.
Mă întorc şi o privesc nervosă pe Ame, care se uita la mine ca la felul o sută. Ce? Ce am spus? O iubesc? Tocmai am spus asta? Ce e cu mine? Emm, ce droguri ai luat? Ce ai avut în tigările alea? Îmi scutur scurt capul şi o privesc pe ,Ame care încă era uluită de cuvintele mele.
Simt nevoia să fac asta, şi am să o fac. Merg spre, Amelia şi mă pun deasupra ei privind-o blând în acei ochii mari şi verzi, dând la o parte o suviţă de păr. Mă apropri tot mai mult de buzele ei şi inevitabil i le cuprind într-un sărut plin de dragoste. Buzele mele parcă se încălezesc tot mai tare, mâinile nu îmi stau locului, iar eu îmi doresc tot mai mult.
Transform sărutul în unul puţin mai pervers, trecăndu-mi limba peste buzele ei şi muscându-i uşor buza inferioară . Vreau să îmi răspundă, de parcă nu pot avea aer.