26-07-2011, 05:24 PM
Trec şi eu, fiindcă nu am ami citit de mult timp ceva scris de tine.
Oricum trebuie să te lămuresc cu ceva:
* Nu pune tot textul la mijloc. Deobicei, se pune o poezie sau, un gând sau chiar prologul. Ceva mai semnificativ, nu tot capitolul.
* Nu pune semnele de punctuaţie cu atâta space.
Sigur poate arată mai bine şi eu cred asta.. sincer. dar nu este corect, măcar un mic space şi gata.
* Prea mult spaţiu lăsat între rânduri. Mai bine spus bucăţi din rânduri.
Deobicei laşi un spaţiu doua atunci când ştii că sari de la o acţiune la alta.. sau mai scurtezi din povestire şi treci direct la altă şcenă.
Acum:
` Titlul nu prea e nu ştiu eu ce, e ok. dar puteai să-l faci mai bine. Mă duce cu gândul la ceva mistic, magic, iar eu mă dau în vânt dupa fantezi.
` Cu descrierea.. stai aşa şi aşa. Nu spun că unele părţi nu au avut-o dar, par incomplete toate propoziţiile tale.
Atunci când ai adus vorba de tatăl Hinatei, ucis acum 10 ani, puteai să mai bagi puţină nostalgie. Se împletea bine cu modul de expunere şi iesea mai melancolic, mai trist, mai cu impact asupra cititorului. Ok nu-ţi cer imposibilul.. Doar vreau să şti că mai trebui să descri.
Împlicăte mai mult în viaţa personajelor tale, trăieşte şi tu odată cu ele.
Acşiunea a fost uşor grăbită. Din îndepărtare nu se vede, dar cu cât te afunzi mai mult este foarte uţin, nu extrem. Deci aici te felicit mai mult.
` Ca personaje, pot spune că au rămas la fel. Bine că decât Hinata apare aici mai mult, deci ea tot firea mai ruşinoasă şi blândă rămâne. E bine, nu trebuie să o transformi într-o bestie.
Oricum sunt sigură că ai să o dezvolţi bine în timp. Cel puţin aşa cred eu.
Şi desigur împlicăte, înfigete în ea ca să poţi să o desluşeşti.
` Greşeli nu ai avut. dar ce ar trebui eliminat ar fi acele apelative din japoneză: san, kun, chan... Căci tu nu eşti de etnie japoneză, ci de etnie română.
Le poţi folosi în schimb în dialog, este permis, fiintcă am văzut că şi în alte cărţi, dialogul are orizonturi nelimitate. Dar hai să nu le face în exces.
Însă în timpul descrieri sau povestiri, încearcă să te descotoroseşti de ele, un expemplu ca să poţi să-l foloseşti în povestire, în timpul descrieri: Eram derutată, Kakashi-san, aşa cum îţi zicea el/ sau aşa cum îl mai strigau restul, avea să îmi explice mai pe amănunte ce s-a petrecut.
That`s all.
Dacă te-a supărat comul meu să îmi spui.
Oricum baftă în continuare.
Oricum trebuie să te lămuresc cu ceva:
* Nu pune tot textul la mijloc. Deobicei, se pune o poezie sau, un gând sau chiar prologul. Ceva mai semnificativ, nu tot capitolul.
* Nu pune semnele de punctuaţie cu atâta space.
Sigur poate arată mai bine şi eu cred asta.. sincer. dar nu este corect, măcar un mic space şi gata.
* Prea mult spaţiu lăsat între rânduri. Mai bine spus bucăţi din rânduri.
Deobicei laşi un spaţiu doua atunci când ştii că sari de la o acţiune la alta.. sau mai scurtezi din povestire şi treci direct la altă şcenă.
Acum:
` Titlul nu prea e nu ştiu eu ce, e ok. dar puteai să-l faci mai bine. Mă duce cu gândul la ceva mistic, magic, iar eu mă dau în vânt dupa fantezi.
` Cu descrierea.. stai aşa şi aşa. Nu spun că unele părţi nu au avut-o dar, par incomplete toate propoziţiile tale.
Atunci când ai adus vorba de tatăl Hinatei, ucis acum 10 ani, puteai să mai bagi puţină nostalgie. Se împletea bine cu modul de expunere şi iesea mai melancolic, mai trist, mai cu impact asupra cititorului. Ok nu-ţi cer imposibilul.. Doar vreau să şti că mai trebui să descri.
Împlicăte mai mult în viaţa personajelor tale, trăieşte şi tu odată cu ele.
Acşiunea a fost uşor grăbită. Din îndepărtare nu se vede, dar cu cât te afunzi mai mult este foarte uţin, nu extrem. Deci aici te felicit mai mult.
` Ca personaje, pot spune că au rămas la fel. Bine că decât Hinata apare aici mai mult, deci ea tot firea mai ruşinoasă şi blândă rămâne. E bine, nu trebuie să o transformi într-o bestie.
Oricum sunt sigură că ai să o dezvolţi bine în timp. Cel puţin aşa cred eu.
Şi desigur împlicăte, înfigete în ea ca să poţi să o desluşeşti.
` Greşeli nu ai avut. dar ce ar trebui eliminat ar fi acele apelative din japoneză: san, kun, chan... Căci tu nu eşti de etnie japoneză, ci de etnie română.
Le poţi folosi în schimb în dialog, este permis, fiintcă am văzut că şi în alte cărţi, dialogul are orizonturi nelimitate. Dar hai să nu le face în exces.
Însă în timpul descrieri sau povestiri, încearcă să te descotoroseşti de ele, un expemplu ca să poţi să-l foloseşti în povestire, în timpul descrieri: Eram derutată, Kakashi-san, aşa cum îţi zicea el/ sau aşa cum îl mai strigau restul, avea să îmi explice mai pe amănunte ce s-a petrecut.
That`s all.
Dacă te-a supărat comul meu să îmi spui.
Oricum baftă în continuare.