20-07-2011, 12:39 AM
Multumesc de comentariu andrra,esti o scumpaaa>:D<
Uite nextul:*:
Capitolul 1:Abstract.
Dupa 13 ani...:
Hinata:
Stateam in camera mea,pe intuneric,asteptand ca soarele sa apuna de tot.Imi placea mai mult sa ies la lasarea intunericului,mai ales ca maine vom pleca din acest orasel mic.Ne vom muta in Konoha,un orasel mai mare,fata de cel in care am locuit treisprezece ani.Sec,insa asta e,nu ma deranja prea tare pentru mine era in regula daca aveam o padure in apropierea orasului unde sa ma plimb noaptea.E un obicei de al meu,dupa acel incident Tsunade ma ducea pe afara ca sa stam la picnic si sa admiram vara crinii japonezi.Noaptea incepeam antrenamentul,unul destul de greu desigur insa ma va ajuta.Asa a fost mereu,si asa va fi.Nu puteam sa spun ca imi faceam prieteni prea multi,eram doar o tipa care mereu isi invata incantatiile,si statea cu nasul in carti.Nu ma deranja asta,deoarece rezultatele se vedeau pe zi ce trece in timp ce ma antrenam.In toti anii astia,m-am antrenat si am ajuns sa cunosc magia si vrajitoria ca in palma.Trebuia sa ramanem ascunsi,noi cei de genul nostru deoarece lumea ne va uri,pentru ca suntem diferiti.Asta imi spunea Tsunade,si mereu ma consola cu gandul ca nu am fost singura careia i s-a intamplat .Totusi nu vroiam sa mi se intample,sa imi vad mama cum este ucisa tocmai de tatal meu.Nu imi placeau oamenii,imi pareau ciudati dupa ce mi-am descoperit puterile.La fel si acel gol imens din stomac,nu disparea,era asemeni unui crater,si uneori din cauza oboselii imi dadeam drumul lacrimilor fiindca eram mult prea obosita sa le tin in mine.Imi era greu si Tsunade vedea asta,insa incercase de mult timp dar era in zadar.
Soarele asfintise deja iar eu ma uitam pe peretii mei albi si simplii.Alarma ceasului suna,cantand melodia de la Cargo,Ziua Vrajitoarelor.Ironic insa melodia asta ma binedispunea de fiecare data.M-am ridicat in timp ce melodia canta.Cand versurile se rosteau incet mi-am luat matura si m-am asezat lin pe ea.Mi-am lasat dorinta de a zbura sa ma invaluie,si asa am inceput sa o iau la goana prin cerul rece de Septembrie.
Luna era pe cer,mare si plina,palida ca deobicei ma acompania in micul meu dans nocturn.Liliecii zburau si ei,cativa dintre ei fiind probabil vampiri.Tsunade spunea sa stau departe de ei,deoarece sunt mereu imprevizibili.Nu am bagat-o in seama,mereu eram amabila cu ei,si ei cu mine,si chiar erau amuzanti.Aveam multi prieteni din Lumea Supranaturalului,daca puteam sa-i spun asa.Eram amabila deoarece stiam ca ei erau singurii care nu ma vor considera o ciudata.Insa,de data asta nu am urmat liliecii,ci am zburat in continuare,spre padure.
Am ajuns in scurt timp in fata paraului ce hidrata padurea cu apa ei rece si pura.Mi-am sprijinit matura de un copac,si mi-am lasat picioarele in apa.Cand pielea mea intrase in contact direct cu apa,ma lua un tremurat usor.Insa mi-am revenit repede si am intrat cu tot corpul in apa adanca.Mi-am lasat corpul sa ajunga in mijloc si am inotat catre fund pentru a-mi racori mintea si sufletul patat de atata tristete.Un avantaj de a fi vrajitoare este ca ai mai multa forta decat oamenii,de exemplu,puteam sa imi tin respiratia cat doream.M-am intins pe pietre si am inceput sa privesc lumea printr-o noua oglinda.Luna cadea fix asupra corpului meu,facandu-mi pielea alba precum neaua,iar parul meu il facea mai negru ca deobicei.Un negru al noptii as putea spune,iar ochii mei deveneau de la lila la un mov perfect.Nu stiu de ce,aveam o presimtire stranie,de parca as fi fost urmarita.Am inaintat catre suprafata sa vad daca totul este in regula.Mi-am ridicat putin capul afara ca sa vad despre ce este vorba.In jurul raului erau doi baieti.Ochii mi-au incremenit de frica cand am vazut doi oameni cu pelerine negre pana la pamant.Nu le vedeam chipul,insa le puteam auzi vorbele.
-Cum poti ucide acele bestii?intrebase o voce tanara.Cred ca era de varsta mea.
-Nu poti numi bestii,doar pentru ca sunt diferite fetito.Toate au inima,doar ca unele au inima intunecata,de ura desigur.Unele dintre ele,au suferit adevarate orori,mai ales ca nu isi stiau adevaratele origini,spusese o voce groasa de barbat.
-Dar sunt ciudate!Trebuie distruse,trebuie vanate si ucise!spusese acea voce tanara.
Imediat am auzit o lovitura de palma.M-am ascuns mai adanc in apa,insa incat sa ii pot vedea.Pelerina unuia dintre ei cazu pe spate,lasand la iveala un par rosu ca focul.Purta o pereche de ochelari,iar fata ei devenise rosie de furie.
-Sensei,de ce mi-ai facut asta?intrebase ea cu dispret.
Persoana amtura,isi dadu gluga jos,lasandu-si chipul la iveala.Ochii lui erau negrii precum noaptea,si avea doua cicatrici mari sub ochi ce se intindeau pana la obraji.Parul lui era alb si tepos,facandu-l sa para ca un monstru.
-Fetito,nu ai niciun drept sa-mi pui la indoiala vorbele.Esti cam cu nasul pe sus nu crezi?Karin!Pot oricand sa nu te mai consider studentul meu!spusese acesta tipand.
-Ei bine Jiraya-sensei,nu mai vreau sa fii profesorul meu!spusese ea in timp ce pleca.Totusi eu imi voi continua drumul,de a distruge tot ce imi sta in cale,iar apoi rase fals si fugi in padure.
"Ce oameni nebuni mai dai si in zilele noastre",imi spusesem in timp ce priveam enervata situatia,insa gandurile imi fusesera intrerupte de o voce:
-Stiu ca esti in apa,iti pot simti prezenta tanara vrajitoare,imi spusese el cu respect.
Stiind ca nu mai aveam niciun rost sa ma ascund,mi-am miscat mana dreapta in forma de cerc,si imediat am fost propulsata pe o platforma de apa circulara.Am pasit cu gratie pe iarba si m-am inclinat spre el cu respect.Era o miscare de salut fata de toti cei care ne cunosteau existenta,indiferent ce fel de creatura erau.M-am uitat in ochii lui,si pe fata lui se schita un zambet.Tot ce speram era ca nu se uita la camasa mea de noapte uda si lipita de corp...insa am ghicit,chiar acolo se uita.
-Ahem,tusisem apasat,incat sa-si dea seama de gafa.
Acesta isi lua imediat privirea si isi inclina si el capul inaintea mea.Il vizualizam incet,in timp ce el ramanea aplecat.Indoielile mele s-au adeverit in cele din urma,insa mi-am pastrat calmul:
-Esti un Vraci,nu-i asa?intrebasem sceptic.
-Da,asa este.Insa nu sunt aici pentru a-ti face rau,spusese incet.
-Te cred si sper ca ai dreptate.Cum te cheama?
-Jiraya.Pe tine cum te cheama micuto?intrebase el amuzat.
-Hyuuga Hinata geniule.Si nu ma lua cu micuta,ca daca te transform in soarece vom vedea care e mai mic,ii spusesem nervoasa.
-Calmeaza-te,glumeam doar.Tu esti Hyuuga Hinata,celebra Hyuuga Hinata?intrebase cu respect.
-Cum adica celebra?intrebasem ganditoare.
-Pai...aa...maestrul tau e Tsunade nu?
-Da,ea este.Dar totusi revenind,unde vorbeam...insa am fost intrerupta instantaneu de un vant puternic.Frunzele de vara,deveneau ruginii in fiecare secunda ce trecea,si aerul mai racoros.
-A venit Toamna nu?intrebase Jiraya.
-Ceva de genul,insa nu mi-ai raspuns la intrebare...
Respira adanc de cateva ori,iar eu il priveam atenta,insa acesta isi lua o masca de nerecunoscut.O masca serioasa si ipenetrabila,ce nu putea fi sfaramata sau distrusa.
-Nu imi raspunzi?intrebasem nervoasa.
-Nu,spuse acesta sec.Insa iti zic doar atat,multi oameni vor sa puna mana pe puterile monstrilor,cele mai de varf.Si tu ai avea sanse sa fii cautata.
Am strans din pumn,in timp ce imi inclestasem maxilarul.In maini tineam adevarate flame,flacari rosii precum caldura iadului.Nu ma ardeau,insa simteam cum forta lor imi pulsa pana la umeri.Am aruncat flacarile spre padure,in timp ce mi-au facut o trecatoare din flacari.Am trecut nepasatoare prin ele,si mi-am intors privirea spre Jiraya:
-Daca ma vor,sa ma vina catre mine iar eu ii voi transforma in cenusa.
Si apoi rostisem cateva incantatii care sa stinga copacii.Am mers inainte,insa ultimele vorbe care le-am auzit de la el au fost:
-Se vede ca te-a invatat Tsunade,doar ea putea sa iti antreneze puterile asa...
Mi-am luat matura,si am zburat spre casa,insa nu am ales un zbor linistit ci un zbor rapid si sigur.Stiam ca Tsunade ma va astepta,si stiam ca era treaza,deoarece vedeam cum lumina de la bucatarie era aprinsa.Am intrat pe usa,si am lasat matura acolo.Am mers in bucatarie si am vazut-o pe Tsunade cum isi bea ceaiul.Isi atinti privirea ei "magica",asa ii descriam privirea prin acei ochi superbi.M-am asezat langa ea,in locul meu dintodeauna.Am vazut cum in fata mea,era o ceasca de ceai cu aroma de fructe de padure,favoritul meu.Am luat ceasca in maini,si incepusem sa suflu relaxata.Imediat am inghitit continutul ei usor,incalzindu-ma pe loc.Intre timp,Tsunade ma fixa cu privirea.Mi-am ridicat privirea spre ea,si i-am zambit usor.Ea imi zambi la randul ei.
-Ti-am vazut un vechi prieten,ii spusesem amzuata.
-Cine?ma intreba ea in timp ce ridica o spranceana.
-Un tip Jiraya,era un Vraci din cate am vazut.M-a simtit dupa ce discipolul ei a reuntat sa o mai invete,ii spsuesem indiferenta.
-A reuntat?De ce?intrebase Tsunade curioasa.
-Crede ca cei de genul nostru trebuie sa murim.
-Mda,un alt "om inteligent",nu erau destui prosti pe lumea asta isi spusese ea dandu-si ochii peste cap.
-Simti mirosul?intrebasem detasata de subicet.
-Da.A venit acea vreme nu?
-Ai dreptate,maestre trebuie sa ma culc,maine am de rezolvat treburile cu liceul si toate alea,ii spusesem plictisita.
-Noapte buna Hinata,imi spusese ea dulce.
Inainte sa urc pe scari,am intrebat-o pe Tsunade:
-Sa stii ca Jiraya a zis ca sunt celebra dintr-un anumit motiv.Care este acela?intrebasem suspicioasa.
Tsunade tacuse o vreme,insa raspunsese doar cu atat:
-Prostul ala de Jiraya nu isi poate tine gura.Of,Hinata stii ca lumea asta toti ne vanam intre noi.Insa altii o fac doar pentru putere.Vom vorbi despre subiectul asta dupa Halloween si dupa ce te inscrii in Ceremonie.
-Bine...noapte buna Tsunade.
Am urcat scarile si am ajuns in acmera mea.Mi-am dat jos hainele de pe mine si m-am imbracat cu o pijama uscata.M-am dus la baie sa ma spal pe dinti iar apoi m-am pus in pat.In timp ce priveam peretii albi,am facut o mica miscare de mana si am spus:
"Stelele apar la inceputul noptii,insa la sfarsit,vor fi la infinit."
Tavanul devenea din alb un albastru al noptii,iar stelele incepeau sa straluceasca .Tavanul incepea sa semene cu cel de la Hogwarts,pe timpul noptii.A fost amuzant,mi-as fi dorit sa invat intr-o scoala ca aia tot ce vroiam sa invat,insa a fost bine si asa.Multe intrebari ma framantau,imi dadeau neliniste si spaima.La ce se referea Jiraya cand zicea ca sunt celebra si cautata?Era de rau sau de bine?Tonul lui Tsunade nu imi dadea o senzatie de liniste.
Am tot continuat asa,pana cand am adormit si am lasat sa fiu alaturi de stele,departe intr-o lume fara griji...
Dedic acest capitol tutror fetelor care mi-au citit si au comentat la acest fic cat si la celalalt si mai ales unei persoane speciale pentru mine,care fara ea nu as mai zambi zilnic.Te iubesc arici mititel!:*:*:*
Uite nextul:*:
Capitolul 1:Abstract.
Dupa 13 ani...:
Hinata:
Stateam in camera mea,pe intuneric,asteptand ca soarele sa apuna de tot.Imi placea mai mult sa ies la lasarea intunericului,mai ales ca maine vom pleca din acest orasel mic.Ne vom muta in Konoha,un orasel mai mare,fata de cel in care am locuit treisprezece ani.Sec,insa asta e,nu ma deranja prea tare pentru mine era in regula daca aveam o padure in apropierea orasului unde sa ma plimb noaptea.E un obicei de al meu,dupa acel incident Tsunade ma ducea pe afara ca sa stam la picnic si sa admiram vara crinii japonezi.Noaptea incepeam antrenamentul,unul destul de greu desigur insa ma va ajuta.Asa a fost mereu,si asa va fi.Nu puteam sa spun ca imi faceam prieteni prea multi,eram doar o tipa care mereu isi invata incantatiile,si statea cu nasul in carti.Nu ma deranja asta,deoarece rezultatele se vedeau pe zi ce trece in timp ce ma antrenam.In toti anii astia,m-am antrenat si am ajuns sa cunosc magia si vrajitoria ca in palma.Trebuia sa ramanem ascunsi,noi cei de genul nostru deoarece lumea ne va uri,pentru ca suntem diferiti.Asta imi spunea Tsunade,si mereu ma consola cu gandul ca nu am fost singura careia i s-a intamplat .Totusi nu vroiam sa mi se intample,sa imi vad mama cum este ucisa tocmai de tatal meu.Nu imi placeau oamenii,imi pareau ciudati dupa ce mi-am descoperit puterile.La fel si acel gol imens din stomac,nu disparea,era asemeni unui crater,si uneori din cauza oboselii imi dadeam drumul lacrimilor fiindca eram mult prea obosita sa le tin in mine.Imi era greu si Tsunade vedea asta,insa incercase de mult timp dar era in zadar.
Soarele asfintise deja iar eu ma uitam pe peretii mei albi si simplii.Alarma ceasului suna,cantand melodia de la Cargo,Ziua Vrajitoarelor.Ironic insa melodia asta ma binedispunea de fiecare data.M-am ridicat in timp ce melodia canta.Cand versurile se rosteau incet mi-am luat matura si m-am asezat lin pe ea.Mi-am lasat dorinta de a zbura sa ma invaluie,si asa am inceput sa o iau la goana prin cerul rece de Septembrie.
Luna era pe cer,mare si plina,palida ca deobicei ma acompania in micul meu dans nocturn.Liliecii zburau si ei,cativa dintre ei fiind probabil vampiri.Tsunade spunea sa stau departe de ei,deoarece sunt mereu imprevizibili.Nu am bagat-o in seama,mereu eram amabila cu ei,si ei cu mine,si chiar erau amuzanti.Aveam multi prieteni din Lumea Supranaturalului,daca puteam sa-i spun asa.Eram amabila deoarece stiam ca ei erau singurii care nu ma vor considera o ciudata.Insa,de data asta nu am urmat liliecii,ci am zburat in continuare,spre padure.
Am ajuns in scurt timp in fata paraului ce hidrata padurea cu apa ei rece si pura.Mi-am sprijinit matura de un copac,si mi-am lasat picioarele in apa.Cand pielea mea intrase in contact direct cu apa,ma lua un tremurat usor.Insa mi-am revenit repede si am intrat cu tot corpul in apa adanca.Mi-am lasat corpul sa ajunga in mijloc si am inotat catre fund pentru a-mi racori mintea si sufletul patat de atata tristete.Un avantaj de a fi vrajitoare este ca ai mai multa forta decat oamenii,de exemplu,puteam sa imi tin respiratia cat doream.M-am intins pe pietre si am inceput sa privesc lumea printr-o noua oglinda.Luna cadea fix asupra corpului meu,facandu-mi pielea alba precum neaua,iar parul meu il facea mai negru ca deobicei.Un negru al noptii as putea spune,iar ochii mei deveneau de la lila la un mov perfect.Nu stiu de ce,aveam o presimtire stranie,de parca as fi fost urmarita.Am inaintat catre suprafata sa vad daca totul este in regula.Mi-am ridicat putin capul afara ca sa vad despre ce este vorba.In jurul raului erau doi baieti.Ochii mi-au incremenit de frica cand am vazut doi oameni cu pelerine negre pana la pamant.Nu le vedeam chipul,insa le puteam auzi vorbele.
-Cum poti ucide acele bestii?intrebase o voce tanara.Cred ca era de varsta mea.
-Nu poti numi bestii,doar pentru ca sunt diferite fetito.Toate au inima,doar ca unele au inima intunecata,de ura desigur.Unele dintre ele,au suferit adevarate orori,mai ales ca nu isi stiau adevaratele origini,spusese o voce groasa de barbat.
-Dar sunt ciudate!Trebuie distruse,trebuie vanate si ucise!spusese acea voce tanara.
Imediat am auzit o lovitura de palma.M-am ascuns mai adanc in apa,insa incat sa ii pot vedea.Pelerina unuia dintre ei cazu pe spate,lasand la iveala un par rosu ca focul.Purta o pereche de ochelari,iar fata ei devenise rosie de furie.
-Sensei,de ce mi-ai facut asta?intrebase ea cu dispret.
Persoana amtura,isi dadu gluga jos,lasandu-si chipul la iveala.Ochii lui erau negrii precum noaptea,si avea doua cicatrici mari sub ochi ce se intindeau pana la obraji.Parul lui era alb si tepos,facandu-l sa para ca un monstru.
-Fetito,nu ai niciun drept sa-mi pui la indoiala vorbele.Esti cam cu nasul pe sus nu crezi?Karin!Pot oricand sa nu te mai consider studentul meu!spusese acesta tipand.
-Ei bine Jiraya-sensei,nu mai vreau sa fii profesorul meu!spusese ea in timp ce pleca.Totusi eu imi voi continua drumul,de a distruge tot ce imi sta in cale,iar apoi rase fals si fugi in padure.
"Ce oameni nebuni mai dai si in zilele noastre",imi spusesem in timp ce priveam enervata situatia,insa gandurile imi fusesera intrerupte de o voce:
-Stiu ca esti in apa,iti pot simti prezenta tanara vrajitoare,imi spusese el cu respect.
Stiind ca nu mai aveam niciun rost sa ma ascund,mi-am miscat mana dreapta in forma de cerc,si imediat am fost propulsata pe o platforma de apa circulara.Am pasit cu gratie pe iarba si m-am inclinat spre el cu respect.Era o miscare de salut fata de toti cei care ne cunosteau existenta,indiferent ce fel de creatura erau.M-am uitat in ochii lui,si pe fata lui se schita un zambet.Tot ce speram era ca nu se uita la camasa mea de noapte uda si lipita de corp...insa am ghicit,chiar acolo se uita.
-Ahem,tusisem apasat,incat sa-si dea seama de gafa.
Acesta isi lua imediat privirea si isi inclina si el capul inaintea mea.Il vizualizam incet,in timp ce el ramanea aplecat.Indoielile mele s-au adeverit in cele din urma,insa mi-am pastrat calmul:
-Esti un Vraci,nu-i asa?intrebasem sceptic.
-Da,asa este.Insa nu sunt aici pentru a-ti face rau,spusese incet.
-Te cred si sper ca ai dreptate.Cum te cheama?
-Jiraya.Pe tine cum te cheama micuto?intrebase el amuzat.
-Hyuuga Hinata geniule.Si nu ma lua cu micuta,ca daca te transform in soarece vom vedea care e mai mic,ii spusesem nervoasa.
-Calmeaza-te,glumeam doar.Tu esti Hyuuga Hinata,celebra Hyuuga Hinata?intrebase cu respect.
-Cum adica celebra?intrebasem ganditoare.
-Pai...aa...maestrul tau e Tsunade nu?
-Da,ea este.Dar totusi revenind,unde vorbeam...insa am fost intrerupta instantaneu de un vant puternic.Frunzele de vara,deveneau ruginii in fiecare secunda ce trecea,si aerul mai racoros.
-A venit Toamna nu?intrebase Jiraya.
-Ceva de genul,insa nu mi-ai raspuns la intrebare...
Respira adanc de cateva ori,iar eu il priveam atenta,insa acesta isi lua o masca de nerecunoscut.O masca serioasa si ipenetrabila,ce nu putea fi sfaramata sau distrusa.
-Nu imi raspunzi?intrebasem nervoasa.
-Nu,spuse acesta sec.Insa iti zic doar atat,multi oameni vor sa puna mana pe puterile monstrilor,cele mai de varf.Si tu ai avea sanse sa fii cautata.
Am strans din pumn,in timp ce imi inclestasem maxilarul.In maini tineam adevarate flame,flacari rosii precum caldura iadului.Nu ma ardeau,insa simteam cum forta lor imi pulsa pana la umeri.Am aruncat flacarile spre padure,in timp ce mi-au facut o trecatoare din flacari.Am trecut nepasatoare prin ele,si mi-am intors privirea spre Jiraya:
-Daca ma vor,sa ma vina catre mine iar eu ii voi transforma in cenusa.
Si apoi rostisem cateva incantatii care sa stinga copacii.Am mers inainte,insa ultimele vorbe care le-am auzit de la el au fost:
-Se vede ca te-a invatat Tsunade,doar ea putea sa iti antreneze puterile asa...
Mi-am luat matura,si am zburat spre casa,insa nu am ales un zbor linistit ci un zbor rapid si sigur.Stiam ca Tsunade ma va astepta,si stiam ca era treaza,deoarece vedeam cum lumina de la bucatarie era aprinsa.Am intrat pe usa,si am lasat matura acolo.Am mers in bucatarie si am vazut-o pe Tsunade cum isi bea ceaiul.Isi atinti privirea ei "magica",asa ii descriam privirea prin acei ochi superbi.M-am asezat langa ea,in locul meu dintodeauna.Am vazut cum in fata mea,era o ceasca de ceai cu aroma de fructe de padure,favoritul meu.Am luat ceasca in maini,si incepusem sa suflu relaxata.Imediat am inghitit continutul ei usor,incalzindu-ma pe loc.Intre timp,Tsunade ma fixa cu privirea.Mi-am ridicat privirea spre ea,si i-am zambit usor.Ea imi zambi la randul ei.
-Ti-am vazut un vechi prieten,ii spusesem amzuata.
-Cine?ma intreba ea in timp ce ridica o spranceana.
-Un tip Jiraya,era un Vraci din cate am vazut.M-a simtit dupa ce discipolul ei a reuntat sa o mai invete,ii spsuesem indiferenta.
-A reuntat?De ce?intrebase Tsunade curioasa.
-Crede ca cei de genul nostru trebuie sa murim.
-Mda,un alt "om inteligent",nu erau destui prosti pe lumea asta isi spusese ea dandu-si ochii peste cap.
-Simti mirosul?intrebasem detasata de subicet.
-Da.A venit acea vreme nu?
-Ai dreptate,maestre trebuie sa ma culc,maine am de rezolvat treburile cu liceul si toate alea,ii spusesem plictisita.
-Noapte buna Hinata,imi spusese ea dulce.
Inainte sa urc pe scari,am intrebat-o pe Tsunade:
-Sa stii ca Jiraya a zis ca sunt celebra dintr-un anumit motiv.Care este acela?intrebasem suspicioasa.
Tsunade tacuse o vreme,insa raspunsese doar cu atat:
-Prostul ala de Jiraya nu isi poate tine gura.Of,Hinata stii ca lumea asta toti ne vanam intre noi.Insa altii o fac doar pentru putere.Vom vorbi despre subiectul asta dupa Halloween si dupa ce te inscrii in Ceremonie.
-Bine...noapte buna Tsunade.
Am urcat scarile si am ajuns in acmera mea.Mi-am dat jos hainele de pe mine si m-am imbracat cu o pijama uscata.M-am dus la baie sa ma spal pe dinti iar apoi m-am pus in pat.In timp ce priveam peretii albi,am facut o mica miscare de mana si am spus:
"Stelele apar la inceputul noptii,insa la sfarsit,vor fi la infinit."
Tavanul devenea din alb un albastru al noptii,iar stelele incepeau sa straluceasca .Tavanul incepea sa semene cu cel de la Hogwarts,pe timpul noptii.A fost amuzant,mi-as fi dorit sa invat intr-o scoala ca aia tot ce vroiam sa invat,insa a fost bine si asa.Multe intrebari ma framantau,imi dadeau neliniste si spaima.La ce se referea Jiraya cand zicea ca sunt celebra si cautata?Era de rau sau de bine?Tonul lui Tsunade nu imi dadea o senzatie de liniste.
Am tot continuat asa,pana cand am adormit si am lasat sa fiu alaturi de stele,departe intr-o lume fara griji...
Dedic acest capitol tutror fetelor care mi-au citit si au comentat la acest fic cat si la celalalt si mai ales unei persoane speciale pentru mine,care fara ea nu as mai zambi zilnic.Te iubesc arici mititel!:*:*:*
![[Imagine: tumblr_mm2ycaxQz51r83pado1_500.gif]](http://24.media.tumblr.com/02453592f8b39b4e4a62420d3c1f55ce/tumblr_mm2ycaxQz51r83pado1_500.gif)
![[Imagine: tumblr_mm30ln52JV1souo92o1_500.gif]](http://25.media.tumblr.com/84d66e6f8eba5dab80afbbb77ecf8232/tumblr_mm30ln52JV1souo92o1_500.gif)
Tadaaaaa.Boom:3