Capitolul 1:Ai incredere in mine!(part. 1)
Inca de mica m-a atras ideea de a fi pe cont propriu,de a lua singura decizii in viatza,fara a fii criticata.Probabil de asta,la numai 17 ani stau deja singura,in propriul apartament.Desi multi spun ca nu a fost o decizie prea desteapta ca am plecat de acasa,eu sunt fericita cu decizia aleasa.M-a maturizat mult plecarea de acasa.Acum vad altfel viata si am alte conceptii si idei...Acum,cand ma uit in urma,realizez ce copil eram...cat de inocenta si naiva eram.Am invatat sa fiu de piatra si sa nu mai las nicio lacrima sau sentiment sa iasa la iveala.E mai bine asa.Lumea nu te mai crede slaba.Am tinut-o asa ceva timp..pana cand...l-am intalnit pe el,si mi-a dat viatza de om matur peste cap.M-a facut sa ma simt din nou mica si fara aparare..inocenta.M-a facut sa inteleg ca viata trebuie traita,chiar daca uneori mai facem si greseli.Cine e el?Nici eu nu stiu foarte bine.Nu mi-a zis foarte multe despre el..Mereu se axa pe mine..sa ma faca pe mine fericita. L-am cunosut intamplator ,pe strada.M-a grabeam sa
ajung mai repede la scoala,sa rezolv ce mai aveam de rezolvat,ca mai apoi sa ma duc la birou.Da,stiu..ce sa caute o fetita de 17 ani intr-un birou?Uite ca se poate,asta daca sti ce vrei.Cand sa intru in liceu,am dat de baiatu asta...Statea pe scarile liceului,dansand si razand foarte zgomotos.Bineinteles ca m-a deranjat galagia provocata de el,asa ca i-am atras atentia,sa vorbeasca mai incet.Cand m-a auzit,la inceput m-a privit confuz,apoi a inceput sa rada spunandu-mi ca nici bunicasa nu s-a plans de el ca face galagie.Normal ca m-am simtit jignita.Doar nu sunt o baba!!!M-am enervat cumplit si am intrat in liceu.
Dupa o saptamana am renuntat pentru un timp la jobu meu si m-am axat mai mult pe scoala.Tin minte si akum ka era o zi urata de toamna,intr-o Luni...Ma plimbam linistita pe holul liceului,cand am dat de tipu de la intrarea liceului pe care il vazusem in urma cu o saptamana.Perfect,e cu mine in liceu...exact ce imi doream. Am lasat capul in jos si am trecut pe langa el,evitandu-i privirea..M-a recunoscut imediat pt ca in secunda doi a inceput sa strige dupa mine in liceu.O vreme l-am ignorat,dar dupa un timp devenise deja stresant asa ca m-am oprit.M-am intors cu fata spre el si l-am intrebat in scarba :
-Ce vrei de urli ca un disperat?
Cand m-a auzit s-a uitat confuz la mine,dupa care a zambit si cu o fata de prost,mi-a raspuns:
-Vroiam sa te salut!
-Ai facut-o.Acum poti pleca...,ii raspund indiferenta.
Chiar daca aratam indiferenta,tipu asta imi atragea putin atentia...Nu stiu de ce,dar avea ceva in privire care ma facea sa vreau sa aflu mai multe despre el.In mod normal,orice om cand mi-ar fi vazut reactia,ar fi plecat.Ei bine,el nu!A stat langa mine si zambea ca prostu,parca asteptand ceva.
-Mai vrei ceva?,il intreb indignata de atitudinea acestuia.
M-as fi asteptat la orice raspuns dar nu la ceea ce mi-a zis:
-Nu.
Daca nu vroia nimic,atunci de ce naiba statea pe langa mine?!Ma bagase in ceata total.Nemaidorind sa continui acea discutie inutila,am plecat in clasa,scapand de el.Pana la ultima pauza,am stat numai in clasa,dar in cele din urma mi se facuse foame si am iesit din clasa.M-am dus la magazin si acolo am dat de el.Cand l-am vazut mi-am dat o palma in cap si am dat sa plec.Dar cum,sa scap yo asa usor?Nici vorba!Bineinteles ca a trebuit sa vina dupa mine.I-am aruncat o privire in scarba si m-am grabit sa intru in liceu,dar fix cand sa intru pe usa m-a prins de mana si nu m-a lasat sa intru pana n-am stat de vorba cu el.M-a luat cu el dupa ceva,unde am gasit o banca.M-a asezat pe ea si se uita la mine.
-Deci...ce vrei?De ce m-ai luat cu tine?
-De ce?
-De ce..ce?,intreb eu neintelegand intrebarea.
-De ce te-ai schimbat atat de mult?
-HUH?!
-De ce?Ce s-a intamplat cu tine de nu mai esti cine erai?,intreba acesta uitandu-se intens la mine.
-In primul rand nu stiu nici macar cine esti si tu ma intrebi de viatza mea?!Da ce iti pasa tie?!Cine te crezi sa vi si sa imi pui astfel de intrebari?!,strig eu nervoasa.
Ma enervase total.Cine se credea?Nu trebuie sa dau explicatii pt ceea ce s-a intamplat cu mine...Dar de fapt cred ca mai mult ma deranja faptu ca un strain se intereseaza de starea mea. Nu prea sunt obisnuita sa vorbesc despre mine sau problemele mele.Nici cu parintii mei nu prea vorbesc.
-Te deranjeaza ca intreb?
-Normal!Ce intrebare e asta?
-De ce te deranjeza?
-Pentru ca...
-Ca?,repeta acesta curios.
Ma blocasem.Pt o secunda,as fi vrut sa-i spun tot ce am patit in viata asta de rahat.Sa-i explic de ce sunt asa rece.De ce?Nu stiu..pur si simplu avea ceva ce te facea sa vrei sa vorbesti cu el.Parea dispus sa te asculte,indiferent de cat de mult ai vorbii.M-am uitat la el fara sa spun ceva.Mai aveam putin si plangeam.Doamne,niciodata n-am mai reactionat asa,decat cand eram singura.Vazandu-mi reactia,a venit langa mine si m-a luat in brate dupa care mi-a soptit la ureche:
-Altadata...nu-i nevoie sa-mi spui acum.
N-am mai zis nimic,doar mi-am pus capu pe umarul lui.Pentru prima oara in viata cineva m-a lasat fara replica.Am intrat cu el in liceu si am stat ultima ora cu el in curtea liceului.Perfect... am renuntat la job ca sa ma axez pe liceu si eu chiulesc...Foarte dragut din partea mea..Dar stand acolo cu el,am observat ca nu era deloc asa cum credeam.Nu mai mi se parea asa de enervant.De fapt era chiar dragut..Ochisorii aia verzi ai lui care sclipeau la soare erau in contrast cu paru lui negru.Cele doua pierce-uri care le avea,unu in buza si celalalt in spranceana,ii dadeau un aspect de "bad boy".Pana la urma,i-am aflat si numele..de fapt porecla sa,ca numele nu a vrut sa mi-l spuna.I se spune "Kitzu".Nici de la ce vine nu a vrut sa-mi spuna.Cand l-am intrebat de ce nu vrea sa-mi spuna mai multe despre el,mi-a raspuns serios:
-Nu conteaza.Yo sunt aici pentru tine,pentru a fii tu fericita,Asta e tot ce trebuie sa sti!
Dupa ce a zis asta,a zambit,in timp ce eu eram iar in ceata.Pentru o secunda am avut impresia ca se crede ingerul meu pazitor.La un momendat chiar am vrut sa-l intreb asta,dar m-am gandit ca o sa ma creada nebuna.Dupa ce ora s-a terminat am plecat acasa.
A doua zi m-am trezit greu si m-am pregatit pentru liceu.Dupa vreo ora am terminat si am dat sa plec.Dar cand sa ies din casa,mi s-a facut rau si nu mai puteam sa ma tin pe picioare.Asa ca am lasat balta orice plan si m-am bagat inapoi in pat.Pe la patru si ceva,m-am trezit si eu simtindu-ma ceva mai bine.Am intrat putin pe mess si cum m-am dat on,m-a si bagat Kitzu in seama.
I`m_your_man:te simti mai bne?
Al3xxxu:da
da stai d und stiai ca nu`s bne?
I`m_your_man:am simtit
nu ai fi lipsit uh aiurea
decat dak
se intampla cva
Al3xxxu:da ce sigur esti uh
I`m_your_man:da am dreptate sau nu?
Al3xxxu:ai dreptate
I`m_your_man:ti`am simtit lipsa azi..
Al3xxxu:
I`m_your_man: dc
?
Al3xxxu:surprinsa
I`m_your_man:ai nevoie de cva?
vn l tne sa t ajut
Al3xxxu:ai vise nu glm
las k ma vezi maine cred
I`m_your_man:abia ast
Al3xxxu:hai k ma bag in pat
iar m-a luat o
stare nasoala
vb maine
I`m_your_man:ai grj d tne
Dupa ce am terminat conversatia cu el,am iesit de pe mess si m-am bagat inapoi in pat.Deja ma luase o stare d`aia in care nu mai vedeam sau auzeam nimic,decat gandurile mele.Cat de mult se atasase asta de mine.Deja imi simtea lipsa...numai la asta ma gandeam...De un an jumate,eu nu mai m-am atasat de nimeni.E mai bine asa...Pentru ca odata si-odata,tot o sa pierzi ceea ce iubesti,asa ca de ce sa te mai atasezi?Dumnezeu iti da ceva,numai ca mai apoi sa poata sa-ti ia ceea ce ti-a dat si sa provoace suferinta.De ce vorbesc asa?Pentru ca am simtit asta pe propria piele.Nu mai am credinta acum...Nimeni in afara de parintii mei nu stiu ce s-a intamplat cu mine..de ce sunt atat de suparata pe viata.Am avut un frate...fratele meu.Indiferent de ce se intampla,el era mereu langa mine,spunandu-mi ca totul va fi bine si ca e mandru de mine.Acum un an jumate...eram in masina cu el.Ne intorceam acasa,dupa ce fusesem sa mancam ceva.Mai aveam 50 de metri pana ajungeam,cand un Logan rosu,cu un idiot la volan a intrat in noi.Cand i s-a facut testu avea 1,10% alcool in sange.In urma accidentului,fratele meu a ajuns la spital in coma.A doua zi...a murit.Iar idiotul care a provocat accidentul a scapat cu o zgarietura si un an de inchisoare,deoarece avand pile,a dat vina pe fratele meu,spunand ca el a provocat accidentul.De atunci nu mai m-am apropriat de nimeni.D-asta am si plecat de acasa.Pur si simplu nu mai simtem ca locul meu e acolo.N-am spus nimanui asta...Dar acum simt ca nu mai pot.Ma simt coplesita de tot ce e in jurul meu.Am pus mana pe telefon si nu stiu cum,am sunat-o pe mama.Dupa un timp,mi-a raspuns:
-Da scumpo.
-Hey mama...Ce faci?
-Bine,dar ce e cu tine?S-a intamplat ceva?
-Nu...Vroiam sa vad ce mai faci.A trecut ceva timp de cand nu am mai vorbit si m-am gandit..
-Stiu scumpo...Am fost cam ocupati,plus ca sanatatea tatalui tau ne-a dat si ea ceva batai de cap.
-Se simte bine?
-Da scumpo,nu te speria...Cu tine ce e mai e?
-Nimic interesant.Am renuntat pentru un timp la job,pentru a ma ocupa de liceu...
-Te descurci cu banii?Sti bine ca eu si cu taty te putem ajuta.
-Nu e nevoie mama,ma descurc.
-Scumpo,vroiam sa te intreb de ceva timp..
-Spune.
-Cosmarurile acelea...le-ai mai avut?
-Nu mama...De ceva vreme pot dormii si eu in sfarsit.
-Off scumpo...urasc sa te aud vorbind asa.Nu zici ca ai 17 ani.
-Stiu mama.Nu e prima oara cand mi-o spui,dar n-am ce face.Trebuie sa invat sa ma descurc.
-Mi-as dori sa vi acasa,scumpo.Ne lipsesti.Tata nu mai face clatite deloc de cand ai plecat.
-Nici eu nu mai am vechea viata,mama.Nu mai fac nimic din ce faceam inainte ca Alex sa...
-Iubito,stiu ca ti-e dor de el...Tuturor ne e,dar trebuie sa mergi mai departe..
-Mama,tre sa inchid.Te sun eu...
-Scumpo,nu fa iar ce faci de obicei...
Nici n-am mai ascultat-o.Am inchis imediat ca ma apucase plansul.Urasc cand ma ia cu lucruri d-astea.Cel putin,ei se descurca mai bine ca mine.Sau asta vor sa arate.Adevarul e ca imi pare rau pentru ei.Cand Alex a murit,ei au pierdut doi copii,pentru ca m-au pierdut si pe mine.Dupa ce am plans vreo doua ore incontinuu,m-a luat somnu.
Pe la 6:30,m-am trezit speriata si transpirata.Mi-au revenit cosmarurile.Visez aceiasi noapte in care fratele meu a murit,iar si iar.De parca cineva ar vrea sa ma tortureze.Dupa un moment de repaus,in care m-am mai linistit,am realizat de ce eram asa de agitata zilele astea.Azi trebuia sa fie ziua fratelui meu.Ar fi implinit 19 ani.Cat am discutat despre zilele astea.Cand aveam sa facem majoratul.Dar el l-a pierdut pe al lui..Si n-o sa fie nici la al meu.
Desi nu avem niciun chef de scoala,m-am imbracat si am plecat.Cand am ajuns in fata portii,l-am vazut pe Kitzu asteptandu-ma.Am fugit spre el si i-am sarit in brate.Nu stiu ce a fost cu reactia aia.La fel de confuz a fost si el,dar mi-a raspuns la imbratisare.Dupa 5 minute am rupt imbratisarea,si ne uitam unul la altu,fara sa spunem ceva.La un momendat mi-a zambit si m-a intrebat:
-Ce a fost asta?
-Nu stiu?,ii raspund eu pe un ton inocent.
-Stiam eu ca si eu ti-am lipsit!,spuse el scotandu-mi limba.
N-am zis nimic,pentru ca stateam sa ma gandesc la ce imi spusese.Chiar avea dreptate...?Imi lipsise?Deja incepusem sa nu mai ma recunosc.Mereu ma port ciudat in preajma lui,chiar daca n-o arat,o simt.Pana la urma am intrat in liceu si ne-am dus la ore.Pe la ultima ora n-am mai rezistat.
EDIT Daria: NEW S-a decis asupra unui numar maxim de 5 emoticoane (O.O, :0, :)), =]] etc, vi le stiti voi mai bine ca oricine).
De fic-uri ce sa mai zic? Nu este permisa utilizarea emoticoanelor in fic-uri. Ti le-am sters eu pe toate. Sper sa nu se mai intample.
Inca de mica m-a atras ideea de a fi pe cont propriu,de a lua singura decizii in viatza,fara a fii criticata.Probabil de asta,la numai 17 ani stau deja singura,in propriul apartament.Desi multi spun ca nu a fost o decizie prea desteapta ca am plecat de acasa,eu sunt fericita cu decizia aleasa.M-a maturizat mult plecarea de acasa.Acum vad altfel viata si am alte conceptii si idei...Acum,cand ma uit in urma,realizez ce copil eram...cat de inocenta si naiva eram.Am invatat sa fiu de piatra si sa nu mai las nicio lacrima sau sentiment sa iasa la iveala.E mai bine asa.Lumea nu te mai crede slaba.Am tinut-o asa ceva timp..pana cand...l-am intalnit pe el,si mi-a dat viatza de om matur peste cap.M-a facut sa ma simt din nou mica si fara aparare..inocenta.M-a facut sa inteleg ca viata trebuie traita,chiar daca uneori mai facem si greseli.Cine e el?Nici eu nu stiu foarte bine.Nu mi-a zis foarte multe despre el..Mereu se axa pe mine..sa ma faca pe mine fericita. L-am cunosut intamplator ,pe strada.M-a grabeam sa
ajung mai repede la scoala,sa rezolv ce mai aveam de rezolvat,ca mai apoi sa ma duc la birou.Da,stiu..ce sa caute o fetita de 17 ani intr-un birou?Uite ca se poate,asta daca sti ce vrei.Cand sa intru in liceu,am dat de baiatu asta...Statea pe scarile liceului,dansand si razand foarte zgomotos.Bineinteles ca m-a deranjat galagia provocata de el,asa ca i-am atras atentia,sa vorbeasca mai incet.Cand m-a auzit,la inceput m-a privit confuz,apoi a inceput sa rada spunandu-mi ca nici bunicasa nu s-a plans de el ca face galagie.Normal ca m-am simtit jignita.Doar nu sunt o baba!!!M-am enervat cumplit si am intrat in liceu.
Dupa o saptamana am renuntat pentru un timp la jobu meu si m-am axat mai mult pe scoala.Tin minte si akum ka era o zi urata de toamna,intr-o Luni...Ma plimbam linistita pe holul liceului,cand am dat de tipu de la intrarea liceului pe care il vazusem in urma cu o saptamana.Perfect,e cu mine in liceu...exact ce imi doream. Am lasat capul in jos si am trecut pe langa el,evitandu-i privirea..M-a recunoscut imediat pt ca in secunda doi a inceput sa strige dupa mine in liceu.O vreme l-am ignorat,dar dupa un timp devenise deja stresant asa ca m-am oprit.M-am intors cu fata spre el si l-am intrebat in scarba :
-Ce vrei de urli ca un disperat?
Cand m-a auzit s-a uitat confuz la mine,dupa care a zambit si cu o fata de prost,mi-a raspuns:
-Vroiam sa te salut!
-Ai facut-o.Acum poti pleca...,ii raspund indiferenta.
Chiar daca aratam indiferenta,tipu asta imi atragea putin atentia...Nu stiu de ce,dar avea ceva in privire care ma facea sa vreau sa aflu mai multe despre el.In mod normal,orice om cand mi-ar fi vazut reactia,ar fi plecat.Ei bine,el nu!A stat langa mine si zambea ca prostu,parca asteptand ceva.
-Mai vrei ceva?,il intreb indignata de atitudinea acestuia.
M-as fi asteptat la orice raspuns dar nu la ceea ce mi-a zis:
-Nu.
Daca nu vroia nimic,atunci de ce naiba statea pe langa mine?!Ma bagase in ceata total.Nemaidorind sa continui acea discutie inutila,am plecat in clasa,scapand de el.Pana la ultima pauza,am stat numai in clasa,dar in cele din urma mi se facuse foame si am iesit din clasa.M-am dus la magazin si acolo am dat de el.Cand l-am vazut mi-am dat o palma in cap si am dat sa plec.Dar cum,sa scap yo asa usor?Nici vorba!Bineinteles ca a trebuit sa vina dupa mine.I-am aruncat o privire in scarba si m-am grabit sa intru in liceu,dar fix cand sa intru pe usa m-a prins de mana si nu m-a lasat sa intru pana n-am stat de vorba cu el.M-a luat cu el dupa ceva,unde am gasit o banca.M-a asezat pe ea si se uita la mine.
-Deci...ce vrei?De ce m-ai luat cu tine?
-De ce?
-De ce..ce?,intreb eu neintelegand intrebarea.
-De ce te-ai schimbat atat de mult?
-HUH?!
-De ce?Ce s-a intamplat cu tine de nu mai esti cine erai?,intreba acesta uitandu-se intens la mine.
-In primul rand nu stiu nici macar cine esti si tu ma intrebi de viatza mea?!Da ce iti pasa tie?!Cine te crezi sa vi si sa imi pui astfel de intrebari?!,strig eu nervoasa.
Ma enervase total.Cine se credea?Nu trebuie sa dau explicatii pt ceea ce s-a intamplat cu mine...Dar de fapt cred ca mai mult ma deranja faptu ca un strain se intereseaza de starea mea. Nu prea sunt obisnuita sa vorbesc despre mine sau problemele mele.Nici cu parintii mei nu prea vorbesc.
-Te deranjeaza ca intreb?
-Normal!Ce intrebare e asta?
-De ce te deranjeza?
-Pentru ca...
-Ca?,repeta acesta curios.
Ma blocasem.Pt o secunda,as fi vrut sa-i spun tot ce am patit in viata asta de rahat.Sa-i explic de ce sunt asa rece.De ce?Nu stiu..pur si simplu avea ceva ce te facea sa vrei sa vorbesti cu el.Parea dispus sa te asculte,indiferent de cat de mult ai vorbii.M-am uitat la el fara sa spun ceva.Mai aveam putin si plangeam.Doamne,niciodata n-am mai reactionat asa,decat cand eram singura.Vazandu-mi reactia,a venit langa mine si m-a luat in brate dupa care mi-a soptit la ureche:
-Altadata...nu-i nevoie sa-mi spui acum.
N-am mai zis nimic,doar mi-am pus capu pe umarul lui.Pentru prima oara in viata cineva m-a lasat fara replica.Am intrat cu el in liceu si am stat ultima ora cu el in curtea liceului.Perfect... am renuntat la job ca sa ma axez pe liceu si eu chiulesc...Foarte dragut din partea mea..Dar stand acolo cu el,am observat ca nu era deloc asa cum credeam.Nu mai mi se parea asa de enervant.De fapt era chiar dragut..Ochisorii aia verzi ai lui care sclipeau la soare erau in contrast cu paru lui negru.Cele doua pierce-uri care le avea,unu in buza si celalalt in spranceana,ii dadeau un aspect de "bad boy".Pana la urma,i-am aflat si numele..de fapt porecla sa,ca numele nu a vrut sa mi-l spuna.I se spune "Kitzu".Nici de la ce vine nu a vrut sa-mi spuna.Cand l-am intrebat de ce nu vrea sa-mi spuna mai multe despre el,mi-a raspuns serios:
-Nu conteaza.Yo sunt aici pentru tine,pentru a fii tu fericita,Asta e tot ce trebuie sa sti!
Dupa ce a zis asta,a zambit,in timp ce eu eram iar in ceata.Pentru o secunda am avut impresia ca se crede ingerul meu pazitor.La un momendat chiar am vrut sa-l intreb asta,dar m-am gandit ca o sa ma creada nebuna.Dupa ce ora s-a terminat am plecat acasa.
A doua zi m-am trezit greu si m-am pregatit pentru liceu.Dupa vreo ora am terminat si am dat sa plec.Dar cand sa ies din casa,mi s-a facut rau si nu mai puteam sa ma tin pe picioare.Asa ca am lasat balta orice plan si m-am bagat inapoi in pat.Pe la patru si ceva,m-am trezit si eu simtindu-ma ceva mai bine.Am intrat putin pe mess si cum m-am dat on,m-a si bagat Kitzu in seama.
I`m_your_man:te simti mai bne?
Al3xxxu:da
da stai d und stiai ca nu`s bne?
I`m_your_man:am simtit
nu ai fi lipsit uh aiurea
decat dak
se intampla cva
Al3xxxu:da ce sigur esti uh
I`m_your_man:da am dreptate sau nu?
Al3xxxu:ai dreptate
I`m_your_man:ti`am simtit lipsa azi..
Al3xxxu:
I`m_your_man: dc
?
Al3xxxu:surprinsa
I`m_your_man:ai nevoie de cva?
vn l tne sa t ajut
Al3xxxu:ai vise nu glm
las k ma vezi maine cred
I`m_your_man:abia ast
Al3xxxu:hai k ma bag in pat
iar m-a luat o
stare nasoala
vb maine
I`m_your_man:ai grj d tne
Dupa ce am terminat conversatia cu el,am iesit de pe mess si m-am bagat inapoi in pat.Deja ma luase o stare d`aia in care nu mai vedeam sau auzeam nimic,decat gandurile mele.Cat de mult se atasase asta de mine.Deja imi simtea lipsa...numai la asta ma gandeam...De un an jumate,eu nu mai m-am atasat de nimeni.E mai bine asa...Pentru ca odata si-odata,tot o sa pierzi ceea ce iubesti,asa ca de ce sa te mai atasezi?Dumnezeu iti da ceva,numai ca mai apoi sa poata sa-ti ia ceea ce ti-a dat si sa provoace suferinta.De ce vorbesc asa?Pentru ca am simtit asta pe propria piele.Nu mai am credinta acum...Nimeni in afara de parintii mei nu stiu ce s-a intamplat cu mine..de ce sunt atat de suparata pe viata.Am avut un frate...fratele meu.Indiferent de ce se intampla,el era mereu langa mine,spunandu-mi ca totul va fi bine si ca e mandru de mine.Acum un an jumate...eram in masina cu el.Ne intorceam acasa,dupa ce fusesem sa mancam ceva.Mai aveam 50 de metri pana ajungeam,cand un Logan rosu,cu un idiot la volan a intrat in noi.Cand i s-a facut testu avea 1,10% alcool in sange.In urma accidentului,fratele meu a ajuns la spital in coma.A doua zi...a murit.Iar idiotul care a provocat accidentul a scapat cu o zgarietura si un an de inchisoare,deoarece avand pile,a dat vina pe fratele meu,spunand ca el a provocat accidentul.De atunci nu mai m-am apropriat de nimeni.D-asta am si plecat de acasa.Pur si simplu nu mai simtem ca locul meu e acolo.N-am spus nimanui asta...Dar acum simt ca nu mai pot.Ma simt coplesita de tot ce e in jurul meu.Am pus mana pe telefon si nu stiu cum,am sunat-o pe mama.Dupa un timp,mi-a raspuns:
-Da scumpo.
-Hey mama...Ce faci?
-Bine,dar ce e cu tine?S-a intamplat ceva?
-Nu...Vroiam sa vad ce mai faci.A trecut ceva timp de cand nu am mai vorbit si m-am gandit..
-Stiu scumpo...Am fost cam ocupati,plus ca sanatatea tatalui tau ne-a dat si ea ceva batai de cap.
-Se simte bine?
-Da scumpo,nu te speria...Cu tine ce e mai e?
-Nimic interesant.Am renuntat pentru un timp la job,pentru a ma ocupa de liceu...
-Te descurci cu banii?Sti bine ca eu si cu taty te putem ajuta.
-Nu e nevoie mama,ma descurc.
-Scumpo,vroiam sa te intreb de ceva timp..
-Spune.
-Cosmarurile acelea...le-ai mai avut?
-Nu mama...De ceva vreme pot dormii si eu in sfarsit.
-Off scumpo...urasc sa te aud vorbind asa.Nu zici ca ai 17 ani.
-Stiu mama.Nu e prima oara cand mi-o spui,dar n-am ce face.Trebuie sa invat sa ma descurc.
-Mi-as dori sa vi acasa,scumpo.Ne lipsesti.Tata nu mai face clatite deloc de cand ai plecat.
-Nici eu nu mai am vechea viata,mama.Nu mai fac nimic din ce faceam inainte ca Alex sa...
-Iubito,stiu ca ti-e dor de el...Tuturor ne e,dar trebuie sa mergi mai departe..
-Mama,tre sa inchid.Te sun eu...
-Scumpo,nu fa iar ce faci de obicei...
Nici n-am mai ascultat-o.Am inchis imediat ca ma apucase plansul.Urasc cand ma ia cu lucruri d-astea.Cel putin,ei se descurca mai bine ca mine.Sau asta vor sa arate.Adevarul e ca imi pare rau pentru ei.Cand Alex a murit,ei au pierdut doi copii,pentru ca m-au pierdut si pe mine.Dupa ce am plans vreo doua ore incontinuu,m-a luat somnu.
Pe la 6:30,m-am trezit speriata si transpirata.Mi-au revenit cosmarurile.Visez aceiasi noapte in care fratele meu a murit,iar si iar.De parca cineva ar vrea sa ma tortureze.Dupa un moment de repaus,in care m-am mai linistit,am realizat de ce eram asa de agitata zilele astea.Azi trebuia sa fie ziua fratelui meu.Ar fi implinit 19 ani.Cat am discutat despre zilele astea.Cand aveam sa facem majoratul.Dar el l-a pierdut pe al lui..Si n-o sa fie nici la al meu.
Desi nu avem niciun chef de scoala,m-am imbracat si am plecat.Cand am ajuns in fata portii,l-am vazut pe Kitzu asteptandu-ma.Am fugit spre el si i-am sarit in brate.Nu stiu ce a fost cu reactia aia.La fel de confuz a fost si el,dar mi-a raspuns la imbratisare.Dupa 5 minute am rupt imbratisarea,si ne uitam unul la altu,fara sa spunem ceva.La un momendat mi-a zambit si m-a intrebat:
-Ce a fost asta?
-Nu stiu?,ii raspund eu pe un ton inocent.
-Stiam eu ca si eu ti-am lipsit!,spuse el scotandu-mi limba.
N-am zis nimic,pentru ca stateam sa ma gandesc la ce imi spusese.Chiar avea dreptate...?Imi lipsise?Deja incepusem sa nu mai ma recunosc.Mereu ma port ciudat in preajma lui,chiar daca n-o arat,o simt.Pana la urma am intrat in liceu si ne-am dus la ore.Pe la ultima ora n-am mai rezistat.
EDIT Daria: NEW S-a decis asupra unui numar maxim de 5 emoticoane (O.O, :0, :)), =]] etc, vi le stiti voi mai bine ca oricine).
De fic-uri ce sa mai zic? Nu este permisa utilizarea emoticoanelor in fic-uri. Ti le-am sters eu pe toate. Sper sa nu se mai intample.
W3 Hav3 Th3 Sam3 Hol3s In Our H3arts.
You AnD M3.
You AnD M3.
![[Imagine: 14wyiz6.jpg]](http://i43.tinypic.com/14wyiz6.jpg)