A Game About Love

[Little Star]

Bu ha ha, aterizez cu o noua poveste :P
Ideea nu este originala, insa voi incerca sa scriu cat mai bine, voi incerca sa evoluez cat mai mult ^^ .
Genul povestii: Romance si Comedie
pe moment voi posta doar prima parte din primul capitol, sper sa va placa si sper ca nu am chiar asa de multe greseli, oricum, eu voi incerca sa evoluez cat mai mult ^.^ ...
Va urez Lectura Placuta!

A Game About Love

Capitolul 1

~ Prima Parte ~

~ Dragostea este ceva mai mult decat un simplu joc, sunt niste sentimente pure, ce se nasc intr-o inima pustie. Si totusi, uneori aceste sentimente sunt luate drept niste jocuri mult prea stupide si banale. Dragostea-i un joc periculos, plin de vise. ~


� Eh, viata stupida si plictisitoare. Uff, de ce eu? Uitate si tu, cu poate el sa le stie pe toate? Inteleg ca este inteligent, dar frate nici chiar asa, el este un GENIU. Se crede asa de mare si tare, doar fiindca este un Stie Totu� , hai mai da-o incolo de treaba. N-am de gand sa-i spun ceea ce simt, am vazut destul de bine cum se poarta cu majoritatea fetelor, mai ales cu cele de tipul meu. Mai bine pastrez aceste sentimente pentru mine, decat sa ajung sa sufar, odata si odata poate o sa-l uit. Si totusi ... zambetul, ochii, privirea si tot ce tine de el ma inebunesc ... �

O tanara satena statea in curtea scolii, privind la baiatul din fata sa. Ochii sai albastri, ce pareau a fi marea calma si pura, admirau fiecare particica din chipul tanarului. Se inrosii in momentul in care aceasta realiza, ca si el o privea, fiind extrem de neatenta si mult prea rusinata, se impiedica, cazand pe pamantul rece.

� La naiba, ce penibila mai sunt ! ... �


~ Cenusa de dragoste sfaramata si transformata in fum, iluzia unei iubirii mult prea marete, o dilema a misterioasei vietii. Iubind impecabilul alb si stralucirea stelelor aurii, iubind ceva ceresc, o dorinta mult prea stearsa. Delirul vietii perfecte ... ~


� Dar ce tot imi chinui eu mintea cu astfel de exercitii? Matematica, nu este punctul meu forte, iar de la profesorul acesta, nu inteleg absolut nimic. Chiar este asa mare nevoie sa invatam fractii, ecuatii si alte chesti dinastea complicate? Hello, doar nu ne ducem la magazin s-o intrebam pe vanzatoare cat la % este painea. Ah, mi-am uitat telefonul deschis, presimt ca proful se va enerva extrem de rau ... Sa-l inchid repede, pana nu-si pierde concentrarea, matematicianul ... �

Domnul ce se afla la tabla si incerca sa predea lectia cu calm, acum era foarte manios din cauza sunetului ce-i tulbura linistea mult prea pretioasa. Chipul sau rotund si plin de riduri, acum era de un rosu aprins, iar in ochii sai se zarea o stralucire extrem de puternica. Micutul profesor s-a intors spre elevi, privindu-i cu atentie si examinandu-le fiecare reactie, ajuns cu privirea in locul in care o domnisorica se afla, foindu-se si incercand sa-si inchida telefonul.
- Domnisoara Tsuki, de cate ori trebuie sa va spun ca nu aveti voie la ora mea, cu telefonul deschis? incepu sa urle profesorul la satena ce statea si-l privea nervoasa, si totodata speriata de reactia acestuia. Barbatul se apropie si mai mult de ea, asezandu-se in fata sa si privind-o in ochii.

� Upss, cred ca am incurcat-o rau de tot... Trebuie sa gasesc o scuza acum, altfel pedeapsa ma asteapta cu bratele deschise... Gandeste-te Miko, hai trebuie sa-mi vina mie vreo idee. �

- Pai stiti domnule profesor, era tata si vroia sa vorbeasca cu mine, mi-a spus de dimineata sa-mi las telefonul deschis. Va rog frumos sa ma iertati, i-a raspuns copila, privindu-l cu lacrimi in ochii, incercand sa para cat mai serioasa, sperand ca minciuna ei va fi una credibila.
Exact in momentul in care profesorul a dorit sa spuna ceva, clopotelul a sunat, salvand-o de la pedeapsa pe Mikomi.
- Domnisoara Tsuki, este ultima oara cand iti spun... F-a-r-a t-e-l-e-f-o-a-n-e deschise in timpul orei mele! se mai uita un pic urat la eleva sa, dupa care cu un simplu � la revedere � iesi din clasa.

Fata iesi rapid dupa profesor, fara sa mai apuce sa vorbeasca cu prietenele sale, ce acum o priveau alergand spre iesirea din scoala, cu ghiozdanul in spate.

� Exact la ora de matematica s-a gasit si el sa ma sune. Uff, acum ce-o mai vrea? Nu putea sa astepte pana-n pauza? � in mintea tinerei multe intrebari regasindu-se.

- Miko, aici! un baiat cam de aceiasi varsta cu ea, cu parul de un rosu aprins, iar ochii sai sclipitori de culoarea frunzelor tinere, ii facea semn cu mana, aratandu-i drumul pe care s-o ia.
- Sojiro, de ce nu ai venit la ora? Si mai ales de ce mai sunat, s-a intamplat ceva? Mikomi, se uita atent la prietenul ei, asteptand raspunsurile la intrebarile sale. Vantul batea din cand in cand, dand o senzatie placuta, parca, vrand sa calmeze apele si sa alunge raul din lume.

� Ce a patit? De ce oare nu spune nimic? Off, se pare ca nu mai este prezent cu pluta pe aici, iar viseaza cu ochii deschisi. Da, stiu ca va veni din nou cu acelasi replica �Te rog, da-mi o sansa! Fii cu mine si te voi face fericita! �stiu ca tine mult la mine, dar eu nu-l plac, nu ma pot juca cu sentimentele lui. Daca ma gandesc bine el simte ce simt si eu. Sojiro, ma iubeste pe mine, dar eu nu, iar eu il plac pe acel geniu, iar inteligentul nu-mi acorda nici cea mai micuta atentie. Uhh, ce mai viata, lasa ca trec eu si peste asta! �


Cam atat din aceasta micuta povestioara, astept sa citesc parerile voastre ^^ ... Sper ca v-a placut macar un pic din aceasta poveste si-mi pare rau ca inceputul este un pic cam plictisitor.
Poze:
http://i243.photobucket.com/albums/ff241...tomboy.jpg ~ Mikomi
http://i243.photobucket.com/albums/ff241...imeBoy.jpg ~ Sojiro
http://i243.photobucket.com/albums/ff241...175621.jpg ~ Geniul

Astept sa citesc parerile voastre...
kappuchu ... ^_^ ... chuu

[Miharu]

Hey.....mie chiar imi place.....si ce dragutz e geniul :)) o//o
Ce tare a fost faza de la ora de matematica :))e cam aiurita Mikomi :-"....I like her :D
Well....astept continuarea....sa o pui repede repede :D
Gambate in continuare :*

[Tyna-sama]

Ty-am citit povestea pana la cap 8;)) si pot sa spun k o ador:X:X
Mai ales atitudinea personajelor:D
Bafta si astept continuarea:*

[Little Star]

Miharu ~ Ma buncur mult ca-ti place micuta mea povestioara ^_^ ... Multumesc mult pentru reply.
Tyna-sama ~ arigatou pentru coment si ma bucur mult ca-ti place povestea

Capitolul 1

Partea a II-a

~ Viata-i plina de neprevazute... ~

~ Lacrimi amare si durere. Nu poti sa-i spui inimii tale de cine sa se indragosteasca si de cine nu. Iubirea este acel sentiment pur ce-l simt oamenii indragostiti. Dupa atata vant si ploi, dragostea este tot ce ramane. ~

Sojiro, acum isi revenise din visare si o admira pe Mikomi, in linistea zilei. Vroia s-o roage acelasi lucru, insa stia ca nu ar avea vreo sansa.

� De cateva luni o tot intreb si tot o rog sa fie cu mine, dar ea nu ma iubeste. Ce sa fac, daca nu o pot uita? Este ca si cum mi-a furat inima si-a aruncat-o in cele mai adanci ape. Mie greu sa ajung la inima ei si sa-i arat cat de mult o iubesc si cat de mult as vrea s-o protejez. Trebuie sa schimb subiectul, nu pot s-o intreb din nou! Dar ce sa-i spun? �

Se uita absent la cer, iar tanara plictisita de linistea ce cuprinsese zona, il ciupeste de fata dupa care fuge. Cei doi au inceput sa se alerge, pareau a fi doi copii inocenti, rataciti intr-o lume plina de durere.

- Miko, m-am hotarat... chiar daca tu nu ma iubesti, eu te voi proteja mereu, cuvintele tanarului acum rasunau in mintea adolescentei, parand un ecou melodios.
Habar nu avea ce sa spuna, nu vroia sa-l raneasca, ii era prieten inca din copilarie si o ajutase mereu.

� Ce frumos ar fi fost daca te-as fi iubit, acum nu as mai fi suferit ca o idioata dupa un geniu. Soji, a avut grija mereu de mine si totusi nu-l iubesc, el imi este ca un frate. Sper ca intr-o buna zi se va indragostii de altcineva, care sa-i impartaseasca acelasi sentimente. �

Ii zambi, dupa care i se adresa din nou.
- Off, cred ca trebuie sa plecam, tata ne asteapta, ai uitat?


~ Dragostea-i un joc periculos, pe cara nu multi il castiga.
Nu glumi iubind, ca te poti arde cu proprile tale arme.
Iubirea, inseamna mai mult decat niste vorbe-n vant. ~



***

O fata in jur de vreo 19 ani, alerga pe straziile aglomerate ale orasului cu un geamantan dupa ea. Parul ei de un negru intens, flutura in bataia firava a vantului, iar ochii ei caprui priveau drept in fata, avand grija sa nu intre in cineva.

� Off, m-am ratacit! Ce ma fac? Aaa, gata o iau pe straduta aia. � tanara a luat-o pe o straduta mai ingusta dupa care a iesit in fata unui imens magazin, se uita putin la el, admirand jucariile si restul lucrurilor din vitrina, dupa care pleca.
Acum statea pe trotoar, in fata unei case frumoase, obosise de la atata alergat. Din curtea acelei case se auzi un tipat.
- Mikomi, termina de impachetat, a spus un barbat.
- Imediat tata, vocea lui Miko auzindu-se din casa pana afara.
Bruneta imediat ce auzi numele de Mikomi, se intoarse cu fata spre frumoasa casa, citind pe placuta de pe gard numele familiei care locuia in ea.
- Yeee, un micut zbieret se auzi din gura sa, dupa care apasa pe clanta portii, intrand in curte. Privea locul si nu-i venea sa creada cat de mult se schimbase, acum i se parea si mai frumos.
- Emi? intreba satena privind-o pe fata ce tocmai intra in curtea casei sale.
- Miko, ce dor mi-a fost de tine, spunand aceste lucruri, bruneta-i sari in brate.
Dupa cateva minute, in care cele doua tinere au stat si au vorbit intruna, tatal lui Mikomi, a aparut, spunandu-le ca trebuie sa plece si ca taxiul a venit dupa ele.
- Multumim tata, acum noi plecam. Pa tata....
Cele doua tinere au urcat in taxiul ce le astepta, plecand spre centrul orasului.

~Iubirea pura se naste in sufletele celor ce iubesc cu adevarat. Acele persoane si-ar da chiar si viata pentru a o salva pe fiinta iubita. Iubirea pentru aceea persoana ar fi mai presus de insasi viata lui.

Iubeste si lupta,
Iubeste si crede,
Iubeste cu o inima pura.

~



Cam atata din a doua parte, a primului capitol, imi cer scuze ca este asa de scurta, astept sa citesc parerile voastre ^.^ ...
kappuchu ... ^______^ ... chuu

[Miharu]

Looks like I'm the first one.... :D
I feel a little sorry for Sojiro...pare un baiat de treaba :001_wub:
Mikomi isi face bagajele? Dar unde merge? :-?
Astept continuarea...sa o pui repede :pls:
Gambate :*