A: Stim cu totii ca atunci cand iubesti, nu exista obstacole, am dreptate, Sakura? Asta se intampla atunci cand iubesti cu adevarat. Parca si banda aceea ca din filme se opreste in realitate, am dreptate, Sasuke?
Dedicatie speciala pentru Elz de ziua ei si pentru Clau pentru 18 august. Happy B-day darlings >:D<I really nice to meet ya :*
Sakura:
Stateam pe pat, in camera mea, incercand sa sterg din memorie totul. Eram devastata, eram pur si simplu distrusa. Ma simteam in ultimul hal, atat de jegoasa si atat de murdara. Ma patasem de sangele lui Sasuke fara sa pot face nimic, cu toate ca el si amica lui au fost in stare sa-si dea poate si ultima suflare pentru mine. Mereu am fost in stare sa profit de bunatatea si protectia lui Sasuke cand am avut nevoie, dar cand el a avut nevoie de protectia mea, eu ce-am facut?! N-am putut sa dau in tatal meu, n-am putut sa-l lovesc, am fost o lasa! Mi-l imaginam pe tata atat de bland, insa el il lovise pe Sasuke cu atata brutalitate chiar sub ochii mei si sub rugamintile cu care speram sa-l induplec. O simpla palma si poate ar fi fost de ajuns pentru ca Sasuke sa se ridice, sa ma ia pe mine si pe biata Mikaila si sa fugim. O simpla palma... Si poate palma aceea putea fi de ajuns incat Mikaila sa-si ia pistolul de la spate si sa traga. N-am putut face nimic! Am fost un jeleu in mainile lor! Am fost un pion nefolositor intr-un joc de noroc care probabil l-a costat viata pe cel pe care... il iubesc... Nu l-am mai vazut pe Sasuke. Nu stiu daca e viu, nu stiu cum sa scap dintre acesti patru pereti si unde sa fug ca sa-l pot revedea.
Camera in care stateam era un dezastru total. Intrasem de-a dreptul intr-o depresie distructiva. Sparsesem oglinda cu pumnii pana cand mi-a dat sangele. Darmasem scaunele si pernele aruncandu-le pana le-au sarit fulgii. Imi facusem laptopul bucati, biroul din camera arata intr-atat de rau incat il puteai arunca in aceeasi gramada cu lemnele pentru foc. Paturile si cearsafurile erau aruncate peste tot, patate de lichidul rosiatic ce-mi cursese din rani. Dulaurile, peretii, patul... Devastasem tot, iar acum stateam pe salteaua patului. Sangele uscat de pe mainile mele ma faceau sa-mi amintesc de gloantele care ii patrundeau in pantec brunetului. Mi-am strans ochii, sperand ca imaginea sangeroasa sa nu-mi mai apara vreodata in minte. Acum in creier imi fluturau imagini din trecut, atatea imagini pe care n-am cum sa le uit. Saruturile sale dulci, imbratisarile sale calde ca o zi de primavara, parfumul sau Playboy si mirosul pielii sale care ma faceau sa-l doresc ca pe o acadea, pana si momentele in care m-a lovit si m-a ranit, erau lucrurile dupa care tanjeam si-mi varsam amarul.
Dar ce contau toate aceste lucruri? Eram prizoniera n propria mea casa. Cand am ajuns aici, tata m-a imbratisat si mi-a spus ca ma iubeste. Mi-a spus ca se bucura nespus de mult ca m-a scapat din mainile acelui nenorocit si ca e constient ca datorita sufletului meu prea bun pentru lumea asta rea m-a facut sa ingenunchiez in fata lui ca sa il protejez pe cel care "imi facuse atata rau". Nu s-a gandit niciodata ca poate eu il iubeam pe acel nenorocit? Ca il iubeam pe nemernicul care imi furase inima? Nu puteam sa accept asa ceva. Incepusem sa-i spun tot ce aveam pe suflet. Incepusem sa-i insir cata grija a avut de mine si cat de bine s-a purtat cu mine, fata de el care sunt mai mult ca sigura ca vroia sa ma transporte lui Gaara. Incepusem sa tip la el si sa-i raspund in mod involuntar. Incepusem sa strig ca-l vreau pe Sasuke inapoi. Bineinteles ca cele mai bune intentii sunt mereu prost rasplatite. Am fost batuta crunt de propriul tata pentru asta. Mi-a spus ca pentru vorbele alea nu mai sunt fiica lui.
~~~FLASHBACK~~~
-Dar mama? Mama ce a facut ca sa merite asta? De ce i-ai dat-o lui Gaara, tata, spune-mi, de ce?!
-Mama ta e moarta, Sakura Haruno! E moarta!
-Ba nu e! Stiu adevarul! Stiu ca... dar nu am apucat sa termin, ca o alta lovitura de curea mi-a acaparat pielea pricajita.
~~~ENDFLASHBACK~~~
Amintindu-mi toate acestea, vanataile de pe brate au inceput sa ma doara. Ultimele sale cuvinte au fost ca o sa ma trimita maine unei echipe de-a lui Gaara, iar daca acesta se va dovedi a fi mort, intr-un final, ma va trimite fratelui sau geaman care ii va prelua afacerea. Ma rugam la toti sfintii ca perversul ala sa moara in chinuri groaznice si sa arda in Iad. Dar chiar si asa, urma sa fiu data altui imbecil. Sasuke am nevoie de tine... Unde esti cand vreau sa te am? Unde esti, Sasuke, cand am nevoie de cuvintele tale si de alinarile tale? Spune-mi, unde esti?...
M-am sculat la marginea saltelei si mi-am sters ochii plini de lacrimi. Eram incuiata intr-o camera care nu avea geamuri, iar ca marime nu era chiar incapatoare, tocmai pentru ca avea prea multe chestii in ea. Trebuia sa ma gandesc. Trebuia sa scap de aici si sa aflu unde este Sasuke. Trebuia sa stiu daca e viu sau mort! Trebuia sa fiu acolo pentru el, trebuia sa-l simt. Nu stiam cum sa fac asta, dar trebuia sa exista o cale, neaparat. Sasuke avea nevoie de mine iar eu eram atat de departe... Am inceput sa-mi pun mintea la cotributie, promitandu-mi mie insami ca n-am sa mai plang pana cand n-am sa-l vad. O usa incuiata si patru pereti, iar inauntru orice inafara de o cheie. Sa dau cu pumnii in ziduri pana cand o sa cada nu era o solutie, iar daca as fi incercat sa dau in usa, paznicii tatei ar fi auzit. Acesta a pus la dispozitia casei o echipa inarmata de luptatori, iar din ceea ce am auzit, acestia aveau permisiunea sa ma omoare daca era cazul.
Mi-am dat parul dupa urechi, cautand o solutie. Am inceput sa cotroboi prin sertarele ravasite in speranta ca as putea da de ceva relevant. Am luat de prin resturi un elastic de par cu care mi-am prins parul, lasandu-mi doua suvite care sa-mi brazdeze fata. Eram prea transpirata, iar in starea asta nu puteam gandi limpede. Pe dinauntru sufletul meu plangea si inima mea odata cu el, desi refuzam categoric sa scot vreo lacrima din ochi. Cautam disperata ceva cu care sa pot deschide silentios usa, cum ar fi o clama. Eram atat de disperata sa gasesc ceva incat am si uitat ca sunt in pijamalele in care tata m-a obligat sa ma imbrac. Dar nici ca-mi pasa. Nu mai vreau sa fiu un ostatic in propria casa! Nu mai vreau sa fiu fetita cu sufletul bun care nu poate face nimic! M-am saturat sa fiu mereu jokerul cu care ramai in mana la sfarsitul unui joc de carti si din cauza carui mereu esti obligat sa pierzi.
Tot cotroboind prin sertarele aproape facut praf, am gasit niste clame negre cu niste pietricele argintii pe ele. Am zambit pentru un moment, apoi le-am luat. Mi-am prins cateva in par, doar de forma, ca sa am de rezerva in cazul in care imi mai trebuie. Am inchis ochii cateva secunde, ca sa ma linistesc. Inima imi batea cu putere. In joc era viata mea, era sfarsitul vietii mele. Am oftat prelung, apoi am inlaturat aceste ganduri. Eram in sfarsit cine trebuie sa fiu. Eram in sfarsit... un fel de Mickey Mouse 2, dupa Mikaila. Eram exact ca ea: ii datoram viata lui Sasuke pentru ceea ce mi-a facut. Am bagat clama pe aura usii, incercand-o. Am intors-o pe toate partile, insa nu mergea. Am zanganit-o in broasca usii pana cand s-a rupt. Am aruncat-o cat de departe am putut si am luat de jos o alta cu un aspect asemanatator. Am incercat-o si am intors-o pe toate partile, dar nu mergea. Sunt blestemata! Eram cat pe ce sa vars lacrimi si sa-mi incalc onoarea si promisiunea, dar m-am tinut in frau, pana cand am luat o alta clama si am incercat-o. Nimic. Trebuia sa fie ceva pe aici! O dublura a cheii, ceva, orice!
Am inceput sa caut printre asternuturile patului, in spatele fostei oglinzi si sub suportul patului. Nimic. Imi venea sa dau cu picioarele in usa si in pereti pana se spargeau! Am incercat insa sa-mi pastrez calmul si sa caut in continuare, iar tocmai cand imi pierdusem orice speranta, am zarit ceva colorat intr-un coltisor al camerei. M-am repezit sa-l iau si mi-am dat seama ca era un set cu mai multe chei legate de o imagine: eu si Miranda, pe cand aveam doar cinci anisori. Ma tinea in brate, iar fustita mea rosie era lunguta, pana la poalele genunchilor. Imparteam o palarie pentru doua capete, eu statand cu obrazul lipit de obrazul ei. Am zambit, gandindu-ma la acele momente cand o strangeam in brate, nestiind ca e mama mea. O iubeam neconditionat si o rescpectam exact ca pe fufa pe care o credeam a fi mama mea. Am strans in mana brelocul, spunand ca pentru mine ca il voi salva atat pe Sasuke, cat si pe ea, cu pretul propriei vieti daca va fi nevoie. Am inceput sa bag pe rand o cheie dupa alta pana n-am mai ramas decat cu o cheie. Sasuke, te rog, ajuta-ma s-o deschid... Am rasuflat ca intr-o lumanare pentru indeplinire a dorintelor si am bagat-o in usa. Am invartit-o, pana cand mi-am dat seama ca usa s-a descuiat.
Am impins-o incetisor, pana cand s-a deschis larg. Inima imi salta in sus si imi punea simturile in alerta. Am pasit ca o pisica pe holul parca interminabil, privind in toate partile. Cand am ajuns la capatul acestuia, am vazut niste chestii albe pe tavan si am stiut imediat ca daca vreau sa scap, tot ceea ce trebuie sa fac este sa ma grabesc, pentru ca daca una din camerele astea de filmat ma va lua in vedere, eram ca si moarta. In plus, daca as incerca sa le bruiez, ar intra in alerta stiind cu precizie ca am reusit sa scap. Am inceput sa grabesc pasul si sa ma uit in jur dupa camere de filmat sau soldati, pana cand mi-a venit o idee. Daca soldatii tatei si-ar da seama ca am plecat, pot macar sa ii duc pe o pista falsa. Casa asta e plina de scari si coridoare. Am inceput sa insir clamele din par in directii opuse celor in care ma duceam, iar cand clamele s-au terminat, mi-am desfacut parul, lasandu-l in fata usii de la baie. Am luat-o la goana, fara sa ma mai gandesc ca eram imbracata in pijamale sau ca eram desculta. Fugeam fara sa ma uit daca sunt urmarita sau nu, nici daca sunt surprinsa de vreo camera de filmat. Stima un singura lucru: Trebuia sa ajung la Sasuke, chiar daca asta ar fi insemnat sa controlez toate spitaele din Amsterdam!
Sasuke:
Mergand spre nicaieri asta faceam acum. Nu stiu unde eram, stiu decat ca eram singur intr-un negru infinit. Aveam mainile in buzunar mergand fara sa vad pe unde sau fara sa simt ca merg. Peste tot unde priveam vedeam acel intuneric nemarginit. Imaginile cu Sakura au inceput sa se plimbe pe langa mine, fugind parca sa nu le prind. Semana cu o banda pentru video. Fugeam ca un nebun inapoi, incercand sa prind acele imagini, dar de data asta imi simteam picioarele greoaie si plne de rani. Abdomentul incepuse sa-mi arda de durere din ce in ce mai mult, iar ochii ma usturau cu fiecare pas. Nu stiu cat am alergat. Oare ani de zile? Stiu doar ca nu ma mai puteam opri din alergat, iar imaginile Sakurei inca fugeau de mine. Erau amintirile mele, era persoana la care tineam cel mai mult. Era acea Sakura pe care o doream din tot sufletul. Alergam spre nicaieri, incercand sa o prind pe Sakura din urma. De odata banda a inceput sa se deruleze mai repede decat puteam eu sa alerg. Am grabit pasul, in ciuda durerilor puternice pe care le simteam in tot corpul. Trebuia sa o prind din urma, neaparat! Brusc, am simtit cum ma lovesc de ceva atat de puternic si atat de tare, incat am crezut ca am sa mor.
Niste raze de lumina au inceput sa strapunga intunericul pe care il tot vedeam si simteam in tot corpul meu ranit. Pe fata mea simteam picaturi de lacrimi insotite de parul catifelat al cuiva. Raza de lumina era din ce in ce mai mare, pana cand am reusit sa deschid larg ochii. Simteam ca nu imi puteam misca pupilele, dar nu pentru ca nu puteam, pentru ca nu vroiam. Sakura statea acolo, pe pat, alaturi de mine, mangaindu-mi chipul si varsand lacrimi amare. Ma simteam paralizat, simteam ca sunt legat de ceva din cauza caruia nu ma puteam misca. Vroiam sa o strang in brate si sa o sarut asa cum n-am mai facut-o niciodata. Vroiam sa ii simt buzele raspunzandu-mi sarutului si trupul raspunzandu-mi gesturilor. Aveam nevoie de ea ca de un drog atat de puternic incat nu mai putea fi pusa stapanire niciodata. Aveam nevoie sa o simt. Sa o pup pe obraji, sa-i dezmierd gatul cu saruturi pasionale si sa-i spun ca sunt bine si ma bucur ca e aici langa mine era tot ceea ce imi doream.
Sakura avea ochii inchisi strans, in timp ce ma implora sa ma trezesc. Mi s-a rupt sufletul in bucati cand am auzit-o vorbind. Inima mea imi ruga cu toata puterea corpul sa ma pot misca si sa o pot atinge. Sufletul ma durea atat de tare cand o vedeam in halul ala, incat as fi fost in stare sa rup orice ma tinea legat de pat. Mi-am rotit putin privirea in jur si mi-am dat seama imediat ca sunt intr-un spital. Oi fi fost eu impuscat cu gloante, dar cu memoria inca stau bine. M-am uitat la ceea ce ma lega, iar vazand pungulita cu solutie transparente, stiam concret ca sunt supus la perfuzii. Clar nu ma pot scoate cu forta de aici. Dar sa spun? Oare puteam sa vorbesc? Mi-am plimbat limba peste buze si am incercat sa spun ceva:
-Nu mai plange.
-Sasuke? Spuse aceasta dezchizandu-si ochii mari, parca nevenindu-i sa creada. Si-a deschis bratele larg ca sa ma imbratiseze si s-a napustit asupra mea, imbratisandu-ma cu putere.
Doamne, cat imi lipsise imbratisarea asta! Vroiam mai mult, tot mai mult, dar eram ostaticul acestor aparate. Nici macar nu ma interesa ca nu mai puteam sa respir normal, ca inainte. Ea era aici, cu mine. Ma imbratisa cu putere si imi spunea ca i-a fost dor de mine si ca i-a fost frica fiindca riscam sa ma sting iar aparatul arata cum ma duc in partea cealalta incetul cu incetul. Am zambit auzidca am invins moartea si ca acum o puteam imbratisa pe Sakura fara nicio retinere. De fapt, cu o mica retinere: Perfuziile care eram cat pe ce sa le smulg ca sa ii pot raspunde imbratisarii Sakurei. A inceput sa-mi povesteasca despre ceea ce i-a facut tatal ei si cum a reusit ea sa scape. Mi-a spus ca s-a intalnit cu Mikaila pe holurile spitalului iar aceasta i-a spus totul despre mama ei si despre Gaara a carui lovitura cu cutitul se pare ca i-a fost mortala. Dar nu s-a terminat aici, sunt sigur...
Gaara are un frate geaman si mereu a avut. Acesta a fost asul din maneca al roscatului pe care spera sa-l tina ascuns, dar in timp eu cu ajutorul lui Mickey Mouse am reusit sa-l descoperim. Eram constienti ca daca i se va inampla ceva lui Sabaku, un altul ii va lua locul. Sasori, fiul mai mare cu cateva minute al clanului a stat in umbra si a asteptat momentul in care totul v-a pica pe mana lui. Am aflat de asemenea ca si in timpul vietii fratelui sau mai mic, Sasori castiga destul de mult din asta, iar acum se pare ca a luat jackpotul cel mare.
Am oftat, punand-o si pe Sakura in tema cu ce se intampla. Aceasta mi-a spus ca tatal ei ii zisese totul in momentul in care a batut-o.
-Sakura, am inceput, cu dintii inclestati, plin de nervi. Iti promit ca Laya o sa plateasca pentru ceea ce ti-a facut. Ai incredere in mine. Iti jur pe ce am mai scump!
-Stiu ca o sa te ti de cuvant, mi-a zis, apoi s-a aplecat asupra mea sa ma sarute.
Am putut sa simt pe buzele mele usor umezite cum buzele ei se framatau de ale mele, insa nici eu nu ma lasam mai mai prejos. Ii sugeam cu placere buzele, gustand din plin momentul. Cand am prins momentul, mi-am strecurat limba pana la cumpana buzei tinerei. Am inceput sa ma joc cu varful limbii Sakurei, adancindu-mi din ce in ce mai mult limba. Eram fericit si simteam ca ma pot recupera doar sarutand-o pe ea pe fata pe care o iubesc atat de mult.
Ma puteam declara cel mai fericit... Sasuke de pe planeta! Eram externat, eram la mine acasa, iar Sakura era gata sa faca totul ca sa se asigure ca sunt OK. Faptul ca ea era aici, cu mine, ma facea sa simt ca plutesc pe un nor de fericire de pe care nu puteam csa cad. O iubeam atat de mult, o dragalaseam cu fiecare ocazie in speranta ca o pot face sa se simta la fel de indragostita de mine precum sunt eu de ea. Inca speram sa ma vada ca pe un iubit, nu ca pe cineva in care isi pune increderea, iar in schimbul protectiei mele ea sa fie robotica aceea care sa faca tot ceea ce ii cer. Trebuia sa lamuresc aceste lucruri neaparat. Chiar acum si chiar aici.
Am strigat-o, iar in secundele urmatoare ea a intrat pe usa, repezita. De cand am fost externat se comporta atat de grijuliu... Si nu prea puteam sa-mi explic de ce. Erau multe lucruri intre noi care trebuiau explicate. Am invitat-o sa ia un loc, iar aceasta s-a asezat in sezut la marginea patului. Am dat patura de pe mne la o parte, invitand-o in bratele mele. Aceasta se supuse cerintei mele si facu intocmai. Ma privea un pic confuza si putin speriata. Cine stie ce era in capul ei? Eu zambeam ca un vulturas drogat cu dorinte ascunse ce sunt. Doamne, cat vroiam sa o sarut, sa simt ca viata mea are un sens, din nou si din nou. Cand ma uitam la ea parca uitam tot ceea ce vroiam sa spun. Eram captivat de ochii ei verzi si lucitori.
Nu am mai putut gandi logic, iar in clipa urmatoare i-am cuprins buzele intr-un sarut apasat. Fata imi raspunse la acesta cu o pasiune la fel de mare. Am inceput sa o mangai pervers pe corpul ei gingas, in timp ce ea se juca cu mainile in parul meu. O iubeam. Si trebuia sa-i dovedesc asta. Am tras-o pe Sakura in asa fel incat a ajuns sub mine. Mainile ei inca imi explora parul de un negru nedeslusit. Incepusem sa ma joc cu bretelele de la rochita sa si sa le rotesc pe degete, pana cand acestea au picat pe umeri, mai jos, mai jos... Pana cand rochia de pe corpul fetei a devenit istorie. Si-a desprins mainile si a inceput sa-mi descheie nasturii de la camasa unul cate unul, facandu-ma sa o doresc cum n-am dorit-o niciodata. Intrerup sarutul dintre noi si cobor incetisor spre gat, muscand-o si savurand-o din plin. Rozalia scancea, in timp ce mainile ei se plimbau in voie pe pieptul meu gol. O sarutam, ajungand din ce in ce mai jos, pana la marginea sutienului sau negru push-up. Ii sarutam pielea sanului care dadea pe dinafara, sarutand si calmand locurile muscate. Scumpetea mea imi daduse incetisor camasa jos, strangandu-ma de umeri cand excitatia era tot mai mare. Ma infructam din pielea ei ca un nebun si asteptam momentul in care Sakura imi va da permisiunea sa-i dau jos sutienul, prin gesturi.
-Sasuke, opreste-te... mi-a spus. Te rog...
Vocea ei era una trista si fara viata. Ce se intamplase cu ea? M-am ridicat de pe frumoasa mea si m-am dat inlaturi. Am cuprins-o in brate si am privit-o adanc in smaraldele ei versulii si am intrebat-o ce s-a intamplat.
-Iarta-ma, imi spuse, aproape de a plange. Nu pot sa fac asta. Nu sunt pregatita sa fac asta. Te rog, intelege-ma.
I-am zambit cald rozaliei si am asigurat-o ca totul este OK. I-a spus acesteia ca voi astepta oricat de mult va fi nevoie pentru acest pas si ca nu sunt nici pe departe suparat pe ea. Chipul ei devenea din ce in ce mai luminos, asa cum imi placea mie. Iar ca s-o fac si mai fericita, mi-am apropiat buzele de urechea ei, soptind:
-Te iubesc!
Dedicatie speciala pentru Elz de ziua ei si pentru Clau pentru 18 august. Happy B-day darlings >:D<I really nice to meet ya :*
DWD Chapter 9: Child's little escape
Sakura:
Stateam pe pat, in camera mea, incercand sa sterg din memorie totul. Eram devastata, eram pur si simplu distrusa. Ma simteam in ultimul hal, atat de jegoasa si atat de murdara. Ma patasem de sangele lui Sasuke fara sa pot face nimic, cu toate ca el si amica lui au fost in stare sa-si dea poate si ultima suflare pentru mine. Mereu am fost in stare sa profit de bunatatea si protectia lui Sasuke cand am avut nevoie, dar cand el a avut nevoie de protectia mea, eu ce-am facut?! N-am putut sa dau in tatal meu, n-am putut sa-l lovesc, am fost o lasa! Mi-l imaginam pe tata atat de bland, insa el il lovise pe Sasuke cu atata brutalitate chiar sub ochii mei si sub rugamintile cu care speram sa-l induplec. O simpla palma si poate ar fi fost de ajuns pentru ca Sasuke sa se ridice, sa ma ia pe mine si pe biata Mikaila si sa fugim. O simpla palma... Si poate palma aceea putea fi de ajuns incat Mikaila sa-si ia pistolul de la spate si sa traga. N-am putut face nimic! Am fost un jeleu in mainile lor! Am fost un pion nefolositor intr-un joc de noroc care probabil l-a costat viata pe cel pe care... il iubesc... Nu l-am mai vazut pe Sasuke. Nu stiu daca e viu, nu stiu cum sa scap dintre acesti patru pereti si unde sa fug ca sa-l pot revedea.
Camera in care stateam era un dezastru total. Intrasem de-a dreptul intr-o depresie distructiva. Sparsesem oglinda cu pumnii pana cand mi-a dat sangele. Darmasem scaunele si pernele aruncandu-le pana le-au sarit fulgii. Imi facusem laptopul bucati, biroul din camera arata intr-atat de rau incat il puteai arunca in aceeasi gramada cu lemnele pentru foc. Paturile si cearsafurile erau aruncate peste tot, patate de lichidul rosiatic ce-mi cursese din rani. Dulaurile, peretii, patul... Devastasem tot, iar acum stateam pe salteaua patului. Sangele uscat de pe mainile mele ma faceau sa-mi amintesc de gloantele care ii patrundeau in pantec brunetului. Mi-am strans ochii, sperand ca imaginea sangeroasa sa nu-mi mai apara vreodata in minte. Acum in creier imi fluturau imagini din trecut, atatea imagini pe care n-am cum sa le uit. Saruturile sale dulci, imbratisarile sale calde ca o zi de primavara, parfumul sau Playboy si mirosul pielii sale care ma faceau sa-l doresc ca pe o acadea, pana si momentele in care m-a lovit si m-a ranit, erau lucrurile dupa care tanjeam si-mi varsam amarul.
Dar ce contau toate aceste lucruri? Eram prizoniera n propria mea casa. Cand am ajuns aici, tata m-a imbratisat si mi-a spus ca ma iubeste. Mi-a spus ca se bucura nespus de mult ca m-a scapat din mainile acelui nenorocit si ca e constient ca datorita sufletului meu prea bun pentru lumea asta rea m-a facut sa ingenunchiez in fata lui ca sa il protejez pe cel care "imi facuse atata rau". Nu s-a gandit niciodata ca poate eu il iubeam pe acel nenorocit? Ca il iubeam pe nemernicul care imi furase inima? Nu puteam sa accept asa ceva. Incepusem sa-i spun tot ce aveam pe suflet. Incepusem sa-i insir cata grija a avut de mine si cat de bine s-a purtat cu mine, fata de el care sunt mai mult ca sigura ca vroia sa ma transporte lui Gaara. Incepusem sa tip la el si sa-i raspund in mod involuntar. Incepusem sa strig ca-l vreau pe Sasuke inapoi. Bineinteles ca cele mai bune intentii sunt mereu prost rasplatite. Am fost batuta crunt de propriul tata pentru asta. Mi-a spus ca pentru vorbele alea nu mai sunt fiica lui.
~~~FLASHBACK~~~
-Dar mama? Mama ce a facut ca sa merite asta? De ce i-ai dat-o lui Gaara, tata, spune-mi, de ce?!
-Mama ta e moarta, Sakura Haruno! E moarta!
-Ba nu e! Stiu adevarul! Stiu ca... dar nu am apucat sa termin, ca o alta lovitura de curea mi-a acaparat pielea pricajita.
~~~ENDFLASHBACK~~~
Amintindu-mi toate acestea, vanataile de pe brate au inceput sa ma doara. Ultimele sale cuvinte au fost ca o sa ma trimita maine unei echipe de-a lui Gaara, iar daca acesta se va dovedi a fi mort, intr-un final, ma va trimite fratelui sau geaman care ii va prelua afacerea. Ma rugam la toti sfintii ca perversul ala sa moara in chinuri groaznice si sa arda in Iad. Dar chiar si asa, urma sa fiu data altui imbecil. Sasuke am nevoie de tine... Unde esti cand vreau sa te am? Unde esti, Sasuke, cand am nevoie de cuvintele tale si de alinarile tale? Spune-mi, unde esti?...
M-am sculat la marginea saltelei si mi-am sters ochii plini de lacrimi. Eram incuiata intr-o camera care nu avea geamuri, iar ca marime nu era chiar incapatoare, tocmai pentru ca avea prea multe chestii in ea. Trebuia sa ma gandesc. Trebuia sa scap de aici si sa aflu unde este Sasuke. Trebuia sa stiu daca e viu sau mort! Trebuia sa fiu acolo pentru el, trebuia sa-l simt. Nu stiam cum sa fac asta, dar trebuia sa exista o cale, neaparat. Sasuke avea nevoie de mine iar eu eram atat de departe... Am inceput sa-mi pun mintea la cotributie, promitandu-mi mie insami ca n-am sa mai plang pana cand n-am sa-l vad. O usa incuiata si patru pereti, iar inauntru orice inafara de o cheie. Sa dau cu pumnii in ziduri pana cand o sa cada nu era o solutie, iar daca as fi incercat sa dau in usa, paznicii tatei ar fi auzit. Acesta a pus la dispozitia casei o echipa inarmata de luptatori, iar din ceea ce am auzit, acestia aveau permisiunea sa ma omoare daca era cazul.
Mi-am dat parul dupa urechi, cautand o solutie. Am inceput sa cotroboi prin sertarele ravasite in speranta ca as putea da de ceva relevant. Am luat de prin resturi un elastic de par cu care mi-am prins parul, lasandu-mi doua suvite care sa-mi brazdeze fata. Eram prea transpirata, iar in starea asta nu puteam gandi limpede. Pe dinauntru sufletul meu plangea si inima mea odata cu el, desi refuzam categoric sa scot vreo lacrima din ochi. Cautam disperata ceva cu care sa pot deschide silentios usa, cum ar fi o clama. Eram atat de disperata sa gasesc ceva incat am si uitat ca sunt in pijamalele in care tata m-a obligat sa ma imbrac. Dar nici ca-mi pasa. Nu mai vreau sa fiu un ostatic in propria casa! Nu mai vreau sa fiu fetita cu sufletul bun care nu poate face nimic! M-am saturat sa fiu mereu jokerul cu care ramai in mana la sfarsitul unui joc de carti si din cauza carui mereu esti obligat sa pierzi.
Tot cotroboind prin sertarele aproape facut praf, am gasit niste clame negre cu niste pietricele argintii pe ele. Am zambit pentru un moment, apoi le-am luat. Mi-am prins cateva in par, doar de forma, ca sa am de rezerva in cazul in care imi mai trebuie. Am inchis ochii cateva secunde, ca sa ma linistesc. Inima imi batea cu putere. In joc era viata mea, era sfarsitul vietii mele. Am oftat prelung, apoi am inlaturat aceste ganduri. Eram in sfarsit cine trebuie sa fiu. Eram in sfarsit... un fel de Mickey Mouse 2, dupa Mikaila. Eram exact ca ea: ii datoram viata lui Sasuke pentru ceea ce mi-a facut. Am bagat clama pe aura usii, incercand-o. Am intors-o pe toate partile, insa nu mergea. Am zanganit-o in broasca usii pana cand s-a rupt. Am aruncat-o cat de departe am putut si am luat de jos o alta cu un aspect asemanatator. Am incercat-o si am intors-o pe toate partile, dar nu mergea. Sunt blestemata! Eram cat pe ce sa vars lacrimi si sa-mi incalc onoarea si promisiunea, dar m-am tinut in frau, pana cand am luat o alta clama si am incercat-o. Nimic. Trebuia sa fie ceva pe aici! O dublura a cheii, ceva, orice!
Am inceput sa caut printre asternuturile patului, in spatele fostei oglinzi si sub suportul patului. Nimic. Imi venea sa dau cu picioarele in usa si in pereti pana se spargeau! Am incercat insa sa-mi pastrez calmul si sa caut in continuare, iar tocmai cand imi pierdusem orice speranta, am zarit ceva colorat intr-un coltisor al camerei. M-am repezit sa-l iau si mi-am dat seama ca era un set cu mai multe chei legate de o imagine: eu si Miranda, pe cand aveam doar cinci anisori. Ma tinea in brate, iar fustita mea rosie era lunguta, pana la poalele genunchilor. Imparteam o palarie pentru doua capete, eu statand cu obrazul lipit de obrazul ei. Am zambit, gandindu-ma la acele momente cand o strangeam in brate, nestiind ca e mama mea. O iubeam neconditionat si o rescpectam exact ca pe fufa pe care o credeam a fi mama mea. Am strans in mana brelocul, spunand ca pentru mine ca il voi salva atat pe Sasuke, cat si pe ea, cu pretul propriei vieti daca va fi nevoie. Am inceput sa bag pe rand o cheie dupa alta pana n-am mai ramas decat cu o cheie. Sasuke, te rog, ajuta-ma s-o deschid... Am rasuflat ca intr-o lumanare pentru indeplinire a dorintelor si am bagat-o in usa. Am invartit-o, pana cand mi-am dat seama ca usa s-a descuiat.
Am impins-o incetisor, pana cand s-a deschis larg. Inima imi salta in sus si imi punea simturile in alerta. Am pasit ca o pisica pe holul parca interminabil, privind in toate partile. Cand am ajuns la capatul acestuia, am vazut niste chestii albe pe tavan si am stiut imediat ca daca vreau sa scap, tot ceea ce trebuie sa fac este sa ma grabesc, pentru ca daca una din camerele astea de filmat ma va lua in vedere, eram ca si moarta. In plus, daca as incerca sa le bruiez, ar intra in alerta stiind cu precizie ca am reusit sa scap. Am inceput sa grabesc pasul si sa ma uit in jur dupa camere de filmat sau soldati, pana cand mi-a venit o idee. Daca soldatii tatei si-ar da seama ca am plecat, pot macar sa ii duc pe o pista falsa. Casa asta e plina de scari si coridoare. Am inceput sa insir clamele din par in directii opuse celor in care ma duceam, iar cand clamele s-au terminat, mi-am desfacut parul, lasandu-l in fata usii de la baie. Am luat-o la goana, fara sa ma mai gandesc ca eram imbracata in pijamale sau ca eram desculta. Fugeam fara sa ma uit daca sunt urmarita sau nu, nici daca sunt surprinsa de vreo camera de filmat. Stima un singura lucru: Trebuia sa ajung la Sasuke, chiar daca asta ar fi insemnat sa controlez toate spitaele din Amsterdam!
Sasuke:
Mergand spre nicaieri asta faceam acum. Nu stiu unde eram, stiu decat ca eram singur intr-un negru infinit. Aveam mainile in buzunar mergand fara sa vad pe unde sau fara sa simt ca merg. Peste tot unde priveam vedeam acel intuneric nemarginit. Imaginile cu Sakura au inceput sa se plimbe pe langa mine, fugind parca sa nu le prind. Semana cu o banda pentru video. Fugeam ca un nebun inapoi, incercand sa prind acele imagini, dar de data asta imi simteam picioarele greoaie si plne de rani. Abdomentul incepuse sa-mi arda de durere din ce in ce mai mult, iar ochii ma usturau cu fiecare pas. Nu stiu cat am alergat. Oare ani de zile? Stiu doar ca nu ma mai puteam opri din alergat, iar imaginile Sakurei inca fugeau de mine. Erau amintirile mele, era persoana la care tineam cel mai mult. Era acea Sakura pe care o doream din tot sufletul. Alergam spre nicaieri, incercand sa o prind pe Sakura din urma. De odata banda a inceput sa se deruleze mai repede decat puteam eu sa alerg. Am grabit pasul, in ciuda durerilor puternice pe care le simteam in tot corpul. Trebuia sa o prind din urma, neaparat! Brusc, am simtit cum ma lovesc de ceva atat de puternic si atat de tare, incat am crezut ca am sa mor.
Niste raze de lumina au inceput sa strapunga intunericul pe care il tot vedeam si simteam in tot corpul meu ranit. Pe fata mea simteam picaturi de lacrimi insotite de parul catifelat al cuiva. Raza de lumina era din ce in ce mai mare, pana cand am reusit sa deschid larg ochii. Simteam ca nu imi puteam misca pupilele, dar nu pentru ca nu puteam, pentru ca nu vroiam. Sakura statea acolo, pe pat, alaturi de mine, mangaindu-mi chipul si varsand lacrimi amare. Ma simteam paralizat, simteam ca sunt legat de ceva din cauza caruia nu ma puteam misca. Vroiam sa o strang in brate si sa o sarut asa cum n-am mai facut-o niciodata. Vroiam sa ii simt buzele raspunzandu-mi sarutului si trupul raspunzandu-mi gesturilor. Aveam nevoie de ea ca de un drog atat de puternic incat nu mai putea fi pusa stapanire niciodata. Aveam nevoie sa o simt. Sa o pup pe obraji, sa-i dezmierd gatul cu saruturi pasionale si sa-i spun ca sunt bine si ma bucur ca e aici langa mine era tot ceea ce imi doream.
Sakura avea ochii inchisi strans, in timp ce ma implora sa ma trezesc. Mi s-a rupt sufletul in bucati cand am auzit-o vorbind. Inima mea imi ruga cu toata puterea corpul sa ma pot misca si sa o pot atinge. Sufletul ma durea atat de tare cand o vedeam in halul ala, incat as fi fost in stare sa rup orice ma tinea legat de pat. Mi-am rotit putin privirea in jur si mi-am dat seama imediat ca sunt intr-un spital. Oi fi fost eu impuscat cu gloante, dar cu memoria inca stau bine. M-am uitat la ceea ce ma lega, iar vazand pungulita cu solutie transparente, stiam concret ca sunt supus la perfuzii. Clar nu ma pot scoate cu forta de aici. Dar sa spun? Oare puteam sa vorbesc? Mi-am plimbat limba peste buze si am incercat sa spun ceva:
-Nu mai plange.
-Sasuke? Spuse aceasta dezchizandu-si ochii mari, parca nevenindu-i sa creada. Si-a deschis bratele larg ca sa ma imbratiseze si s-a napustit asupra mea, imbratisandu-ma cu putere.
Doamne, cat imi lipsise imbratisarea asta! Vroiam mai mult, tot mai mult, dar eram ostaticul acestor aparate. Nici macar nu ma interesa ca nu mai puteam sa respir normal, ca inainte. Ea era aici, cu mine. Ma imbratisa cu putere si imi spunea ca i-a fost dor de mine si ca i-a fost frica fiindca riscam sa ma sting iar aparatul arata cum ma duc in partea cealalta incetul cu incetul. Am zambit auzidca am invins moartea si ca acum o puteam imbratisa pe Sakura fara nicio retinere. De fapt, cu o mica retinere: Perfuziile care eram cat pe ce sa le smulg ca sa ii pot raspunde imbratisarii Sakurei. A inceput sa-mi povesteasca despre ceea ce i-a facut tatal ei si cum a reusit ea sa scape. Mi-a spus ca s-a intalnit cu Mikaila pe holurile spitalului iar aceasta i-a spus totul despre mama ei si despre Gaara a carui lovitura cu cutitul se pare ca i-a fost mortala. Dar nu s-a terminat aici, sunt sigur...
Gaara are un frate geaman si mereu a avut. Acesta a fost asul din maneca al roscatului pe care spera sa-l tina ascuns, dar in timp eu cu ajutorul lui Mickey Mouse am reusit sa-l descoperim. Eram constienti ca daca i se va inampla ceva lui Sabaku, un altul ii va lua locul. Sasori, fiul mai mare cu cateva minute al clanului a stat in umbra si a asteptat momentul in care totul v-a pica pe mana lui. Am aflat de asemenea ca si in timpul vietii fratelui sau mai mic, Sasori castiga destul de mult din asta, iar acum se pare ca a luat jackpotul cel mare.
Am oftat, punand-o si pe Sakura in tema cu ce se intampla. Aceasta mi-a spus ca tatal ei ii zisese totul in momentul in care a batut-o.
-Sakura, am inceput, cu dintii inclestati, plin de nervi. Iti promit ca Laya o sa plateasca pentru ceea ce ti-a facut. Ai incredere in mine. Iti jur pe ce am mai scump!
-Stiu ca o sa te ti de cuvant, mi-a zis, apoi s-a aplecat asupra mea sa ma sarute.
Am putut sa simt pe buzele mele usor umezite cum buzele ei se framatau de ale mele, insa nici eu nu ma lasam mai mai prejos. Ii sugeam cu placere buzele, gustand din plin momentul. Cand am prins momentul, mi-am strecurat limba pana la cumpana buzei tinerei. Am inceput sa ma joc cu varful limbii Sakurei, adancindu-mi din ce in ce mai mult limba. Eram fericit si simteam ca ma pot recupera doar sarutand-o pe ea pe fata pe care o iubesc atat de mult.
***
Ma puteam declara cel mai fericit... Sasuke de pe planeta! Eram externat, eram la mine acasa, iar Sakura era gata sa faca totul ca sa se asigure ca sunt OK. Faptul ca ea era aici, cu mine, ma facea sa simt ca plutesc pe un nor de fericire de pe care nu puteam csa cad. O iubeam atat de mult, o dragalaseam cu fiecare ocazie in speranta ca o pot face sa se simta la fel de indragostita de mine precum sunt eu de ea. Inca speram sa ma vada ca pe un iubit, nu ca pe cineva in care isi pune increderea, iar in schimbul protectiei mele ea sa fie robotica aceea care sa faca tot ceea ce ii cer. Trebuia sa lamuresc aceste lucruri neaparat. Chiar acum si chiar aici.
Am strigat-o, iar in secundele urmatoare ea a intrat pe usa, repezita. De cand am fost externat se comporta atat de grijuliu... Si nu prea puteam sa-mi explic de ce. Erau multe lucruri intre noi care trebuiau explicate. Am invitat-o sa ia un loc, iar aceasta s-a asezat in sezut la marginea patului. Am dat patura de pe mne la o parte, invitand-o in bratele mele. Aceasta se supuse cerintei mele si facu intocmai. Ma privea un pic confuza si putin speriata. Cine stie ce era in capul ei? Eu zambeam ca un vulturas drogat cu dorinte ascunse ce sunt. Doamne, cat vroiam sa o sarut, sa simt ca viata mea are un sens, din nou si din nou. Cand ma uitam la ea parca uitam tot ceea ce vroiam sa spun. Eram captivat de ochii ei verzi si lucitori.
Nu am mai putut gandi logic, iar in clipa urmatoare i-am cuprins buzele intr-un sarut apasat. Fata imi raspunse la acesta cu o pasiune la fel de mare. Am inceput sa o mangai pervers pe corpul ei gingas, in timp ce ea se juca cu mainile in parul meu. O iubeam. Si trebuia sa-i dovedesc asta. Am tras-o pe Sakura in asa fel incat a ajuns sub mine. Mainile ei inca imi explora parul de un negru nedeslusit. Incepusem sa ma joc cu bretelele de la rochita sa si sa le rotesc pe degete, pana cand acestea au picat pe umeri, mai jos, mai jos... Pana cand rochia de pe corpul fetei a devenit istorie. Si-a desprins mainile si a inceput sa-mi descheie nasturii de la camasa unul cate unul, facandu-ma sa o doresc cum n-am dorit-o niciodata. Intrerup sarutul dintre noi si cobor incetisor spre gat, muscand-o si savurand-o din plin. Rozalia scancea, in timp ce mainile ei se plimbau in voie pe pieptul meu gol. O sarutam, ajungand din ce in ce mai jos, pana la marginea sutienului sau negru push-up. Ii sarutam pielea sanului care dadea pe dinafara, sarutand si calmand locurile muscate. Scumpetea mea imi daduse incetisor camasa jos, strangandu-ma de umeri cand excitatia era tot mai mare. Ma infructam din pielea ei ca un nebun si asteptam momentul in care Sakura imi va da permisiunea sa-i dau jos sutienul, prin gesturi.
-Sasuke, opreste-te... mi-a spus. Te rog...
Vocea ei era una trista si fara viata. Ce se intamplase cu ea? M-am ridicat de pe frumoasa mea si m-am dat inlaturi. Am cuprins-o in brate si am privit-o adanc in smaraldele ei versulii si am intrebat-o ce s-a intamplat.
-Iarta-ma, imi spuse, aproape de a plange. Nu pot sa fac asta. Nu sunt pregatita sa fac asta. Te rog, intelege-ma.
I-am zambit cald rozaliei si am asigurat-o ca totul este OK. I-a spus acesteia ca voi astepta oricat de mult va fi nevoie pentru acest pas si ca nu sunt nici pe departe suparat pe ea. Chipul ei devenea din ce in ce mai luminos, asa cum imi placea mie. Iar ca s-o fac si mai fericita, mi-am apropiat buzele de urechea ei, soptind:
-Te iubesc!
![[Imagine: SIGN.png]](http://i1131.photobucket.com/albums/m556/miky100miky/SIGN.png)
Zone